miercuri seara, tarziu, butonam pe la TV, fara sonor. nu eram hotarat daca sa citesc sau sa ma uit la TV si tineam sonorul departe de mine, ca sa nu fiu influentata de vreo voce draguta.
si am dat, prin butonare imprecisa, pe Procinema peste o secventa in care personajele erau toate langa o masina veche, de tip Trabant: un tip cu ochelari imensi, unul inalt cu o tunsoare ciudata, un catel, un batran si o batrana.
a fost singurul cadru pe care l-am prins, fara dialog, fara sonor, fara miscari sau modificari de cadru, si am stiut ca e Totul e iluminat!
urmatorul dialog a continut cuvantul trachimbrod si a fost ca o confirmare. Am fugit in sufragerie, unde am ciudatenie de-aia digitala, si-mi scrie jos canalul si titlul filmului, si scria Filmul de 10. Am stat si-am vizionat scenele pana la final, dar din pacate nu am prins mai mult de 10 minute.
n-am avut si eu cui sa povestesc asa ca uite-ma aici, dezgropand acest subiect. Mie nu mi-a placut Totul e iluminat. Nici macar n-am reusit sa o termin iar cartea se afla si acum la mine-n masina, in buzunarul de la locul soferului, asteptand sa-mi vina cheful de ea.
Nu mi-au placut nici cele 10 minute de film, dar parca nici nu-mi vine sa las cartea, mai ales ca uite cum mi s-a bagat in fata.
am scris asa, ca sa ma descarc, ca a fost o senzatie extrem de tare si incredibil de aproape