Sezatoarea canadiana (144)
Raspunsuri - Pagina 14
nelia spune:
Maru, am uitat sa-ti multumesc pentru cafeaua de dimineata, e ca si cum am baut-o cu tine.
Nu te mai citisem de ceva timp...
Da, stiu ca se traieste, chiar si aici asa, totul este sa ai un minim sa-ti permiti (noi sintem obisnuiti cu putin, si acum traim ff modest - bineinteles ca ma simt bine si daca am mai mult
) si, mai ales, sa ai curaj sa faci pasul asta. Ca nu e chiar asa usor...
Mikiion, eu te inteleg perfect pentru ca asa cum simti tu ca apartii apartamentului de la etajul 3, asa simt eu ca apartin pamintului, locurilor asemanatoare celor in care mi-am petrecut primii 11-12 ani cind singura mea grija este daca hranesc intii porcul si apoi vitelul sau daca ma scald in riusorul din fata casei sau ma duc la balta cea mare. Uite, sa-ti spun de exemplu ce mi se intimpla, cum ma schimb cind sint la tara sau pe munte sau oriunde in natura. Daca ma pui aici sa car pamint in vasele din curte ca punem flori, cum ma roaga fetele de citeva saptamina, simt ca nu am putere, ca ma dor toate alea... Cind sint in natura, nu ma mai doare nimic. Dupa ce m-am plins o saptamina acum doi ani ca ma doare spatele rau (eram gravida), cind am ajuns la mama mea la tara, am sapat toata gradinita cu hirletul si nu mai durea nimic, dar nimic... De aici pina in centru daca merg pe jos, ma dor toate alea si obosesc, iti urc un munte intreg, de 3000 de m, obosesc, dar nu mai mai doare nimic si mi se pare normal sa ajung in virf, ca doar n-oi sta la poale... Cind trebuie sa cobor e mai greu, ca nu prea am motivatie... Si exemplele ar putea continua...
Spuneam de Agata, singurul lucru pe care il vrea cadou de ziua ei, singurul lucru pe care vrea sa-l faca in vacanta, din tot ce ii putem oferi sau i-am putea cu un pic de efort, este sa se duca in Romania, la tara, la mama mea. Dar nu stiti ce e acolo... nimic! Este o casuta cu doua camere si o bucatarie, ridicata de miinile mamei mele, asa cum a putut, pe locul casei mari pe care, din pacate, a demolat-o cind ne-am mutat in oras. Casuta se afla la poalele unui deal care sta sa o ia la vale, cu un drum de tara colbait in fata, cu iarba si copaci multi si cu pasari in curte, ci vie... fara televizor, fara radio, fara nimic altceva care ar putea sa-l atraga pe un copil. De fapt, ce spun eu aici, ca nici lumina nu e trasa, seara are opait mama mea si la lumina lui mincau. Nu are in camere decit un pat si cite un dulap... A stat 10 zile acolo din doua luni, iar in rest a fost la munte, si in Bucegi si in Apuseni, a fost la prieteni si rude in multe orase, a fost la mare 20 zile... Daca o intreaba cineva unde i-a placut cel mai mult cind a fost in Romania, raspunsul e invariabil: la tara, la Birzesti! Nu spune la bunica, pentru ca singurul lucru in plus pentru ea acolo era tocmai bunica, adica mama mea, ca ii spunea ce sa faca si sa nu faca. Eui nici nu am vazut cum a facut acum acolo, deci nu am influentat-o cu sentimentele mele pentru locul respectiv, de care nu sint foarte legata eu copilarind in Leorda, Botosani si in alte citeva sate din Suceava. Deci? Avem in noi ceva sau nu?
Mimitete, pai nu ma opreste nimic, in afara de faptul ca trebuie sa gasim o solutie materiala, avem nevoie de bani si acolo, asta este. Ceea ce ne opreste cu adevarat este ca tot intrebindu-ne care e problema de nu ne simtim chiar bine (pentru ca nu ne simtim nici rau, adica nu stam tristi si plingem gindindu-ne doar la asta), am ajuns la concluzia ca avem una, adica Octav are, ca nu-i place aici... si tot intorcind-o pe toate fetele am tras concluzia abia acum citeva zile ca, de fapt, problema e cam una singura, dar are doua fete... Numai ca pina ne-am scarpinat noi si am aflat adevarul cel mare, ne-am bagat in niste chestii din care inca nu putem iesi pur si simplu...
Cam asta este, dar avem tema de gindire si de gasit solutii, fie ele si de compromis intre dorintele noastre. Bine ca 
vrem inca sa fim impreuna, vom gasi noi un loc, ca era mai grav ca unul sa vrea sa stea nu stiu unde, si altul in capatul opus, dar motivul sa fie de alt ordin... intelegi tu!
aura_m spune:
Am sa-mi fac timp si am sa citesc postarile mai vechi. Stiu ca este cale lunga, din toate punctele de vedere dar aceasta emigrare m-a invatat un lucru(de fapt ne-a invata-pe mine si sotul meu) sa asculti mereu de sfatul celor care sunt de ani buni in locul respectiv, care au o viata stabila cu serviciu, casa, etc. Noi am intalnit aici 2 familii(una de 6 ani si cealalta de 20 de ani de Canada), amandoua ne-au spus+ angentul de la Emploi, face-ti francizre, cursuri, noi si asa eram turmentati
ca asa este la inceput, nu stii cu ce sa incepi, informatiile curg din toate partile, fiecare isi spune parerea si tu nu stii ce sa faci. La inceput noi am ascultat de 2 familii(vecini)- o familie care este de aproape 2 ani aici in Canada, care sunt nevoiti sa munceasca ptr ca trebuie sa plateasca niste datorii in tara, au 2 copii, doamna s-a inecat ca tiganul la mal, a inceput un curs si in ultimele 2-3 saptamani a renuntat, domnul sta de la un serviciu la altul, a inceput un curs si a renuntat dupa o luna si alta familie care a venit inaintea noastra cu 2 luni, Doamne ce ma enerveaza persoanele care sunt venite de putin timp si cred ca deja le stiu pe toate. "Nu faceti francizre, pierdere de timp". Ni se spunea de parca ne tinea cineva legati pe acolo sau ne vindeam nu stiu ce. Francizarea a fost un lucru foarte bun facut(parerea mea), mi-am facut cunostiinte, am invatat sa vorbesc mai bine, sa comun si am invatat o gramada de lucruri. Si uite asa am umblat noi ca bezmeticii 1 luna si ceva, am si plans ca nu stiam ce sa fac, fiecare isi spunea parerea lui, a doua familie s-a intors in romania, nu s-a adaptat.
Bine ca ne-am trezit la timp
AURA
maru spune:
nelia, ma bucur ca ti-a placut, mai lasa si tu cate un comentariu, sa stiu ca ma citeste cineva, nu conteaza, o injuratura ceva...
mai coc eu ceva, dar astept sa ma loveasca inspiratia, ca material/subiect am, dar forma ma "omoara"
fetelor, stiti ca aici a murit ieri o adolescenta in urma cazaturii de pe cal in timpul unui antrenament. Ori si Andrei a cazut sambata de pe cal la antrenament, calul era in plin galop, nu trout ori cantor, ci full galop. E ok, o zgaraietura, l-am suit imediat din nou pe cal, mai vrea la antrenamente, dar eu sunt ca lovita cu maciuca in moalele capului, mai ales dupa stirea de ieri!
monicutza_bb spune:
maru dar poarta casca Andrei? adica eu nu stiu ce echipament trebuie sa aiba, dar cred ca daca are echipamentul necesar trebuie sa fie ok chiar daca cade (bine, nu cazatura dinaia nasoala, dar... nici eu nu stiu ce sa zic). Daca esti ingrijorata mai bine mergi cu baiatul la doctor, macar stai mai linistita.
Cum s-a intamplat cu acea fata? Ai mai multe informatii, linkuri unde sa citim?
Of, nu imi place cand aud de de copii care sufera 
, este cel mai rau lucru din lume (dupa parerea mea)
maru spune:
normal ca are casca, si nu s-a lovit deloc la cap, doar la mana stanga are o julitura, iar incheietura dreapta era un pic sour, dar e spre bine, nu are probleme, am incercat aseara cu ceva prajituri (nu a avut nici o problema sa le infulece)
nu se stie f mult, fata era la intrenament, exersa sariturile, si a cazut si calul a lovit-o cu copita
calul pe care face antrenamentul Andrei e un cal batran, folosit special pentru lectii de genul asta. Fata asta cred ca si-a pierdut casca in cazatura si apoi a primit lovitura, ori a fost lovita in frunte. Un alt aspect, se pare ca era dintr-o familie bogata, avea calul ei propriu, si calul nefiind la fel de folosit ca cei pentru antrenamente, o fi avut o reactie ciudata
calul lui Andrei il mangaia cu botul cand era jos, sufla asa peste Andrei...of, iar imi aduc aminte
mikiion spune:
Maru eu cat sunt de fricoasa cred ca nu l-as mai apropia de un cal. Insa cum tu nu esti ca mine cred ca o sa treci peste toate astea si o sa-ti lasi copilul sa face ce ii place
Dupa ce o sa-i faci o lectie ca sa fie mai atent. Mie mi-e frica de cai. De ce? Pai din cauza serialului Dalas. Eram micuta cand am vazut episodul ala cand Pamela cade de pe cal si pierde sarcina. Tinerele de aici ca se abtina de comentarii ca voi nu stiti ce tragedie a lovit atunci Romania
Nelia te inteleg, logic ca te inteleg. Si imi pare rau ca sotul a ajuns la concluzia asta. Lasa ca in toamna va fi un nou inceput, o noua provocare si gandurile negre o sa mai dispara. Cred ca el traieste intr-un stres imens din cauza serviciului.
Maru despre blog eu am vrut sa-l inchid pe al meu. Apoi m-am uitat pe ???? (cum sa-l traduc, nu stiu) =web counter si am vazut ca lumea il citeste, multa lume din Romania. Asa ca l-am continuat. Acum testez un webcounter nou, ca sa-l recomand pentru site-ul sotului meu. Asa ca am 3 in acest moment pe blog e distractiv sa vezi de unde vine lumea....sa te citeasca.
Eu mi l-am transformat acum in util de cautare a unui job, adica mi-am grupat acolo toate informatiile necesare.
Si ca fapt divers mi-a placut atunci cand l-am pus pe forum cum ati intrat toate. Si cand am verifcat pe harta cu accesarile va vedeam de unde ati intrat. De pe tot globul( ca era si Djibuti printre ele ) si din toata Canada. Asa mi-am dat seama ce forta are forumul asta sa ne adune pe toate la un loc.
www.dropshots.com/mikiion2008" target="_blank">
Virsta Marc-Adrian
maru spune:
invata-ma unde gasesc webcounterul asta
OlgaTarziu spune:
foarte in viteza....
LA MULTI ANI, DAVID SCUMP DE MARGOTT!!!!!!!!
Nelia a fost o placere sa te aud. Ca de obicei.
La intalnire cred ca vin si eu cu boieroaica. Va pup.
Denisule te sun zilele astea.
monicutza_bb spune:
simi, nelia, Ana, miki, Simo, ange va multumesc mult. A venit totul din inima si sunt convinsa ca toate din noi avem aceasta caldura in suflet pentru mamele noastre.
ange cred ca abia astepti reintalnirea cu mami a ta 
. Cat sta in Canada? Vine singurica? Ce zici, va facem o vizita intr-o zi, dupa ce vine mama ta? Ca tot vreau de mult sa vad si eu frumusetea de gradi si asa mai povestesc si mamele intre ele (ma autoinvit cu nerusinare )
aura_m bine ai venit pe sezatoare. Te-am mai citit la alte subiecte, dar nu stiam de cat timp esti in CA si daca stii de sub. nostru (ca altfel ma batea gandul sa te invit). Multa bafta in integrare, dar sa stii ca totul vine cu trecerea timpului. Si toti am fost la fel de ametiti si necunoscatori la inceput. Informatiile sunt foarte importante, iar aici, pe sezatoare, poti afla multe sfaturi utile.
Mai fetelor, hai sa nu discutam chestia asta cu "imi place, nu imi place" din punct de vedere obiectiv, pentru ca de fapt este total subiectiv. Si nu poate fi nici alb, nici negru. De la o singura persoana am auzit ca nu i-ar lipsi nimic din Romania (dar nu este o persoana de luat ca role-model anyway ). De trebuie sa ne suparam daca cineva zice "mie mi-e dor de Romania dar ma simt / vad constransa sa raman in Canada" (motivele sunt ele ei/lui personale, si nu avem voie sa le distrugem, chiar daca noi nu gandim la fel). Sau de ce sa ne suparam daca altcineva zice "mie mi-e bine aici, si aici raman toata viata" (chiar daca unele din noi simtim ca am avut mai multe esecuri decat reusite si poate uneori le punem doar pe seama emigrarii, sau a Canadei... in loc sa acceptam ca noi atat am putut in momentul respectiv, circumstantele nu ne-au ajutat mai mult, dar cu siguranta pe viitor ne vom da silinta sa iasa mai bine).
Mie imi este bine aici si aici raman, dar imi si lipsesc unele chestii din Romania
Sa fiu sincera, ce imi lipseste din Romania sunt parintii si vremurile cand eram adolescenta, libera ca pasarea cerului (nelia, chiar daca am fost crescuta intre betoanele centrului Bucurestiului, piata Universitatii mai exact, tot m-am simtit libera si linistita si armonie cu tot ce ma inconjoara). Retineti ca am spus "vremurile". Acestea tin doar de timp, momente in trecut, amintiri. Si cum timpul nu poate fi dat inapoi, iar timpurile actuale din Romania le gasesc prea violente, brutale, dure, vulgare, etc. pentru felul meu de a fi, prefer sa aleg siguranta si linistea si "lentoarea" vietii de aici.
Dar cred ca toate vrem sa spunem acelasi lucru, doar cu cuvinte diferite si ajungem sa interpretam gresit
mikiion spune:
Maru Uita-te pe blogul meu, in partea de jos de tot, ai 3. unul ca o harta( dar ala nu e bun vreau sa renunt la el, il folosesc de vreo jumate de an) si inca doua. Unul cu cifre si unul pe care scrie webcounter. Astea doua le testez de vreo saptamana si inca nu m-am decis pe care sa-l folosesc. Cred ca voi ramane la acel cu cifre. Iti arata si pagina de unde au intrat( de exemplu saptamana trecuta 2 persoane au intrat de pe blogul tau), de unde au venit ca tara, ce cuvinte de cautare au folosit in google si au ajuns la tine( asta mi-a placut mult).....
Daca as fi mai paranoica as zice ca suntem toti urmariti( gen 1984)
www.dropshots.com/mikiion2008" target="_blank"> Virsta Marc-Adrian