Ghiocei de Martie-Aprilie 2009 (05)

simina_kin spune:

Nataaaa!!!!!!!
Cum a fost noaptea?????
A fost super in parc pt ca tocmai udasera iarba si era aer de respirat
Referitor la cirese, ca tot mi-a facut pofta Moni am mancat din parc vreo 3 nu erau ele rosii, da au mers, in max 3 zile sunt facute.....si furate!!!!

14+

Mariana

Mazarica

lysbeth spune:

Neatza fetele... Noi ne-am trezit pe la 5 da acum am reusit sa intram pe net. Nu ed alta dar a trebuit sa ne urnim de dim la service ca iar ne-a lovit o masina (a 11 oara! in nici 2 ani).
Noi il imbracam pe pufulica in body cu manecute scurte si fara caciulita sin in casa si afara. Oricum e lafel de cald peste tot:| Dak e mai racoare are paturica lui de rezerva in care il invelim

Mami de Damian Codrut Andrei

georgiana310 spune:

Neata`

Si la mine noaptea a fost OK, Bri s-a trezit numai la 4.30, de la 11 si apoi la 9

Olishka, daca ii dai un body cu maneca scurta si niste pantalonasi subtirei, David va fi foaarte fericit vara asta in sling Eu m-am speriat f tare ca e negru si m-am gandit ca la vara nu il voi mai putea folosi. Apoi mi-a explicat tipa de la care l-am cumparat toate avantajele. Dupa ce il primesti si citesti pe cutie, daca mai e ceva, intreaba-ma!

Mami de Briseis, 16.04.2009

gia

chatonel spune:

neata gagici

Ne-am trezit si noi, am revenit acasa, miine pleaca mama, asa ca de poimiine o sa revin in forta!
DEocamdata ne laudam c-o dragoana sughitacioasa si scīrtīita :) Nu ii place deloc cind sughite si se mītīie.
Raportam si noi par pe ureki si pe brate, la tricepsi ... ni s-a spus ca o sa cada la doua luni, azi facem 8 saptamini, asteptam minunea!!
Cit despre parul de pe cap, la noi se toceste umpic pe partea pe care doarme cel mai des (si nu e chip sa o "oblig" sa doarma uniform, pe toate partile) da-n rest nu cade... ma gindeam cum sa fac sa o rad in cap :)))

Filles du Sud cu Izia, famille Dragoon

Toulouse, la ville rose

andiaroro spune:

Fetelor,
Daca ati trecut la body-uri cu maneca scurta, inseamna ca e cald...Nu uitati palariutele de soare, crema si ochelarii de soare!!!
Bebelusii chiar au nevoie de o maxima protectie solara. Sunt convinsa ca voi stiti asta, dar eu am ramas socata de cati copii am vazut in ro fara palariute, asa ca tot timpul spun ca o moara stricata ca trebuie sa-i protejam.
Cirese- si pe aici am vazut niste ciresi ce stau sa se coaca. Totul e sa nu mi-o ia altii inainte ca stau langa un campus studentesc si am concurenta serioasa...la magazin sunt mai mereu, dar parca nu-s asa de bune ca ales din pom

lysbeth spune:

Si bestiocul meu are par... pe fund:DSi pe spate....
E mai viril decat tati
Iar de parul de pe cap ce sa mai spun... dak o sa continue sa creasca in ritmul asta in curand ii fac codite

De imbracat eu il imbrac subtirel pt ca se irita instant dak ii e cald. Ieri la tinut tati in brate in masina si din cauza ca a venit in contact manuta lui cu mana lui tati si au transpirat simultan amandoi s-a umplut de bubite rosii pe ea in 5 minute:|

Mami de Damian Codrut Andrei

cativ13 spune:

Neata la pranz....Raportam bebe cumintel, cat sa simtitm ca avem copilas am fost la bunici la tara in week-end si am dormit taaare bine in carucior la aer. In schimb, in casa a fost durereochii mari studiau peretii, patul, usa, tot! am venit aseara la noi si a dormit fata tun de la 20:30 pana la 4 si apoi la 8jum.acum a adormit singura in pat, ascultand muzica.Maine mergem la control, sa vedem ce si cum. Parca am ceva emotii Georgiana, multumesc pt sling. Abia il asteptVa pup pe toatemami de Silvia Ioana

anca_nicolae spune:

Buna fetelor,

nu v-am scris de mult timp pentru ca abia de vreo 2-3 zile am gasit un ritm ok si am inceput sa ma simt mai bine dupa cezariana. Am multe de povestit, asa ca voi scrie "forumnovela" pe 3 episoade... Oricum, va multumesc mult de tot pentru gandurile voastre bune pentru mine.

Veronica-Elena 11 ani, Tudor-Iulian 8 ani, Robert-Adrian 10 zile

anca_nicolae spune:

Episodul 1 - bebe iese in lumea mare!

Marti, 5 mai, dimineata plec spre spital, dar dupa ce imi fac 2 poze de mami-pretravaliu :)), le-am pus in albumul meu. Ma strecor cu masinuta mica si rosie printre "oamenii muncii ce merg la servici" si ajung la 8 la spital. Medicul ma trimite sus in camera de travaliu, si ma asez confortabil la asteptare. Dupa raportul de garda si alte urgente, pe la 10 vine medicul si constata dilatatie 1 cm, spune sa asteptam ca poate se declanseaza travaliul natural. Intreb de provocare, dar medicul imi spune ca la 38 de ani provocarea nu se mai efectueaza, fiind o agresiune hormonala prea mare pt un uter de 38 de ani si alte 2 nastrei anterioare :((. Incep sa astept, ma plimb toata ziua prin spital si in curte, trec pe langa inghetata dar nu-mi cumpar [de luni seara nu mai mancasem nimic ca sa pot naste clean]... Vine nopatea, ma plimb cu asistentele de noapte, pe la ora 2 noaptea o asistenta imi arata niste cosmetice, imi cumpar [sa adorm supararea] ruj, oja si creion gros de ochi, adorm. Pe la 5 dimineata ma trezesc cu dureri si incep cronometrarea: de la 8 minute, dupa 1 ora, ajung la 4-5 minute, dureri maricele insa fff controlabile prin respirat. Fericita, alerg la asistente sa ma ia in calcul, dar dilatatie 1 cm, nu-i nimic zic, la bb2 am stat 17 ore, stau si acum. Ma instalez in camera de travaliu, strigam fericita; am dureri, am dureri!!! Restul fetelor abia isi plangeau propriile dureri si erau contrariate de bucuria mea "masochista". Moasa ma pune la aparat, contractii de intensitate 110 din max 130, din 4 in 4 minute, deci da, eram in travaliu!!! Pe la 10 dim vine medicul si dupa control spune: col lung, dilataie neschimbata, 1 cm, hai sa facem si o eco pt ca simt ceva ce nu imi place. facem eco si: sarcina depasita de 41 sapt, lichid mai deloc, copilul ff contorsionat cu piciorusele ca un ghem, fundul ff sus, pare ca se cam chinuie si sufoca, travaliul ff lent, SIMT CA CEVA IL RETINE PE COPIL INAUNTRU, trebuie scos de urgenta copilul afara! M-am intristat fff rau, insa am avut luciditatea sa gandesc ca o mama, si am zis ca dc asta este concluzia lui, sunt de acord cu ceza:((. Medicul a impins toate cezarienele programate pt acea zi, de la toti medicii, si m-a bagat in ceza de urgenta pe la 11. Intre 10 si 11 am plans non-stop. Din 4 in 4 minute aveam dureri cam ca la dilatatie 6 [dar pe care le controlam f bine respiratul], si intre contractii plangeam. Eram ingrozitoare, astfel incat m-am trezit pe la 11 fara ceva cu medicul langa mine, intrebandu-ma ffffff duios daca mai am SI altceva sa ii spun, si nu am apucat pana atunci. Pentru acest duios, mi-a trecut jumate din suparare :). I-am zis ca sunt trista ca am ajuns la ceza, insa stiu ca el are dreptate si facem ca el. Cand m-a vazut lucida macar cerebral [ca sufleteste eram varza], mi-a zambit ffff frumos, asa ca mi-a mai trecut un sfert din suparare. Pe la 11 ma trezesc cu o TANTI GRASUTA SI DINAMICA luandu-ma de o aripioara direct de pe hol, m-a dus in sala de operatii si mi-a spus ca ce tot plang atata ca dupa ce vad pe bb trece toata supararea... Am crezut ca este brancardiera, ceva similar... insa, cand m-am asezat pe masa de operatie, am constatat ca era chiar medicul anestezist [nu luasem nici un ban din sala de travaliu!!!]. Eram cam slabita la puteri, era miercuri si eu de luni seara nu mai mancasem absolut nimic! Incepe operatia, la 11:15 astsenta sefa imi intoarce capul si zice: priveste acolo. BB3 iesise la lumina, frumusel, la culoare roz spre usor mov, dadea non-stop din manute, abia a putut medicul neonato sa ii faca procedura de imediat dupa nastere, a luat nota 10. A avut dreptate anestezista, eram fff bucuroasa ca vad pe bb normal, fara malformatii, fara sindrom down [de care mi-a fost frica, avand 38 de ani], intreg, "cu tot ce ii trebuie" cum a zis o asistenta, incat nu mai conta nimic din corpul meu, ca aveam un uter taiat... Ce am auzit insa ff clar a fost: "Anca, sa nu iti para rau ca am facut cezariana, pt ca lichidul asta ff putin cum era, este deja verde, si de acum incolo, prea multe ore in plus in burta nu erau deloc ok pt copil". Mi s-a diluat si ultimul sfert de suparare, asa ca eram ok cu psihicul acum. Am ajuns in sala cica post-operator, dar de fapt era tot salon de mamici. La CFR2, toate se intampla pe acelasi hol: acolo nasti, natural sau ceza, acolo e salon de bebei, acolo e salon de mamici, toate in vreo 10 camarute puse pe un holisor. Am vazut clar diferenta intre maternitate si spital cu sectie de maternitate. Pai la Filantropia faceam adevarate excursii intre diferite sectii... ma rog, asistentele au fost ff ok, medicul meu mi s-a parut ff profesionist si ff atent cu toate detaliile, si ff rabdator cu mine... Zilele de dupa au fost nasoale pt mine, pt ca dupa rahie, DESI nu am miscat capul, am avut cam 5 zile dureri MARI de cap, incat cele de burta erau minore... Am ajuns acasa sambata, 9 mai, si vine episodul 2.

Veronica-Elena 11 ani, Tudor-Iulian 8 ani, Robert-Adrian 10 zile

anca_nicolae spune:

Episodul 2 - bebe isi face acte, surprize surpize!
Cum am povestit la rubrica "parinti singuri", tatal lui bb nu stie ca am pastrat sarcina, si nici nu m-am mai vazut cu el, doar am schimbat 1,2 mailuri pe luna de genul "sper ca esti bine, iti recomand spectacolul de teatru etc..". Asa ca in spital m-am dus vineri singura sa declar pe bb, cu numele ales de copiii mei, Robert-Adrian. Tot vineri, seara, ma trezesc la spital cu vizita de la fostul meu sot, tatal primilor mei 2 copii. Imi aduce iaurt, ma intreaba cum ma simt, vorbim despre externarea mea, eu am avut tot timpul masina in curtea spitalului, chiar la geamul salonului, deci ma descurcam singura cu condusul inapoi acasa. Dar, cu stupoare, sotul meu spune ca vine el cu ITB-ul si conduce el masina inapoi acasa, ca eu cica eram ff palida si inca aveam dureri de cap si burta. Am apreciat gestul, si sambata ajungem acasa... unde, dupa ce mananc ca omul din pestera, in 3 minute extermin tot ce era pe masa, sotul meu zice: "m-am gandit, si ca sa nu ramana copilasul cu handicap, cu liniuta la tata, o sa il recunosc eu, sa aiba si el nume la rubrica tata". Am ramas tablou, sincer, nu ma asteptam deloc deloc. Sigur, fostul meu sot de 4 ani tot spera sa il reprimesc in viata mea, dar eu mereu i-am explicat "sa isi caute alta partenera, pentru ca eu sunt ocupata sa imi gasesc sufletul pereche". M-am gandit si am acceptat sa il recunoasca el, pentru binele social al copilului, dar i-am spus inca 1 data ca ramanem la stadiul de vizita parentala de weekend. A aceptat. Sigur..., am multe momente cand, privind la bb cat de frumos este si mai ales cat de MULT seamana cu taticul lui, sufletul meu pereche, asa cum l-am simtit eu anul trecut, ma simt tentata sa ii spun despre existenta lui bb, dar inca mai reflectez...

Veronica-Elena 11 ani, Tudor-Iulian 8 ani, Robert-Adrian 10 zile