Viata mea dupa ce am nascut

Inainte de a veni copilasul meu pe lume, viata mea era foarte lejera. Ma duceam la serviciu, veneam acasa, faceam ce era de facut prin casa, seara culcare si lipit de barbat...
Aveam o figura vesnic senina si odihnita. Nimic nu ma putea perturba de la viata linistita si fara griji.

Cand am aflat ca sunt insarcinata, am fost foarte fericita. In sfarsit, mi se implinea visul de a fi mama.

Am nascut. Cand mi-a fost adusa, am privit-o cu atentie si cand am vazut-o ca seamana cu taica-sau am rasuflat usurata : nu-mi fusese schimbat copilul din greseala, cum mai vazusem prin filme.
Semana cu sotul meu, dar varianta urata; adica era uratica rau. Am iubit-o si mai mult pt asta si mi-am zis ca voi face tot posibilul sa o alin cu vorba buna, cand rautatile copiiilor o vor atinge.
Dupa 3 zile, am venit cu ea acasa. Pediatra a venit pt primul consult. Mi-a zis ca are un mic defect la gurita, care nu se stie daca se va indrepta. Mi-am strans puisorul in brate cu drag si mi-am spus : nu-i nimic. La 10 rautati, eu te voi dragali cu 20 de vorbe de iubire. Ma gandeam doar la rautatea naturala a copiiilor fata de ceilalti mai putin norocosi, ca aspect fizic.
Dar...dupa o luna de viata, fetita mea s-a transformat intr-un bebelus superb, iar defectul ii disparuse. O priveam cu uimire. Si incantare, ca a scapat de o trauma.

Inainte de a naste credeam ca stiu la ce sa ma astept.
Dar bebelusul meu avea colici. Si asta a durat cateva luni. Nopti nedormite, stat tot timpul in alerta, la 2 ore alaptat...
Disparuse cu totul seninatatea de pe figura mea. Ii luase locul o mutrita obosita si incercanata. Si eu si barbata-miu eram storsi de puteri de un mic pui de om. Doctora noastra ne-a prescris vitamine, si ne-am pus pe picioare.

Acum, dupa 5 ani de viata alaturi de copil, am devenit o alta femeie. Acum, sunt mama, intai de toate. Iar fericirea are un alt sens.

andreea_cc spune:

ce frumos ai scris lisaelisa! sa-ti traiasca minunea si sa-ti aduca numai bucurii.







andreea_cc, mami de Clara si de Gruia

monicel spune:

Frumos ce ai scris Lisaelia . Intr-adevar toate noptile nedormite, tot haosul care se instaleaza in viata noastra mai ales la inceput, la nasterea unui copil, merita din plin.Si eu am 2 fetite, una de 6 ani, cealalta aroape 3, si tb sa spun ca si mie mi-a fost greu in special la prima fetita, pt ca a fost genul de bebelus agitat, cu care trebuia tot timpul sa stau in brate.Dar acum, fetita mea care maine face 6 anisori, este o domnisoara cuminte, intelegatoare,ascultatoare.Nici nu stiu cand au trecut anii astia, deja acum incep sa ma cam sperii ca timpul trece mult prea repede, iar eu mi-as dori sa ma bucur de fetitele mele asa, inca micute.Cea de-a doua fetita nu mi-a creat asa probleme, a fost un bebelus tare cuminte, toata lumea se minuna cat de cuminte e, dar acum....surprise,e o fetita tare nastrusnica pusa pe facut de toate, deja o depaseste pe surioara ei mai mare la capitolul asta. Asa ca da, viata noastra se schimba dupa venirea pe lume a unui copil, dar se schimba numai si numai in bine, si intr-adevar capata un sens. Imi pare rau pt cei care spun ca nu-si doresc copii, sincer vad viata lor ca una lipsita de sens, oricate ar face. Monicel,de doua printzese: Beatrice Iulia(8.05.2003) si Sandra Luiza(11.07.2006)

lisaelisa spune:

Multumesc, andreea. Sa-ti traiasca si tie copilasii si sa te bucuri alaturi de ei.

roana spune:

Vai ce mi-a placut cum ai scris.

Da, e adevarat ca viata dupa ce ai copii se schimba, suntem mult mai obositi dar si mult mai fericiti.cel putin noi.
Abea astept sa treaca orele de servici sa imi strang puiul in brate. sa il pup, sa ii spun ca il iubesc mai mult ca orice pe lumea asta.

Mi se pare cel mai frumos si destept copil si mi se pare ca viata mea fara el ar fi inutila. e tot ce am realizat mai bun eu cu sotul meu.

Chiar daca au disparut libertatile de iesit in oras si concediile romantice in doi. dar acum e mult mai bine in 3.

Va pup pe toate. si doresc tuturor sa traiasca implinirea de a fi mama. nu se compara cu nimic.

camelia_daniela spune:

Lisaelisa, super frumos mesajul tau! Sa-ti traiasca printesa!


Cami & Alexandra Daria (02.01.2006)

Cresc si iar cresc ... !

“God could not be everywhere and therefore he made mothers.”

Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata!

szivarvany spune:

frumos subiect, frumos scris.

Viata din`ainte de Giulia ... munca, munca si iar munca.

Dupa Giulia ... totul, absolut totul in mintea, sufletul si inima mea se invarte in jurul ei. Tot ce fac e de dragul sau pentru ea.

Cand ma simt obosita si-mi vine sa fug in lume, deh, mai sunt si zile de`astea - sau noptile nedormite acumulate la numar, ajunge sa o privesc si sa-mi dau seama ca ea e viata mea acum.

Imi salta inima doar cand ma gandesc la ea
Da, stiu, sunt exagerata si nebuna, dar o iubesc enorm


-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

lisaelisa spune:

Multumesc,

mamagiuliei
camelia_daniela
roana
monicel

pt voi.

Si mie mai imi vine sa imi iau campii, uneori. Dar fara fetita mea nu pot sta mai mult de cateva ore.
E minunat si greu sa fii mama. Viata capata un sens diferit dupa aparitia unui copil. Prioritatile se schimba, definitiv...sau, cel putin, pana creste suficient, sa nu mai fie atat de dependenta de mine.

dalina2x2 spune:

E minunat si greu sa fii mama... superb!
Eu ce sa zic? E minunat la dublu? Sau greu la dublu? A fost si este greu, intr-adevar... Si mai ales cand nu ai nici ajutor...
Dar rasul lor, joaca lor si manutele care nu se mai dezlipesc din jurul gatului meu, cand le iau in brate, bucuria de a-mi umple bratele cu ele, pupici dati de doua gurite scumpe pe ambii obraji deodata... Doamne! Ce incantare!...

Cum era inainte de a naste? N-aveam nici un rost pe lume, in cel mai real sens al cuvantului. Eram doar eu si "bazaielile" mele..
Acum insa, asa cum frumos descrieti toate, totul si orice graviteaza in jurul nevoilor lor, in jurul dorintei mele de a le face fericite si multumite, in fiecare zi.
Sotul ma acuza, spune ca le rasfat prea mult si prea le fac pe toate cum vor ele. Poate e si putin gelos.. Dar, cand iesim in oras si vor amandoua "cu tata de manuta", cand ne-ntalnim cu cineva si-i admira "printesele", pot sa existe zece ca mine pe langa el, ca tot nu conteaza... Iar seara, cand ajungem sa reespiram, dupa ce adorm ele, ma strange-n brate si-mi multumeste ca i-am daruit asa minuni..

E greu... dar plinul vietii tocmai minunile astea mici ni-l ofera... Gratuit! Toate zambetele, toata dragostea... si nu ne cer nimic in schimb, voit..
Ele sunt adevarat noastra bogatie!...

lisaelisa spune:

dalina,

Sa-ti traiasca fetitele !
Este o enigma pt mine, cum reusiti voi, mamicile de gemeni, sa va descurcati cu 2 in acelasi timp. Mai ales cand sunt bebelusi. Apoi cresc, ajungand la varsta curiozitatilor si a bagatului in gurita a tot ce li se pare interesant...

Ai dreptate este si minunat, dar si greu la dublu.