Educarea copiilor in spiritul iubirii de Romānia

adastero spune:

E bine ca le insuflati acest sentiment patriotic, dar cand or sa vada ce e aici, or sa va multumeasca ca ati emigrat

conchita spune:

propun un exercitiu de imaginatie, pentru simplificarea dilemei: de maine, ne apucam sa ne instruim copiii despre cultura chineza. inclusiv limba chineza. si sa le insuflam dragostea pentru china, ei, copiii, fiind nascuti si crescuti in alta tara. intrebarea fireasca e, desigur, de ce nu despre japonia sau nigeria? de ce nu despre planeta Marte? intelegeti? aici e vorba despre "iubire", nu ai cum sa insufli iubire altei persoane despre ceva anume, orice. respect, consideratie, toleranta - asta, da. dar iubire?? si sa mai fie si din datorie, ca altfel se supara b.nica.

lorelaim spune:

A fii world-citizen si a invatza copilul sa respecte aceasta planeta cu tot ce e bun si frumos pe ea cred ca e cel mai simplu "raspuns" la dilema unui emigrant care se afla "prins" intre 2 lumi...
NU vad absolut nici un folos sa "condamni" copilul sa accepte ceea ce gandesti si simtzi tu ca parinte despre tzara in care te-ai nascut... Nici nu mi-as putea imagina cum ar fii sa-i "insuflu dragoste" pt ceva ce n-a cunoscut niciodata... Pot doar sa-i trezesc curiozitatea sa citeasca despre tzara in care s-au nascut, copilarit si au crescut parintzii... dar sa-i "insuflu dragoste"... Dragostea nu poate fii "indusa"... manipulata... e ceva ce simtzi... sau nu... A iubi (o tzara, o cultura, etc) e ceva extraordinar de personal si nu poate fii "indus"... cel putzin din punctul meu de vedere...
Eu am decis (pt mine insami) ca sunt "cetatzean" al acestei planete si ca oriunde m-ar arunca destinul ma voi stradui sa intzeleg ce se intampla acolo... dar in mod cert nimeni nu-mi poate impune sa iubesc o tzara a carei mod de gandire, cultura, politica nu sunt conforme cu ceea ce gandesc si simt eu... Sunt tzari care mi se "potrivesc" si altele care nu.
Eu imi iubesc copilaria si tineretzea pe care am trait-o in Ro (cu precadere datorita familiei minunate pe care am avut sansa sa o am)... Copilului meu ii povestesc dar totodata ii las libertatea de a alege. Are dreptul de a decide. Am sa-i spun insa intotdeauna ca radacinile noastre sunt pe aceasta planeta si pot fii usor stramutate in orice tzara ne va purta destinul.
Flexibilitatea si adaptabilitatea sunt lucruri esentziale in epoca nebuna a globalizarii. (de-a lungul a 10 ani de viatza de emigrant am invatzat un lucru: te duci unde ai servici - nu stai sa meditezi la "nemurirea sufletului si iesirea parului prin caciula"... ca nimeni nu-tzi ia de pe umeri responsabilitatea cresterii propriei progenituri!)

StMihaela spune:

Din pacate eu insumi mi-am pierdut si ultima farama de "dragoste de tara". Eram o nationalista convinsa. Acum sunt o mare dezamagita.
Deci ce sa ii insuflu copilului? El va vedea si singur realitatea in care traieste si va sti sa judece.

happiness spune:

Fetita mea traieste in Romania,se bucura de o copilarie normala,nu in cea mai mare bogatie,dar nici cu lipsuri care sa o indurereze .Are (aproape)tot ce isi poate dori,totul nu il are nimeni,oricum.Eu o cresc in ideea ca Romania este tara noastra,aici ne-a lasat Doamne-Doamne,aici avem familia,prietenii,toate amintirile frumoase care si pentru ea au inceput sa aiba pret.Chiar daca in alte tari as castiga mai bine sigur,pentru mine familia e mult mai importanta,asa sunt construita,si am invatat-o si pe ea sa pretuiasca radacinile.De ziua Romaniei mergem si punem lumanari pe mormintele eroilor necunoscuti,impreuna cu elevii mei,si e tare mandra sa arboreze un stegulet la balcon si sa spuna ca e si ziua ei,pentru ca e si ea romanca.Mi se pare normal ca orice copil sa traiasca cu drag de tara lui,indiferent care e aceea.Sa stie ca in orice tara exista lucruri bune,dar si mai putin bune.Copiii vad ca sunt si probleme in tara,dar si in familie sunt probleme si totusi nu ne parasim familia.Nu ii condamn deloc pe cei care traiesc in alta tara,doar ei si Dumnezeu stiu cum le este si ce i-a determinat sa plece,si fiecare are dreptul sa traiasca unde ii este mai bine,sa incerce sa isi gaseasca fericirea.Am si eu prieteni foarte buni care au plecat in alte tari,dar ii vad cum tanjesc dupa Romania,dupa radacini.Ce ma deranjeaza e sa vad copii de romani care nu vorbesc limba romana.Una e sa pleci pentru o viata mai buna si alta sa iti renegi intr-atat radacinile incat copilul tau sa nu stie decat limba tarii de adoptie.Ce vreau eu sa invete copilul meu este ca tara e ca familia,e foarte frumos sa o iubesti,sa faci lucruri foarte bune pentru ea,sa incerci de aici sa schimbi in mai bine ce poti,dar nu e nicio problema daca ar simti vreodata nevoia sa exploreze si alte lumi.Indiferent unde ar fi,tot romanca va fi,mereu.

crinuta spune:

Eu incerc sa ii insuflu copilului dragostea pentru oameni, nu pentru tara.
Cand eram copil eram si eu patrioata, mi-a pierit sentimentul asta care pt mine nu are nici o valoare.
Suntem o natie oarecare, nimic special, avem bubele noastre, avem calitatile noastre, la fel ca si alte natii.
In nici intr-un caz nu ma simt mandra ca sunt romanca, nu as avea de ce, ce merit am ca m-am nascut aici?
Ma bucur cand castiga Romania diverse meciuri, insa astea sunt maruntisuri in comparatie cu adevaratele valori.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

bird70 spune:

Happiness,
cred ca e foarte frumos sa educi copilul tau si elevii sa iubeasca Romania . Dar cred ca gresesti atunci cand crezi ca singurul lucru pe care il castiga cei plecati sunt mai multi bani. Eu consider ca am castigat respect, echilibru, liniste sufleteasca. Pe mine emigrarea m-a facut o persoana mai buna, mult mai buna decat eram in Romania. Acolo treceam pe langa copiii strazii, animale care traiau pe strada si imaginea lor zilnica ma lasa rece. Mi-a pasat intotdeauna, as fi vrut sa ajut, dar adevarul e ca atunci cand esti expus la genul asta de imagini zilnic, sufletul ti se impietreste cumva, ca sa poti supravietui. Aici pot sa plang la televizor dupa fiecare pisicuta pierduta salvata de RSPCA, nu avem copii pe strazi si nici animale. Lucrez in spital, cu bolnavi din toate mediile si sunt fericita si impacata ca pot trata pe toata lumea egal si frumos. Pur si simplu mediul in care traiesc si lucrez, sistemul, imi permite (si imi impune legal) sa pun in practica ceea ce simt eu ca e corect si frumos. Pot sa merg acasa dupa o zi de lucru linistita ca am facut tot ce am putut pentru toti pacientii si fiecare primeste ingrijire omeneasca. Copiii mei nu au castigat doar o casa mai mare in care cresc si mai multi bani in casa, au castigat un mediu echilibrat si curat, oameni interesati de binele colectiv, politicosi si bine dispusi, o educatie care ii face oameni mai buni, interesati de ceea ce se intampla in jur. Copiii mei cresc intr-un mediu pe care eu il consider normal.

Cat despre familie, eu mi-am adus toata familia aici. Fratele meu a venit aici la scurt timp dupa noi, apoi am adus si pe parintii nostri. Eu alta familie nu mai am in Romania si sunt foarte fericita. Nu am tanjit niciodata dupa Romania sau dupa ceva romanesc, mi-e greu sa cred ca asta se va intampla in viitor. Cand am plecat din Romania am crezut ca nu am sa rezist 2 ani fara sa ma intorc. Trebuia sa asteptam 2 ani sa luam cetatenia inainte sa ne intoarcem sa nu-l ia pe sotul meu in armata . Au trecut 7 ani si nu am nici o intentie sa vizitez Romania. Cand am ajuns in Australia am fost atat de fericita, imi placea atat de mult curatenia, civilizatia, nivelul de trai, prietenia oamenilor, respectul institutiilor publice, respectul fata de natura, oameni si animale, calmul, relaxarea si echilibrul celor din jur. Apoi, spre sfarsitul primului an m-a lovit, mi-am dat seama cu durere ca asa ar fi trebuit sa fiu si eu, linistita si senina, sa pot da din umeri zicand 'no worries, mate' cu zambetul pe buze. Atunci am inceput sa ma schimb, sa incerc sa desfac ce am invatat in primii 27 de ani, sa dau la o parte 'valorile' cu care am venit si sa le inlocuiesc cu altceva, mai bun. Dar sunt constienta ca asta este ca si invatatul limbii, oricat te-ai stradui, oricat de bine ai adopta limba, vei avea pe veci accent.

Ce vreau sa zic in postul asta prea lung , sa nu judeci asa simplist, plecatul din tara are castig doar mai multi bani. E adevarat ca nu toata lumea are potentialul sa valorifice pe deplin sansa de-a trai intr-o tara civilizata, nu toata lumea poate trece mai departe de lipsa sarmalutelor, a manelelor si a lipsei spagii (care face viata mai usoara). Si DAAAA, sunt foarte multumita ca in mediul in care traiesc, copilul meu nu imi cere de Craciun sau ziua ei, al 2-lea sau al 3-lea telefon mobil ci isi doreste sa mai luam inca o pisicuta de la adapost. Cred ca daca as duce copiii in Romania ar fi traumatizati de imaginile copiilor strazii, cainilor vagabonzi bolnavi si morti de foame, agresivitatea si lipsa de politete a ooamenilor. Si sunt fericita ca au sansa sa traiasca intr-un mediu in care aceste imagini nu ii lasa indiferenti.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

timis spune:

bird70

Lasa ca nici aici nu e totul perfect, si stii prea bine asta. Sincer, daca familia ta ar fi in Romania ai mai gindi la fel? Sau daca in Romania ar fi la fel de bine, te-ai mai simti asa aici?

Un an nou fericit oriunde va aflati.

bird70 spune:

Unde am zis eu ca aici e totul perfect? Nu cred in perfectiune, asa ceva nu exista. Familia mea a fost in Romania si am simtit la fel, poate mai dureros pentru ca ii stiam acolo. Daca in Romania ar fi fost la fel ca aici eram acum acolo. Nu as fi avut motiv sa plec.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Alexia27 spune:

Mi se pare un pic cam greu spre imposibil pentru o familie plecata din tara sa isi "educe copiii in spiritul iubiri de Romania". Cum naiba sa faci asta? Poti sa-i spui ca ce tara nemaipomenita e Romania, ca e unica, frumoasa, deosebita etc etc...si la un moment dat copilul o sa te intrebe, da bine mami, daca e asa de nemaivazuta tara asta, tu de ce ai plecat?
Happiness, un adult emigrat nu prea are cum sa uite limba tarii de origine, dar un copil crescut in alta parte (eventual si nascut acolo)sigur nu are cum sa vb romana de ex ca un copil roman traitor in Ro. Nu inseamna neaparat ca parintii nu il invata, inseamna pur si simplu ca inputul limbii romane in viata copilului e in minoritate si ponderea folosirii limbii romane e foarte scazuta.







I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury