Mame singure prin alegere personala

A_Iulia spune:

Cred ca experientele pot fi foarte diferite.

Eu nu-mi aduc aminte sa fi suferit in copilarie de pe urma asta, nu imi vine in minte nici un singur caz in care sa ma fi dezamagit prietenii prin alegerea lor, sau sa fi suferit in vreo conjunctura...pur si simplu era mama superwoman si superman la un loc care imi asigura toate nevoile. Ok, am avut si un tata vitreg surogat, un om ok, dar care nu s-a implicat in educatia noastra, dar el a existat, ce-i drept.

As putea spune ca faptul ca provin dintr-o astfel de familie mie personal mi-a ajutat foarte mult. Cand am divortat nu m-am trezut ca o pasare care nu stie sa zboare, pentru ca stiam ca am aripi, si vazusem in copilarie cum e sa zbori. Un model iti ajuta foarte mult in viata, eu am avut-o pe mama drept model.

sigur ca nu mi-as dori ca fii-mea sa aiba o experienta similara cu a mea. Insa stiu ca ea va fi pregatita, in cazul nefericit in care i se va intampla. Sper ca nu va ramane o viata dependenta de vreun barbat, pentru ca nu va sti sa traiasca altfel, sau ii va fi frica sa-si asume o astfel de decizie. Cel putin ea va sti ca la un moment dat vor exista mai multe posibilitati sa-ti traiesti viata: singur sau in cuplu, si ca fiecare din posibilitatile astea are si avantaje, si dezavantaje.

sinzi_ana spune:

Uneori, prezenta unui tata, care are la randul lui probleme, este mai daunatoare decat absenta lui...
Nu exista perfect...dintre 2 rele...o alegi pe cea mai putin rea...
In fond si la urma urmelor toti suferim traume in copilarie care ne marcheaza viata - fie un parinte abuziv, fie lipsa unuia, fie unul nepasator, fie lipsa sau prezenta fratilor...etc - noi, ca parinti, trebuie sa facem ce putem mai bine cu materialul dat!!!!
Sa alegem cea mai buna cale pentru copiii nostrii in situatia data...

Cu siguranta ca nu ai luat pasul asta usor, si cu siguranta ca daca ai fi considerat ca Giuliei ii va fi mai bine cu tatal ei langa ea - si implicit, copilului fiindu-i bine, iti e bine si tie, ca mama, pe langa ea - nu ai fi luat decizia de a il indeparta...

Sinzi , Radu si David psihologul
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=8030428cd903dfdc201bf8&source=category&category_id=all" target="_blank">David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

Rufus spune:

Curaj? Pentru ce? Rolul barbatului intr-un cuplu e bine stabilit, ce, l-am inventat eu? Sau voi? Nuuuu....
Cred, mai repede, ca majoritatea care ma contrazice vrea sa-si faca curaj pentru propriile probleme. Si e mai comod sa negi ce nu-ti place.
Viata mi-a dat o experienta ciudata. ruxij, fata cea mare am infiat-o fiind casatorit cu prima sotie, mijlocia e a Torei, iar cea mica e a noastra. Am trecut prin tot felul de faze, mai trec inca si acum, din plin. Asta este motivul pentru care scriu aici, nu "mandria ranita de borcanel", asta ma lasa rece. Este o lupta permanenta, a mea si a Torei, pentru echilibrul sufletesc al fetelor noastre, ajunse si la varste cu probleme pe care inca voi nu le banuiti. Cand copiii vostri au cativa anisori si visati voi ce vor face la 18 ani, e ceva frumos, inofensiv; dar sa presupuneti ca nu le va pasa de lipsa tatalui (de exemplu), pentru ca vor fi iubiti, ingrijiti, etc de voi si, oricum, lumea e in schimbare, cred ca e o aventura. Eu unul nu mi-as permite acest risc (de altfel, in probleme majore, eu nu imi permit niciodata nici un risc, atat cat poate depinde de mine).
Raspunsurile nu sunt, intotdeauna, la indemana, asa ca o analiza exacta si obiectiva e exclusa. Experientele sunt, cum spuneti si voi, diferite; psiholoaga la care am fost a descoperit ca Ioana sufera de lipsa mamei fara macar sa stie, indiferent cat de multe i-am oferit si, din pacate, chiar daca traieste intr-o famile completa. Ne trebuie multa rabdare sa putem canaliza un suflet de copil nelinistit si nu putem considera treaba incheiata multi ani de acum incolo.
Da, ruxij, exista posibilitatea ca recasatorirea mea sa fi contribuit la starea fetei mele, la fel cum se poate ca sa fi facut si eu propriile greseli (adica sigur am facut si, cu ajutorul doctoritei, le-am vizualizat si le-am indreptat); cu siguranta insa, subiectul principal al terapiei a fost cel de care vorbeam, lipsa mamei, iti place sau nu sa auzi chestia asta. Mi s-a explicat ca, subliminal, copilul are nevoie de ambele bagaje pe care le transmit cei doi parinti, indiferent de atentia cu care este inconjurat de unul din parinti. Doctorita aia nu batea campii, nu-mi sugera sa ma despart de Tora si sa ma intorc la fosta, ca sa-i fie bine Ioanei. Mi-a sugerat doar sa incerc o apropiere intre Ioana si mama ei (de altfel, era un alt capitol al terapiei, cu mama ei, pe care Ioana l-a refuzat-magareata a cazut pe mine, sa fac eu pe psihologul si sa le apropii). De un an de zile ma lupt cu fosta in directia asta, cu vorba buna, cu vorba...mai putin buna, in fine, cred ca sunt pe un drum bun. in iulie vor avea prima vacanta ele doua singure. Sper sa nu se lase cu sange
mamagiuliei, nu-i tot aia, dar daca un copil are un tata care este "doar" sotul mamei, te asigur ca este ok. Cu o singura conditie: sa aiba mana libera. Stiu ca pentru o mama e un stres enorm acest lucru, dar merita, pentru sansa copilului. Am auzit de la Teodora celebra fraza "de ce sa fac ce zici, nu tu esti tata", si nu o data, dar Tora mi-a dat mana libera si la fel am facut si eu cu Ioana (nu, nu totul a fost perfect). Astazi sunt singurul tata pe care-l are, cel natural e o aparitie periodica (rara). Sa mai treaca putin timp, o sa incerc si la ei o apropiere. Deocamdata e in faza de "suparare" si nu am sanse.

Asta e experienta mea si motivul pentru care am scris aici. Cine prefera sa creada ca nevoia copilului se rezuma la papa, pipi, apa, e liber sa o faca. Cine vrea mai mult, e bine sa nu riste, chiar daca, teoretic, poate avea si dreptate. Riscul, la copii, nu prea-i tolerat...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Rufus spune:

Va rog sa intelegeti exact ce am vrut sa spun. Discutia era pe marginea subiectului lui ruxij, care punea problema doar a conceperii, fara un tata prezent. Nu are rost sa pomeniti de parinti abuzivi si cat e de bine numai cu mama decat si cu un tata care-i bate pe amandoi. Sau e betiv.
E normal ca, in astfel de situatii, femeia sa divorteze, tatal poate strica mult in viata copilului.
Este alta discutie, care n-ar trebui amestecata in subiectul initial. Este si problema vaduvilor, lucruri care nu pot fi controlate de om.
Dar care au sanse sa fie reparate.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

ruxij spune:

Rufus, problematica ta pare chiar mai complexa decat a unei familii mama+copil cu tata necunoscut. Sper sa treceti cu bine peste adolescenta. In general din cate am vazut si eu in jur sau la fostii colegi de liceu, majoritatea celor ce au fost mai rebeli la adolescenta, pana la urma au ajuns OK, si-au revenit. Astea cu batutul parintilor sunt extreme.

Asa e, noi inca nu ne gandim la adolescenta. Eu sper sa nu am probleme cu fi-miu la varsta aia, avand in vedere ca atat eu cat si sora-mea am fost cuminti rau de tot, sper sa fie si fi-miu macar jumate cat noi. Ca io ii trag tare cu teoria cu genetica, ca asta ma aranjeaza pe mine

szivarvany spune:

Eu nu -mi fac ganduri "negre" - in general. In particular, cand sunt eu cu mine, dau frau liber imaginatiei :-)

Dar citindu-va ...

Si eu am fricile mele, si grijile si paranoile.
Insa cred ca se poate si mai rau.
Cred ca nu este stadiul final al esecului in viata pentru un copil crescut de mama , ca tatal nu are niciodata timp sau chef.
Si oricat s-a dat mama cu dosu` de pamant, nu a reusit sa-l convinga sa-si iubeasca odrasla, de altfel perfecta.
Si mai mult, a gasit figura paterna perfecta pentru ecuatie.
Si lucrurile par ok.
Eu cred pana undeva la anii adolescentei. Ma pregatesc de pe acum pentru acei ani ...

Scuzati ca am inceput un of-topic aiurit.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

sinzi_ana spune:

Nici in familiile perfecte, adolescenta nu e usoara

Sinzi , Radu si David psihologul
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=8030428cd903dfdc201bf8&source=category&category_id=all" target="_blank">David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

Rufus spune:

Vezi ca mai umbla si teoria aia cu o generatie moale, alta beton. Daca voi ati fost cuminti, copiii...cine stie?

mamagiuliei, stiu ca ai paranoile tale. Multe nopti am stat treaz si am socotit ce-i mai bine, ce gresesc...asta inainte sa se intample ceva. Nu-i bine. Am gresit sufocand-o cu atentia mea, am zis ca-i dau luna de pe cer (si i-am adus o luna de plus si i-am agatat-o de lampa in camera), pentru ca era soarele meu. N-am putut sa zic niciodata "nu" si m-am razboit cu toata lumea care incerca sa zica macar ceva impotriva ei. Am incercat sa fac orice care sa-i umple golul de mama, pe care noi, parintii ei, l-am creat. Si nici macar nu ne-am batut si nici betiv nu eram, poate ca avea un motiv sa ramana cu un parinte doar.
In final golul nu l-am umplut si, imediat ce a crescut, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, ceva-mi scapa. Stiam ca o s-o doara, dar i-am dat o familie, pentru ca stiu ca-i mai bine. Nu numai de aia m-am insurat cu Tora, a fost o fericita coincidenta.
Un parinte singur nu trebuie sa dispere. Nu, in nici un caz. Trebuie doar sa aiba ochii de doua ori mai deschisi si sa nu se poticneasca in idei de genul "lasa, am mai vazut eu cazuri, pana la urma a iesit bine". In fine, asta e filozofia mea. Si e randul meu sa-mi cer scuze, m-am infierbantat nitel...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

szivarvany spune:

noroc cu teoria lui Rufus, ca mai am sanse de-o Giulik mai putin atomica decat mama`sa

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

A_Iulia spune:

Mamagiuliei, eu am trecut cu bine de adolescenta, in cazul exact similar ca al Giuliei. Si in afara de problemele inerente si specifice varstei, n-am avut altele. Eu cred ca trebuie sa ai foarte mare grija cu atitudinea ce o adopti fata de situatia voastra in fata Giuliei.

Ca tot s-a mai discutat, daca o sa lasi impresia ca normalitatea este formata doar din familie cu 2 parinti si familia monoparentala este anormala, copilul va gandi exact la fel ca tine.

Ok, eu sunt un caz ceva mai fericit, tatal este prezent in viata fii-mii si se implia foarte mult (chiar mai mult decat sunt multi tati din familii nedestramate), ar fi aiurea sa ma plang tocmai eu de lipsa lui. Dar eu cred ca tu esti mai afectata de lipsa lui decat e Giulik. De fapt ai si spus ca ea a rezolvat urgent problema foarte bine, e fata desteapta.