Mame singure prin alegere personala
Raspunsuri - Pagina 30
A_Iulia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Si iar am senzatia, citindu-l pe Rufus, ca un copil devine automat HANDICAPAT ireparabil si ireversibil - doar pentru ca are un singur parinte care-l creste si educa si-l iubeste si etc.  Scuzati de of-topic. ------- Daria & felina fioroasa  GIULIA(2004 08 16) &  Sela ------- www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma "Stelele care cad nu pier, Stelele care cad se duc pe un alt cer" |
Mamagiuliei, e de inteles, zic eu. Probabil ca incearca astfel sa-si explice niste probleme reale cu care s-a confruntat. Astfel se explica si subiectivismul lui.
In plus, e barbat. Ce barbat accepta sa fie pus pe picior de egalitate cu...un borcanel?
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Si iar am senzatia, citindu-l pe Rufus, ca un copil devine automat HANDICAPAT ireparabil si ireversibil - doar pentru ca are un singur parinte care-l creste si educa si-l iubeste si etc. Scuzati de of-topic. |
nu handicapat asa cu majuscule, dar niste handicapuri tot are, emotionale in primul rand. "normal" si "ideal" e cu doi parinti, barbat + femeie. asa e rasa umana. ca nu se poate intotdeauna, e alta poveste si asta e, dar nu cred ca putem dispretui sau ignora implicatiile.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adina Iulia Mamagiuliei, e de inteles, zic eu. Probabil ca incearca astfel sa-si explice niste probleme reale cu care s-a confruntat. Astfel se explica si subiectivismul lui. In plus, e barbat. Ce barbat accepta sa fie pus pe picior de egalitate cu...un borcanel? |
Oooo...gresesti.
N-ar trebui sa uiti (asta daca stiai, desigur) ca la doi din cei trei copii pe care-i cresc n-am avut nici o contributie la procreere.
Sunt, insa, egalii copilului meu natural si beneficiaza de aceleasi tratamente.
Iata cat de putin cunosti ce gandeste un barbat si cat de usor arunci vorbe...
In ceea ce priveste problemele cu care m-am confruntat, n-am incercat sa mi le explic singur, mi le-a explicat un dr. psiholog. As putea spune ca te-ai pripit cu concluzia, din nou. Dar, in fond, ce e parerea unui specialist pe langa a ta?
Sunt sigur, acum, ca am fost bine inteles, insa nu la toata lumea pica bine concluzia mea. Ce va bateti capul? Sunt doar un barbat...
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
szivarvany spune:
Rufus, 
Pur si simplu am intalnit si la acest subiect aceeasi problema si am simtit din vorbele voastre ca nu exista nicio sansa cat de mica sa nu fie asa cum spuneti voi .
Pentru mine e atat de trist sa stiu ca al meu copil e pur si simplu condamnat sa fie cu acest "handicap" orice s-ar intampla sau oricum ar simti sau ar putea simti.
Imi este foarte greu sa accpet realitatea din acel unghi. Sau ca orice as face si as incerca sa fac este totuna.
-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
buflea spune:
Eu zic ca e bine si de apreciat ca ai avut curajul sa scrii la subiectul asta care cam desfiinteaza barbatii, da la o parte pana si la unicul rol esential pe care il aveau in mecanismul cuplului .
Nu stiu daca pozitia ta rigida este influentata de asta, de altfel au mai fost fete la subiect care au avut aceeasi parere ... totusi inteleg sa fii inconfortabil.
Acum stau sa ma gandesc ca de fapt, a aparut si un barbat care a nascut, nu-mi mai aduc aminte cum il chema, dar chiar am vazut un documentar despre el si copilul lui care acum are 1 an de zile. Pareau OK si el, si copilul si partenerul (tatal) si chiar spuneau ca el (mama) facea tratamente pentru un al doilea copil. Deci dupa cum se vede, iata ca si rolul mamei se poate inlocui ... asta apropo tot de flexibilitatea in gandire ... cine stie ce-o mai apare in generatia nepotilor nostri - o sa ne reproducem fara a fi deloc acolo, ne conectam asa la o masina, apasam pe un buton si pac, la capatul celalat iese un bebe ... si il crestem intr-o familie alcatuita dint-o maimuta si un elefant 
.
Rufule, fii pregatit sa spui " a innebuit lumea maica" ... ,
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Hmmm...credeti cumva ca nu stiu ce am zis? . Si da, cred cu tarie ca daca fata din exemplul meu avea si tata, erau sanse reduse ca acum sa-si stalceasca mama in bataie. |
Si eu tot asa cu tarie cred ca genele tipei respective sunt de proasta calitate, iar prezenta luzarului care a ajutat la procrearea sa nu ar fi ajutat-o nici cat negru sub unghie sa devina mai buna. Se stie ca dc. copiii cresc in familii in care tatal e abuziv, ajung abuzatori la randul lor, de exemplu. Eu cunosc destui copii crescuti de mame singure care nu isi bat parintii. Uite si Obama a fost crescut de o mama singura si n-a ajuns prea rau, a avut gene bune cred
Asa ca, cum am spus, dc un copil o ia razna, poti sa lipesti comportamentul respectiv pe ce vrei tu si ce te ajuta pe tine sa castigi o disputa. Exista o gramada de copii cu doi parinti care ajung rau, iar la parintii singuri de fapt situatia materiala si nivelul de educatie al mamei au influenta covarsitoare si nu lipsa unui parinte in sine. Ce spui tu de bona respectiva e prea sumar si prea simplist. Dc. fiica ta a avut si ea ceva probelme (nu stiu cazul ei) e mai usor sa lipesti fix pe lipsa mamei decat sa dai vina pe tine insuti si pe alte greseli in educatie. Poate fix faptul ca te-ai recasatorit a fost o problema si nu lipsa mamei in sine. Tu ai facut paralela cu fata ta,altfel nu comentam. Eu cam cred ca dc a avut vreo problema, recasatorirea ta si aparitia unui alt copil ar fi putut fi problematice pt ea, in vreme ce dc ramaneai doar tu cu ea s-ar fi putut schimba situatia. Din cate vad aici mamele vitrege au mereu ceva de criticat in legatura cu copiii adoptivi, iar un copil simte eventualele diferente care se fac, fie ele si subtile sau transmise inconstient de celalalt parinte, precum si diminuarea atentiei pe care o primea inainte de la parintele bun. Deasemenea nu stiu ce fel de mama naturala are fata ta, din moment ce a permis sa ramana fata cu tine, mai rar asa ceva, poate o avea vreo problema exa ta. Asta ca sa dau vina si pe genetica.
ruxij spune:
Riculina, felicitari!! Toata admiratia!
Cat despre "nu mi-as fi dorit sa am tata de la borcan", nici eu nu mi-as fi dorit, dar n-am auzit pe nimeni care a fost crescut de o mama singura ca si-ar fi dorit sa nu se nasca sau sa moara din cauza ca n-are tata. Asa ca eu zic ca sa dai viata e un lucru bun.
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Oooo...gresesti. N-ar trebui sa uiti (asta daca stiai, desigur) ca la doi din cei trei copii pe care-i cresc n-am avut nici o contributie la procreere. |
Cum adica doar un copil e al tau natural? Eu stiam ca doi.
A_Iulia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Rufus, Pur si simplu am intalnit si la acest subiect aceeasi problema si am simtit din vorbele voastre ca nu exista nicio sansa cat de mica sa nu fie asa cum spuneti voi . Pentru mine e atat de trist sa stiu ca al meu copil e pur si simplu condamnat sa fie cu acest "handicap" orice s-ar intampla sau oricum ar simti sau ar putea simti. Imi este foarte greu sa accpet realitatea din acel unghi. Sau ca orice as face si as incerca sa fac este totuna. ------- Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela ------- www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma "Stelele care cad nu pier, Stelele care cad se duc pe un alt cer" |
Mamagiuliei,
e pacat, chiar e pacat sa gandesti asa!
Sansele exista, si inca foarte mari, dar ele depind in principal de tine. Un rol foarte important il joaca parintii (si nu ma refer aici la cei biologici neaparat), copilul va vedea lumea prin ochii lor.
Cu cat vei fi tu mai afectata de situatia asta, cu atat va fi si Giulia. cu cat vei incerca s-o privesti ca pe o situatie de anormalitate, cu atat va lasa urme si in psihicul ei.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Rufus, Pur si simplu am intalnit si la acest subiect aceeasi problema si am simtit din vorbele voastre ca nu exista nicio sansa cat de mica sa nu fie asa cum spuneti voi . Pentru mine e atat de trist sa stiu ca al meu copil e pur si simplu condamnat sa fie cu acest "handicap" orice s-ar intampla sau oricum ar simti sau ar putea simti. Imi este foarte greu sa accpet realitatea din acel unghi. Sau ca orice as face si as incerca sa fac este totuna. |
si daca ar fi avut familie "normala", poate ai fi avut alte vinovatii, ca mamele nu scapa niciodata de culpabilitati. eu am crescut fara tata, mi-a fost infinit mai bine decat cu el, dar mai rau decat daca as fi avut un tata "normal"...am resimtit toata viata "handicapul" asta, pornind de la anturaje, de la reactia la agresivitatea din jur, de la alegerile prietenilor, pana la complexe si alte neimpliniri, etc...nu e o viata roz, dar nu e imposibila si are frumusetea ei, in ciuda tristetilor multiple. si mamele singure, in opinia mea, sunt eroine de-a dreptul, martire, nu alta. avand in vedere ce povara uriasa au asupra lor...