Abuz emotional la lucru

Abuz emotional la lucru | Autor: Hilde

Link direct la acest mesaj

Citind topicul despre abuzul comis de copii asupra altor copii, ma gandeam ca de fapt si adultii se abuzeaza emotional intre ei. Se numeste "Bullying" in engleza.

Nu vi s-a intamplat sa intalniti la serviciu bullies( cei care comit bullying)? Sunt mai rai decat cei care dadeau cu pumnii la scoala generala.

Eu am intalnit un astfel de specimen acum vreo cinci ani si va spun ca sunt teribili. Tipul asta a fost seful meu pentru primele trei luni intr-o noua firma. Relatia noastra a fost foarte buna in cele trei luni dar in luna patra am fost avansata, cam la nivelul celui avut de el.

Cu toate ca nu mai era seful meu, aveam alt sef acum, venea in fiecare zi sa-mi dea task-urile pe care le facusem in cele trei luni si care nu mai erau responsabilitatea mea. In plus imi dadea taskuri pe care le facea secretara firmei( prietena lui) de obicei, precum sortatul mailului, raspuns la telefoane. Dintr-o data secretara era super ocupata cu tot felul de lucruri si Eu trebuia s-o ajut.N-am stiut cum sa reactionez. Prima data i-am spus ca o sa-l/sa-i ajut cand termin de facut noile taskuri. Dar nu a fost ok. Facea presiuni, incepuse sa ma gaseasca vinovata pt lucrurile nefacute in jobul lui sau al secretarei.

Intr-o zi n-am mai suportat si i-am spus managerului de departament ca omul ala nu-mi da pace. Norocul meu este ca mng. de departament a luat atitudine si in meeting-ul saptamanal a anuntat oficial ca am un job nou in firma, a anuntat cine e seful meu si care sunt responsabilitatile mele. A vorbit special cu secretara sa sorteze mailul si sa raspunda la telefoane.

Secretara si fostul meu sef nu au mai vorbit cu mine.( btw, amandoi indieni, nu stiu daca are importanta. Secretara mi-a spus in prima zi ,hodoronc tronc, ca am pielea alba si o sa imbatranesc repede, la care eu am ramas masca, n-am stiut um sa reactionez).

Managerului nu-i placea ca nu ne vorbim. Dar nici nu aveam cum sa ne vorbim, ca tipul se uita in partea cealalta cand ma vedea. :) A incercat sa vorbeasca mng. cu el, sa inteleaga care-i pb, si colegul zice ca problema lui e ca il fac sa se simta mic. La asa raspuns, mng. zice ca poate, pana al urma, sa accepte faptul ca nu ne placem dar asteapta de la noi sa avem relatii de colegi, sa interactionam intr-un mod civilizat daca trebuie vreodata sa lucram impreuna la vreun proiect. Norocul nostru ca nu fost multe proiecte comune.

Daca aveti timp si intelegeti engleza, e un articol bun in NY Times in care, si mai grav, se constata ca femeile sunt cele care-si abuzeaza subalternii femei de obicei: "Backlash: Women Bullying Women at Work"

http://www.nytimes.com/2009/05/10/business/10women.html?_r=1&scp=5&sq=bullies&st=cse

Ati intalnit asemenea specimene pe la lucru? Ce ati facut?

Eu nu stiu ce as fi facut daca managerul de dpt. nu intervenea.


Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:


hehe, am trait un cosmar timp de sase luni cu un exemplar de genul asta; un quebecois de la tzara obtuz la minte, pe aici astia-s campioni in nationalism imbinat uneori cu imbecilitate si rasism; fara scoala si cultura a ajuns manager de productie (nu e singurul nescolat numit aici manager: in domeniu privat)); in productie toti imigrantii faceau muncile cele mai dejos (imi venea sa-i dau cu dosarele de HR in cap cind le faceam si vedeam ca oamenii au facultati facute in tarile lor in domeniu) si erau condusi de trei-patru madame quebecoise cu 5 clase dar tari rau in clanta; imbecilul la trei cuvinte ridica tonul si intimida astfel pe oricine reusea; fetele de pe pozitia mea (adjointe administrative) paraseau postul din cauza istericalelor lui; o singura data a reusit sa ma aduca la lacrimi cind a tras cu urechea la informatiile pe care le dadeam unui client si profitind de faptul ca nu e acolo controloarea (sefa mea) a inceput sa urle la mine; apoi de vreo doua ori l-am invitat afara din birou, cind a inceput sa ridice tonul (dupa ce plecase controloarea si am ramas singura din firma la nivel administrativ); acum am plecat de doua luni si deja sunt la a treia persoana, pentru ca nimeni nu vrea sa lucreze cu dobitocul, fetele demisioneaza cam la doua saptamini in medie ;
exemplarele de genul asta sunt de obicei masculi care acasa nu scot nasul de sub papucul femeii si defuleaza pe unde pot si cum pot, scotind "cocosul" din ei afara;


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hilde spune:

Ana, cred ca tipul meu nu era persecutat de sotie. Cred ca pb lui era mai degraba cultura din care provenea. In India femeile or fi mai supuse, nu stiu. : )

In Romania erau fetele de la contabilitate rautacioase. Dar macar ele erau nediscriminatorii, abuzau pe toti ne-contabilii din firma. : )
Daca ti se intampla sa le zaresti in raza ta de actiune, era mai bine sa te ascunzi. Just in case. Oricum orice pb. era semnalata direct la sefu, noi eram nobody.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns jessie spune:

din pacate ,acest subiect mi se "potriveste" foarte bine in ceea ce priveste ultimele sase luni.
pe cand ma bucuram ca-mi gasisem un job f bun la o companie bine cunoscuta in Canada, am avut ghinionul sa dau peste o astfel de sefa ( chinezoiaca, desi aici de multi ani). Culmea e ca ea era cea cu care am dat interviul si a parut un om ok, insa din prima zi la job a inceput cu "teroarea". Era nervoasa ca nu stiu nimic (va dati seama ce puteam sa stiu in prima zi!), nu mi-a explicat nimic despre cum e organizata compania, se purta in ultimul hal. Norocul meu (nu doresc raul la nimeni, dar pe ea o vreau departe de mine) a fost ca dupa doar o saptamana de cand m-am angajat, a avut a nervous breakdown si a stat acasa in stress leave vreo 2 luni. S-a intors in ianuarie, pentru vreo 2 luni, acum de o luna e din nou in stress leave. De data asta sunt hotarata sa nu mai lucrez pentru ea cand se intoarce, nu mai pot sa suport un asemenea stres.
Sunt curioasa voi cum ati reactionat sau ati reactiona in asemenea situatie?
Eu am fost cam luata pe nepregatite, nu mi s-a intamplat niciodata sa nu ma inteleg bine cu cineva la locul de munca. Reactia mea a fost cu dupa doar o saptamana m-am dus la sefa ei, care e Senior VP, si i-am spus care e problema mea. Nu s-a schimbat mare lucru ,pentru ca sefa mea lucreaza in aceasta firma de 25 de ani, dar macar am vrut sa se stie ca exista aceasta problema.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nma spune:

Am trecut si eu prin asta dar in Romania . A durat cam 6 luni. Am vrut sa plec din firma dar pana la urma m-am incapatanat si am ramas. Era seful meu. Desi lucram de ceva timp cum a aflat ca sunt insarcinata s-a schimbat. Nimic din ce faceam nu mai era bun. Primeam exagerat de multe sarcini si se enerva la culme cand ma incadram in termene. Seful lui a aflat si a incercat sa discute cu el dar fara rezultat. Cu ce m-am ales eu din asta? am fost mult mai apreciata de sefi. La 3 luni dupa ce eu am plecat in concediu tipul a ramas fara job. Eu am privit toata treaba asta ca pe o provocare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Citat:
citat din mesajul lui Hilde

Ana, cred ca tipul meu nu era persecutat de sotie. Cred ca pb lui era mai degraba cultura din care provenea. In India femeile or fi mai supuse, nu stiu. : )

In Romania erau fetele de la contabilitate rautacioase. Dar macar ele erau nediscriminatorii, abuzau pe toti ne-contabilii din firma. : )
Daca ti se intampla sa le zaresti in raza ta de actiune, era mai bine sa te ascunzi. Just in case. Oricum orice pb. era semnalata direct la sefu, noi eram nobody.




Super!!!!! Asa este!!!!




Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns StMihaela spune:

Citat:
citat din mesajul lui jessie

din pacate ,acest subiect mi se "potriveste" foarte bine in ceea ce priveste ultimele sase luni.
pe cand ma bucuram ca-mi gasisem un job f bun la o companie bine cunoscuta in Canada, am avut ghinionul sa dau peste o astfel de sefa ( chinezoiaca, desi aici de multi ani). Culmea e ca ea era cea cu care am dat interviul si a parut un om ok, insa din prima zi la job a inceput cu "teroarea". Era nervoasa ca nu stiu nimic (va dati seama ce puteam sa stiu in prima zi!), nu mi-a explicat nimic despre cum e organizata compania, se purta in ultimul hal. Norocul meu (nu doresc raul la nimeni, dar pe ea o vreau departe de mine) a fost ca dupa doar o saptamana de cand m-am angajat, a avut a nervous breakdown si a stat acasa in stress leave vreo 2 luni. S-a intors in ianuarie, pentru vreo 2 luni, acum de o luna e din nou in stress leave. De data asta sunt hotarata sa nu mai lucrez pentru ea cand se intoarce, nu mai pot sa suport un asemenea stres.
Sunt curioasa voi cum ati reactionat sau ati reactiona in asemenea situatie?
Eu am fost cam luata pe nepregatite, nu mi s-a intamplat niciodata sa nu ma inteleg bine cu cineva la locul de munca. Reactia mea a fost cu dupa doar o saptamana m-am dus la sefa ei, care e Senior VP, si i-am spus care e problema mea. Nu s-a schimbat mare lucru ,pentru ca sefa mea lucreaza in aceasta firma de 25 de ani, dar macar am vrut sa se stie ca exista aceasta problema.


Chinezoaica lucra in firma de 25 de ani? Daca la 2 luni una era in concediu cu nervii, facand un calcul simplu, ea nu lucra in firma decat de 16 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns StMihaela spune:

Citat:
citat din mesajul lui danat

Citat:
citat din mesajul lui Hilde

Ana, cred ca tipul meu nu era persecutat de sotie. Cred ca pb lui era mai degraba cultura din care provenea. In India femeile or fi mai supuse, nu stiu. : )

In Romania erau fetele de la contabilitate rautacioase. Dar macar ele erau nediscriminatorii, abuzau pe toti ne-contabilii din firma. : )
Daca ti se intampla sa le zaresti in raza ta de actiune, era mai bine sa te ascunzi. Just in case. Oricum orice pb. era semnalata direct la sefu, noi eram nobody.




Super!!!!! Asa este!!!!




Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby


Da, multa lume angajata in Romania considera ca poate - mai mult, ca e prost daca nu isi inseala patronul (ca sa nu zic fura din firma).
Iar cei de la contabilitate sunt rai ca nu lasa sa se mai prelinga un leu - doi, ca doar nu e firma lor.
Ce, saracea firma daca pui un bon de benzina de o valoare tripla? Parca da din buzunarul lui, nesimtitul de contabil.
Sau daca vorbesti la telefonul firmei cu mama de la tara de 3 milioane ce, moare cineva?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dov spune:

eu lucrez in birou cu contabilitatea...sincer, femei mai frustrate ca astea n-am mai inatalnit de mult...toti sunt prosti, de la al mare la al mic, nimeni nu face nik corect, nu mai e de mult barfa, cu pura rautate. sa mai zic ca una din ele s-a angajat la facturare, inca isi face facultatea, dar daca o intrebi le stie ca un om mare. dir meu si-a castigat 10 procente din concern prin munca lui, a inceput de jos, si pur si simplu actionarii asa de mult l-au apreciat, incat i-au dat aceste procente...ca e capabil, ca unde pune mana ies bani...e adevarat ca nu mereu sunt placute metodele lui, dar in final e bine asa...e si tanar...ei bine, tipa de la facturare nu-l apreciaza nici p-asta...stie ea mai bine ca oricine cum sta treaba

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dov spune:

a, si da, sunt abuzata de toata mizaria de caracter a astora...sunt convinsa ca sunt barfita si eu la greu...ii vad cum arunca priviri pe furis sa vada ce fac, daca fac etc. nu prea ma intereseaza, dar am zile cand ma simt obosita de toata vanatoarea asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Letitia1 spune:

Mie mi se pare ca femeile care lucreaza in HR sint absolut diabolice. Toata ziua stau la birfa, toti is prosti, numai ele frumoase si destepte. Ce fac ele toata ziua daca au asa mult timp de birfa si bagat zizanie? Astea-s bully neica.

Mergi la inceput