Citim impreuna Jonathan Safran Foer

ghinetz spune:

Buna. Lia mi-a spus si mie de frumoasa ei initiativa. Din pacate nu ma pot alatura acum voua. Dar va citesc, mai ales cu agenda deschisa la pagina: "obligatoriu de citit candva".

beshter spune:

Da, cam asa ceva...

Felul in care cautarea lui Oskar - his quest - influenteaza vietilor celorlalti, ale strainilor care poarta numele 'Black' si le schimba - pentru ca ii face sa recunoasca mici sau mari adevaruri, de care el insusi n-are habar si nu-l intereseaza...toate astea m-au dus si pe mine cu gandul la vindecarea intregii comunitati.

Am ajuns la pagina 240. Mai am putin.

Dar am si de corectat 150 de lucrari scrise (!!!), la care se vor adauga alte sute in zilele ce vor veni. Rahat comestibil, ar zice Oskar.


You cannot both dance and not pay the piper.

buflea spune:

Am inceput si eu cartea, sunt oarecum la inceput asa ca aceste impresii s-ar putea sa mi le schimb pe parcurs.
Trebuie sa recunosc ca mai mult de gura voastra si cu o mare indoiala in suflet m-am apucat sa o citesc. Nu imi displace pana acum dar nici nu imi place ... are un limbaj simplu, copilaresc si rationamentele pustiului sunt absolut delicioase. Trebuie sa recunosc ca nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte sa fac unele analogii pe care le face el.

Deocamdata atat ...

P.S. Care este termenul limita de citit ?

liadorian spune:

Hai, Oana, fara obligatorii! Numai daca-ti place...

liadorian spune:

Si scrisorile pe care mai toti le scriu, trimitandu-le oricui, mai ales oricui. E un fel de a realiza conexiuni, de a ti-i apropia pe ceilalti, de a-ti face cunoscuta existenta.

Respectele mele pentru cele 150 de lucrari... Nu stiu daca e asta vreo consolare, dar slava Domnului ca nu-s, toate 150, caracterizari ale lui Ion, personajul eponim.

liadorian spune:

buflea, teoretic citim pana maine, pe 29 mai. Pe 30 mai o rugam pe Mihaelka sa propuna tema urmatorului cerc, pentru ca si noi sa putem veni cu idei de carti.

Mie-mi place mult Oskar. speed facuse o lista impresionanta de astfel de eroi-copii - eu am avut, poate, norocul, sa-l citesc pe Foer fara sa fiu saturata de naratiuni care sa propuna genul asta de protagonist. Cred ca si din punctul de vedere al creatorului, un personaj copil e o provocare fiindca e greu de reconstituit credibil, mai ales la persoana I, felul de a fi, de a gandi, de a rationa al unui pusti. Iar la Foer n-am simtit note false. Aparenta simplitate a dialogurilor lui Oskar disimuleaza, contine, mai ales in primele pagini, o tensiune care-i greu de gestionat. De ce e pustiul asta daramat? De ce-si face singur vanatai? Misterul cheii e cumva salvator pentru el pentru ca-l ajuta sa redirectioneze toata tensiunea asta, s-o exteriorizeze prin actiune. Esential, pana la urma, e sa vorbeasca cu oamenii - e ceea ce urmarea si tatal sau prin unele Misiuni de Recunoastere, e ceea ce stie si el: "Procesorul ui Oskar merge pe baza de retea neuronala. Un computer care invata. Cu cat are mai mult contact cu oamenii, cu atat invata mai mult." (in limuzina, in drumul spre cimitirul unde va avea loc inmormantarea simbolica a tatalui)

Cred ca, pentru mine, Oskar a fost "carligul" care m-a prins si m-a facut sa citesc mai departe. Si bine-am facut, pentru ca pasajele mele favorite vin ceva mai incolo.

iulix spune:

Foarte interesanta ideea deschiderii unui cerc de lectura! Va felicit! Sper sa fie cat mai multe astfel de initiative! Unde pot sa citesc si eu cartea?

liadorian spune:

Sigur vor mai fi, pe 30 se deschide al doilea cerc de lectura - detalii aici.

Pe Foer l-ai putea gasi la biblioteca de la tine din oras, daca ai noroc, la o librarie Humanitas, daca ai noroc, daca nu, l-ai putea cumpara online. Sunt la topicul celalalt mai multe adrese, cu impresiile celor care au cumparat de acolo.

Laura25 spune:

Am terminat cartea. Mi-e greu sa spun acum prea multe. Doar ca mi-a placut, foarte mult... si as fi vrut sa nu se termine. Mi s-a parut o carte foarte trista, desi nu e scrisa in stil 'lacrimogen', iar personajul Orkar un copil extraordinar. M-a intrigat relatia ciudata dintre bunici si m-a impresionat cat de simplu si clar e descrisa relatia extraordinara dintre bunica si nepot. Acel 'sper sa nu iubesti nimic cum te iubesc eu pe tine' face jumate din carte.
Am citit pe coperta ca sunt cumparate drepturile de ecranizare. Astept filmul, desi va fi cu siguranta mult mai slab si mai sarac decat cartea. Eu nu prea le am cu criticile literare. Astept alte impresii ca sa mai debitez idei.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

speed spune:

da da...bunicul care pierde un copil, apoi il paraseste pe al doilea de teama sa nu il piarda si tot il pierde pina la urma...(chiar ma gindeam in timpul lecturii ca poate daca nu l-ar fi parasit nu ar fi murit...)

si mi s-a parut extrem de inteligent si dureros felul in care oskar insira ultimele cuvinte ale tatalui lui in bijuteriile pe care le face cadou mamei (fara stirea ei...)