Citim impreuna Jonathan Safran Foer

danielag spune:

Revin si eu, ca fiul ratacitor , dar am avut o perioada ff incarcata la birou si acasa n-am avut internet pana azi.

M-am gandit la ce spunea Lia, ca scrisorile din roman sunt de fapt solilocvii (ceea ce sunt), dar personal nu-s convinsa ca asta a fost cea mai buna solutie din punct de vedere constructiv. Foer putea folosi jurnalul, de exemplu, si in cazul asta putea scrie acolo orice ar fi dorit fara sa contrarieze cititori carcotasi ca mine . Pentru ca un jurnal nu e neaparat destinat altor perechi de ochi. Scrisorile, in schimb, au destinatar. Si chiar daca nu le trimiti destinatarului, le scrii pentru acesta. Iar povestile din scrisori mi s-au parut pe alocuri fortate si nelalocul lor.

Iar revin la scena de la Zoo: eu nu-i vad metafora, mi se pare ca ceea ce se intampla acolo justifica violenta, crima, oroarea. Pentru ca nu am simtit nici o urma de regret, de constientizare din partea lui Thomas-bunicul. Scena este abrutizanta, asa am simtit-o. Suntem si victime si calai, toti, si calaii nici macar nu constientizeaza tot timpul ce fac, sau daca constientizeaza, au justificari ("nu stiam care animal e carnivor si care nu..."). Brrrr... Cam prea mult pentru gustul meu :(... Mai ales ca n-am vazut razbunare in gestul lui Thomas, ci gratuitate pura si simpla.

In legatura cu mama lui Oskar, mi-as fi dorit ca Foer sa insiste mai mult asupra personajului (care e definit mai mult prin absenta). Uite, daca stau sa ma gandesc acum, parca mama nu scrie nici o scrisoare, nimanui, si asta mi se pare acum ciudat. Nu stiu de ce a ales Foer sa nu exploreze mai mult personajul. Pana la urma si ea isi pierduse sotul si durerea ei nu cred ca era mai mica...

Inca n-am citit fragmentele din Totul este iluminat (multumesc iarina). Daca ma apuc de citit cartea o sa revin tot aici cu impresii, ca vad ca se continua cu Foer , care, per total, nu mi-a displacut. Desi anumite amanunte constructive n-au fost exactly my cup of tea , per total a fost o lectura placuta.

Daniela

Oana MC spune:

Din pacate nu am citit cartea. Inca.

Am vazut insa filmul facut dupa carte si il recomand cu caldura. Cel mai mult mi-a placut cum reuseste sa imbine umorul cu nostalgia. O placere vizuala, de asemenea.

liadorian spune:

Daniela, welcome back! Cred ca ai dreptate la varianta cu jurnalul, ar fi fost o solutie buna. O sa mai scriu si eu despre Foer, dupa ce incep si termin Totul este iluminat dar uite, mai citim si Cortazar iar pe 21 iunie deschidem un cerc nou. Poate ne dai ceva idei de carti faine de citit.

Oana MC, o sa caut si eu filmul, dupa ce termin de citit.

danielag spune:

Lia, multumesc de invitatie :). Mi-am recuperat si eu Manuscrisul... si vin sa va vizitez si acolo. Vin si pe la Organizatorice, doar ca trebuie sa ma organizez eu intai .

Daniela

buflea spune:

Deci fetelor, am terminat cartea ... am si recitit in urma ce am scris si vad ca nu mi-am schimbat parerea pe masura ce am avansat.
Pentru mine a fost o carte INTERESANTA dar GREA, greu de citit, greu de intrat in subiect, in atmosfera, o carte pentru cititorii de profesie si nu pentru cititorii amatori, o carte pentru cei care traiesc mai mult cu sufletul si simtamintele decat cu ratiunea.
Prea multa metafora, prea multe ganduri, de multe ori amestecate, prea multa suferinta fara finalitate, si prea multa amestecatura de sentimente triste si necronologice ...

Are totusi un atu indubitabil si anume, te tine cumva in priza, iti zgandare curiozitatea, eu am o personalitate analitica si am citit-o cu intrebarea "oare cum se termina cartea asta, oare se va intampla ceva real, cotidian si banal din viata noastra de zi cu zi ?".

SIMPATIC
Cel mai mult mi-a placut personajul Oskar, mi-a placut sufletul lui de copil chinuit, gandurile lui simple, modul in care vede si judeca el lumea din jurul lui si modul in care isi traieste el tragedia.

ANTIPATIC
Cel mai antipatic mi-a fost Thomas batranul - nu am inteles deloc acest personaj, ba in final m-a enervat atat de tare incat am ajuns sa-l urasc ... mi s-a parut un om atat de egoist incat parca toata viata nu a facut decat sa imprastie durere in jurul lui. Si a facut-o constient si nu instinctiv, ceea ce pentru mine este cu atat mai condamnabil ... inteleg ca a suferit enorm cand si-a pierdut prima dragoste si primul copil, dar helloooo, "move on" sau daca nu poti s-o faci atunci taie-ti venele in lung si gata ... el a preferat sa faca umbra pamantului, sa distruga viata unei femei care l-a iubit, sa paraseasca un alt copil de frica de a nu-l pierde ca pe primul (ce motiv e asta fetelor ? ), nu stiu, parca acest Thomas a fost mereu o umbra a esecului, tristetii si depresiei umane. Apare in carte numai in momentele tragice, el insasi este intr-o suferinta permanenta, si lasa in urma numai semne de intrebare si durere ...

CIUDAT
Cea mai ciudata mi s-a parut bunica - un amestec de metafora si realitate, un amestec de ciudatenie si ratiune ... l-a iubit si mai ales acceptat pe barba-su, a trait in planurile lui semnatice si la tinerete si la batranete si culmea se pare ca s-a simtit bine acolo.
Flexibila si umana, a calcat intelegerea de a nu avea copii, a coborat pe pamant, a luptat in lumea reala, cu un business care i-a oferit securitatea materiala, mama singura cu un copil careia i s-a dedicat si apoi bunica singura cu un nepot caruia iar i s-a dedicat.

ABSENT
Cel mai absent personal mi s-a parut mama baiatului ... unde este MAMA in toata drama cartii ? Cum poti sa scrii o carte despre familie, despre durere, despre zbucium sufletesc fara sa implici personajul cel mai important, jumatate din nucleul unei familii ?
Se spune ca mama sufera, dar foarte tangential, plus ca este foarte absenta din viata copilului ei si foarte interesata de confortul ei - se duce la terapie, isi face prieteni noi ... baiatul pare atasat de tata care ii citea si cu care avea dialoguri chiar dragutze si de bunica ...

Cam atat ... . Am fost prea critica ?

liadorian spune:

buflea, mi-a placut analiza ta, critica exact atat cat trebuia.

Despre mama... hmmm... pare asa de absenta fiindca-i vazuta mai mult prin ochii fiului, fiu centrat pe absenta tatalui, fiu care decodeaza adesesa gresit comportamentul ei? Nu stiu ce sa spun... imi pare ca ea e totusi cel mai nemetaforic personaj, cu mesajul cel mai pozitiv: faci terapie ca sa treci peste traume, lupti sa nu-ti pierzi zambetul, muncesti si traiesti in continuare, in ciuda tragediei prin care ai trecut. Si apoi, desi ea nu scrie nimanui nimic, cum fain observase Daniela, ea e cea care telefoneaza. Din umbra, ea urmareste toata aventura lui Oskar, il vegheaza fara ca el s-o stie. De asta as crede ca totusi absenta nu-i, numai nedreptatita de fiul prea tanar, prea indurerat.

Oricum ar fi, vreau sa-ti multumesc ca ai terminat cartea asta, chiar daca nu era exact ce ti-ar fi placut. O iau ca pe o mare favoare pe care mi-ai facut-o mie.

buflea spune:

Esti draguta, dar sa stii ca n-am facut-o pentru nimeni. Chiar a fost "ceva" in carte, care m-a facut sa o termin ... Eu citesc in tren, cand ma duc si vin de la serviciu, este timpul pretios pe care il am doar pentru MINE si nu l-as fi irosit cu o carte care chiar nu mi-ar fi placut. Poate asta a fost unul din motivele pentru care am intrat si mai greu in atmosfera cartii - cum intram, ajungeam la destinatie si trebuia sa ies din carte si tot asa .
Acum sunt intre carti - citesc revistele de scandal si astept sa votati urmatorul roman

liadorian spune:

Pai tu de ce nu votezi?!

buflea spune:

Pentru ca nu stiu nimic despre cartile propuse, Ar trebui sa ma uit pe net, pe review-uri la fiecare ... acum sunt la seviciu, incerc de dimineata sa calculez salariile, vai mama lor de angajati daca ar sti ei unde este capul meu . Daca o sa am timp ddiseara, dupa ce imi culc copiii, poate o sa incerc sa ma documentez putin. Daca NU, merg pe mana voastra

conchita spune:

am inceput-o ieri seara, dupa ce mi-am culcat copila. m-am oprit din lectura pe la miezul noptii, incredibil de frica de pagina 142:
Heavy Boots
Heavier Boots
care cred ca este adevaratul titlu al cartii.
am pus ceasul sa sune ca sa pot citi inainte sa mi se trezeasca puiul, cred ca l-am visat pe Oskar, incredibil de aproape si de tacut, a sunat ceasul incredibil de zgomotos, am ajuns la pagina 187 si iar mi-e frica.

nu m-am impacat super bine cu stilul post-modernist mai niciodata, trebuie sa fie ceva special sa-mi placa, in sensul sa consider stilul doar o joaca inofensiva si nu atat de importanta. cu foer, am pornit intr-un fel de water skiing pe marginea unui vartej de apa, toate clues servite rapid, de la primele pagini, sa stii ca te invarti in cerc, spre moarte. gandirea e limbaj, la foer limbajul e gandire, poti sa intorci aparatul auditiv pe off ca Mr. Black, corespondentul de razboi, daca vrei, si tot ramai cu clantele de usa, cu aruncatul de pe bloc, cu pasarile tacute, cu NU scris in palma stanga. alternativa e zgomotul = "one one cheek it said YES backward" / "I wondered, Why does anyone ever make love?"/Oskar catre mama-sa:"If I could gave chosen, I would have chosen you!", sa moara, adica, in locul tatalui.

Mihaelka, ti-o datorez...