Citim impreuna Jonathan Safran Foer
Raspunsuri - Pagina 3
beshter spune:
Am terminat cartea chiar acum. Nici eu nu pot spune foarte multe deocamdata; trebuie sa astept sa ma linistesc. Un lucru pot spune insa: de mult n-am mai citit o carte care sa ma lase atat de heart-broken.
Revin.
You cannot both dance and not pay the piper.
liadorian spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui speed
da da...bunicul care pierde un copil, apoi il paraseste pe al doilea de teama sa nu il piarda si tot il pierde pina la urma...(chiar ma gindeam in timpul lecturii ca poate daca nu l-ar fi parasit nu ar fi murit...) |
Cred ca textele scrise de bunic sunt cele care mi-au placut cel mai mult din carte. Desi, tastand "scrise de bunic" mi-am dat seama ca, de fapt, nu asociasem nicio clipa ceea ce scrie cu o varsta anume... Imi place partea de inventie, ceea ce tine efectiv de imaginar - barbatul care-si pierde, unul cate unul, cuvintele, care-si tatueaza pe fiecare palma un NU, respeciv un Da, sculptorul ale carui maini au fost sculptate de sculpturile lui, povestea de iubire cu Anna, mai ales biblioteca tatlui Annei, cea plina de carti care separa inauntrul de afara. Apoi apartamentul in care, mai tarziu, va separa Ceva-ul de Nimic. Sunt chestii care-ti raman in minte, cred eu.
Si-mi mai place anvergura poetica pe care o capata toate astea puse la un loc. E un om-metafora, acest bunic Thomas, cu oasele lui pe care le simte trosnind "sub greutatea tuturor vietilor pe care nu le traieste".
Felul asa de straniu in care fuge de fiul lui nenascut l-am legat de modul sau de a-si vedea existenta: de vreme ce are o singura viata, si aceasta a inceput prin Anna, ea e pierduta odata cu Anna; de vreme ce are o singura viata, care s-ar fi putut continua prin pruncul sau si al Annei, aceasta viata nu poate contine un alt fiu. Intr-un fel, Thomas nu se mai locuieste pe sine, a devenit chiriasul nevazut din propria-i viata.
M-a impresionat teribil, acest Thomas, poate mai mult decat Oskar...
iarina spune:
Eu trebuie sa recunosc ca am ramas corigenta. Nu am gasit cartea pe traseele mele obisnuite si fiind f. ocupata cu serviciul saptamana asta, n-am avut timp de nimic. Sper ca la a doua sesiune sa fiu mai participativa.
In alta ordine de idei, eu sunt blocata la Toba de tinichea a lui Grass. Am zis s-o citesc in germana, ca trebuie sa fie mai interesant in original. N-am putut trece de 30 de pagini pt.ca de cate ori o iau in mana, am senzatia ca imi rasuna in urechi dracia de toba la care batea micul Oskar si imi da asa o senzatie de enervare de neinchipuit. O fi de vina imaginatia mea bogata, ca tot incerc sa mi-l inchipui cu toba la gat, batand de zor.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui liadorian Cred ca textele scrise de bunic sunt cele care mi-au placut cel mai mult din carte. Desi, tastand "scrise de bunic" mi-am dat seama ca, de fapt, nu asociasem nicio clipa ceea ce scrie cu o varsta anume... Imi place partea de inventie, ceea ce tine efectiv de imaginar - barbatul care-si pierde, unul cate unul, cuvintele, care-si tatueaza pe fiecare palma un NU, respeciv un Da, sculptorul ale carui maini au fost sculptate de sculpturile lui, povestea de iubire cu Anna, mai ales biblioteca tatlui Annei, cea plina de carti care separa inauntrul de afara. Apoi apartamentul in care, mai tarziu, va separa Ceva-ul de Nimic. Sunt chestii care-ti raman in minte, cred eu. Si-mi mai place anvergura poetica pe care o capata toate astea puse la un loc. E un om-metafora, acest bunic Thomas, cu oasele lui pe care le simte trosnind "sub greutatea tuturor vietilor pe care nu le traieste". Felul asa de straniu in care fuge de fiul lui nenascut l-am legat de modul sau de a-si vedea existenta: de vreme ce are o singura viata, si aceasta a inceput prin Anna, ea e pierduta odata cu Anna; de vreme ce are o singura viata, care s-ar fi putut continua prin pruncul sau si al Annei, aceasta viata nu poate contine un alt fiu. Intr-un fel, Thomas nu se mai locuieste pe sine, a devenit chiriasul nevazut din propria-i viata. M-a impresionat teribil, acest Thomas, poate mai mult decat Oskar... |
Am ajuns si eu la jumatate ... imi place cartea dar nu ma da pe spate ... dar scriu aici ca vreau sa vad cum imi evolueaza sentimentele pe masura ce parcurg povestea ...
Pana acum personajele mi se par prea prea metaforice. Ori nu le inteleg eu,ori nu este nimic de inteles.
Mie tocmai, personajul Thomas ma bulverseaza spre plictis ... eu sunt o persoana mult prea rationala ca sa-i pricep comportamentul.
Apoi nu imi place maturitatea asta a lui Oskar ...este nefireasca. Am asa un sentiment de mila nu neaparat ca si-a pierdut tatal ci pentru ca nu se bucura de copilarie, este prea stiintific si filozof si asta nu ii face decat rau. Cautarile lui prin Manhattan si vecinatati mi se par la fel de nerealiste, tot ca niste metafore pe care nu le inteleg ...de ex ce era cu duduia Black numarul 2 care primeste un pusti de 9 ani in casa, are un dialog super bizar cu el, se pune pe plans si pustiul ii cere sa se sarute pe gura ?
liadorian spune:
iarina, si Foer are un Oskar.
Numai ca al nostru canta la tamburina, ca sa vezi!
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Am ajuns si eu la jumatate ... imi place cartea dar nu ma da pe spate ... dar scriu aici ca vreau sa vad cum imi evolueaza sentimentele pe masura ce parcurg povestea ... Pana acum personajele mi se par prea prea metaforice. Ori nu le inteleg eu,ori nu este nimic de inteles. Mie tocmai, personajul Thomas ma bulverseaza spre plictis ... eu sunt o persoana mult prea rationala ca sa-i pricep comportamentul. Apoi nu imi place maturitatea asta a lui Oskar ...este nefireasca. Am asa un sentiment de mila nu neaparat ca si-a pierdut tatal ci pentru ca nu se bucura de copilarie, este prea stiintific si filozof si asta nu ii face decat rau. Cautarile lui prin Manhattan si vecinatati mi se par la fel de nerealiste, tot ca niste metafore pe care nu le inteleg ...de ex ce era cu duduia Black numarul 2 care primeste un pusti de 9 ani in casa, are un dialog super bizar cu el, se pune pe plans si pustiul ii cere sa se sarute pe gura ? |
Imi pare bine ca totusi scrii... Se prea poate ca asta sa nu fie o poveste pe gustul tau si atunci e cu atat mai generos gestul tau de a duce cartea pana la capat. Iar daca o sa ajungi la final, o sa afli si raspunsul la intrebarea asta: "de ex ce era cu duduia Black numarul 2 care primeste un pusti de 9 ani in casa, are un dialog super bizar cu el, se pune pe plans si pustiul ii cere sa se sarute pe gura ?" Ti-as raspunde eu acum, da' as dezvalui o parte din deznodamant si nu cred ca vrei asta.
Citindu-te, ma intrebam ce-ar face o persoana rationala cu o fiinta ca Thomas? Cum o percepe - ca pe-un marginal detestabil? ca pe-un nebun al carui loc e in ospiciu si atat? ca pe-o fiinta enervanta prin neputinta ei de a se vindeca de tot raul care i s-a intampla? ca pe-un artist mediocru, ratat? Mie-mi pare un personaj zguduitor de tragic... Tocmai pentru ca i se intampla ceea ce i se intampla. Felul cum gestioneaza tragedia asta e intr-adevar, metaforic, si iti spune ceva sau nu. Dar ce altceva faci, in locul lui? Ce opui, in plan personal, absurdului, neantului? (Ma intreb cumva retoric, in locul lui Thomas.)
Intr-un fel, destinul sau il anticipeaza pe al fiului - viata lui se opreste practic atunci, la Dresda, cand, spune el, nu putea fi mai tanar de atat. Schimband ceea ce e de schimbat, si fiul sau moare absurd de tanar.
Cat despre Oskar... Hai, mai, ca nu toti copiii trebuie sa traga cu prastia-n pasari ca simta ca-s copii! Daca lui ii placea sa asculte cu tati posturi de radio straine , si sa participe la Misiuni de Recunoastere, si sa vaneze greseli in New York Times, ce poti sa-i faci?!
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui liadorian Imi pare bine ca totusi scrii... Se prea poate ca asta sa nu fie o poveste pe gustul tau si atunci e cu atat mai generos gestul tau de a duce cartea pana la capat. Iar daca o sa ajungi la final, o sa afli si raspunsul la intrebarea asta: "de ex ce era cu duduia Black numarul 2 care primeste un pusti de 9 ani in casa, are un dialog super bizar cu el, se pune pe plans si pustiul ii cere sa se sarute pe gura ?" Ti-as raspunde eu acum, da' as dezvalui o parte din deznodamant si nu cred ca vrei asta. |
Pai sa stii ca citesc pentru ca inca nu ma enerveaza
...deci exista in carte ceva care starneste curiozitatea, construieste o confuzie care te tine totusi alert, iti vine sa abandonezi dar totusi ii mai dai o sansa. E clar ca povestirea nu este scrisa in termenii clasici ai unei naratiuni, seamana cumva cu filmele lui Tarantino ...adica evenimente povestite separat, care par initial fara sens si care se leaga pe parcurs unele de altele. Asa mi s-a intamplat cu prima povestire a bunicului ... am sesizat data (1963) apoi am citit "to my unborn child", apoi am citit cum si-a pierdut vorbirea si am zis "what the ..." (ca sa citez tot din carte ). Abia peste 40 de pagini am inteles despre cine este vorba ...Acum ca spui ca se da o explicatiei comportamentului Black nr 2, mi-ai mai dat o speranta ... deocamdata, vis-a-vis de acest personaj sunt la faza "what the ..."
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui liadorian Citindu-te, ma intrebam ce-ar face o persoana rationala cu o fiinta ca Thomas? Cum o percepe - ca pe-un marginal detestabil? ca pe-un nebun al carui loc e in ospiciu si atat? ca pe-o fiinta enervanta prin neputinta ei de a se vindeca de tot raul care i s-a intampla? ca pe-un artist mediocru, ratat? Mie-mi pare un personaj zguduitor de tragic... Tocmai pentru ca i se intampla ceea ce i se intampla. Felul cum gestioneaza tragedia asta e intr-adevar, metaforic, si iti spune ceva sau nu. Dar ce altceva faci, in locul lui? Ce opui, in plan personal, absurdului, neantului? (Ma intreb cumva retoric, in locul lui Thomas.) Cat despre Oskar... Hai, mai, ca nu toti copiii trebuie sa traga cu prastia-n pasari ca simta ca-s copii! Daca lui ii placea sa asculte cu tati posturi de radio straine , si sa participe la Misiuni de Recunoastere, si sa vaneze greseli in New York Times, ce poti sa-i faci?! |
Pai o persoana rationala nu ar fi in stare sa se indragosteasca de un Thomas ... framantarile lui le pot tolera dar nu le pot intelege. Am un sentiment de mila fata de oamenii care nu pot trece peste tragediile vietii, ba mai rau, ii ranesc si pe altii in caderea lor ...dar stai, nu ma contrazice, ca inca nu am terminat cartea, accept ca poate am o impresie gresita despre Thomas tocmai pentru ca am doar jumatate din informatie.
Cat despre maturitatea lui Oskar ... nu zic ca nu exista copii geniali, zic doar ca imi pare rau pentru ei ... eu cred ca fi genial este un atribut aparent pozitiv, de fapt este aproape ca un handicap. Copilul asta este matur prematur
si poate de aceea prima tragedie care il afecteaza direct il duce spre insomnii, depresii, sadomasochism ...etc.Disclaimer - accept ca spun prostii, astea sunt prostiile pe care le simt eu la jumatatea cartii
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Disclaimer - accept ca spun prostii, astea sunt prostiile pe care le simt eu la jumatatea cartii |
Nu-s prostii, dom'le! Intrebam pe bune cum il vede cineva mai pragmatic pe Thomas pentru ca eu is aprioric susceptibila sa ma indragostesc de unul ca el, si deci risc sa vad totul intr-o lumina pozitiva, sa-mi para interesanta orice ciudatenie. Ma rog, aproape orice ciudatenie.
Tu citesti in engleza, presupun. Chiar eram curioasa ce s-a tradus prin "ce pana mea" (care-i mai ... moale decat what the f..., daca simt eu corect). Mai era in exemplarul meu romanesc o fraza despre o tipa (acum o s-o iau prin boscheti, ca nu-mi amintesc nici moarta unde era si despre ce era vorba
) si spune Oskar ca un tip 'avea bucurii la ea'. Asta era, cica, formularea lui Oskar. Ai idee ce-a putut da traducerea asta, ce s-a tradus prin expresia asta? (Mai ca-mi vine sa-mi retrag intrebarea, pana gasesc pasajul din carte. 
)
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui liadorian Tu citesti in engleza, presupun. Chiar eram curioasa ce s-a tradus prin "ce pana mea" (care-i mai ... moale decat what the f..., daca simt eu corect). Mai era in exemplarul meu romanesc o fraza despre o tipa (acum o s-o iau prin boscheti, ca nu-mi amintesc nici moarta unde era si despre ce era vorba ) si spune Oskar ca un tip 'avea bucurii la ea'. Asta era, cica, formularea lui Oskar. Ai idee ce-a putut da traducerea asta, ce s-a tradus prin expresia asta? (Mai ca-mi vine sa-mi retrag intrebarea, pana gasesc pasajul din carte. |
Da, da ...citesc varianta originala ca de unde sa cumpar aici traducerea in romaneste ...
Ha, ha, ha, ha ...iar eu chiar ma intrebam cum or fi tradus in romaneste "what the ...". De fapt mi se pare o traducere oarecum inspirata desi intr-adevar e ceva mai diplomatica. Dar la cat de genial este Oskar, nu prea ii statea bine cu "ce p... ma-sii" in gura.
Nu stiu despre ce tipa vorbesti ... poate n-am ajuns acolo cu cititul
Laura25 spune:
Mi se pare f. interesant ce vorbiti voi aici. Mie mi-e greu sa exprim in cuvinte ce am simtit, ce am gandit cintind cartea. Thomas-bunicul e un personaj care evolueaza si se dezvaluie complet abia la final. E un personaj ce a trecut prin intamplari extrem de tragice, care l-au marcat total. Poate pt ca e un artist, nu reuseste sa vada deloc lururile pragmatic si nu reuseste 'sa traiasca'. Raneste mult in jurul lui, dar cred ca si bunica are probleme serioase 'la etaj'. Sunt tot felul de ciudatenii pe care le accepta de la Thomas si multe lucruri cred ca le-ar fi putu schimba daca ar fi comunicat altfel cu el, daca ar fi incercat mai mult sau ar fi incercat altfel sa-i intre in suflet, sa-i tamaduiasca ranile.
Si pe mine m-a impresionat cat de matur e copilul. Dar mult ai mult m-a impresionat durerea lui si cum isi traieste din plin suferinta.
Ce ziceti de mama? Mie i se pare o prezenta discreta in carte, dar imi place cum descopeara Orkar ca in ciuda impresiei lui, mama sa suferea la fel de mult si era alaturi de el si atunci cand se credea singur, si atunci cand el credea ca ei nu-i pasa.
O alta chestie care mi-a placut mult si e prima data cand o intalnesc intr-o carte sunt inserarea acelor pagini cu imagini, scrisul unei singure propozitii pe o pagina ... si paginile alea dinspre final cand Thomas batranul scrie peste scrisul anterior. Nu stiu daca numai in editia pe care am citit-o eu e asa sau in toate, dar mi se pare geniala faza asta. F. sugestiva.
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me