Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

lisaelisa spune:

In ce sens ?

zepellina spune:

alsa spune:

Ilia, de ieri tot citesc subiectul tau si incerc sa-ti raspund...dar imi e greu. Ai primit tot felul de raspunsuri, fiecare inspirate din propria experienta de viata, de toleranta fiecaruia. E greu sa iei o decizie.

Ce as face eu in locul tau? Cred ca l-as lasa sa plece. Oricum daca are acest lucru in cap, si el spera sa gaseasca astfel raspunsurile la intrebarile lui, un raspuns negativ din partea ta il va bulversa si mai mult.

L-as lasa sa plece, dar, asa cum spunea cineva, fara telefoane, fara rapoarte zilnice.....adica, pleci, dar nu stii ce gasesti la intoarcere.

Tu ce simti vis a vis de situatia asta? In sufletul tau? Am inteles ca ai o atitudine foarte mamoasa fata de el, il intelegi si incerci sa-ti explici problemele lui. Ceea ce este laudabil.In ziua de azi e atat de greu sa te mai gandesti profund la tine, si la problemele tale,.... sa o mai si faci pentru cel de langa tine.
Eu simt ca aveti o relatie frumoasa. Daca simti ca merita, lupta pentru ce ai. Cu siguranta vei gasi solutia cea mai buna.

Nu exista un raspuns alb sau negru, fiindca e vorba de viata ta, nu e un studiu de caz, fiecare ne dam cu parerea ce am face in situatia ta, ...dar nu suntem in ea.
Si una e ce raspunzi ipotetic, si alta atunci cand te confrunti cu realitatea.

lara_c spune:

Ilia, imi pare rau sa iti spun (nu vreau sa rasucesc cutitul in rana..), dar tatii care stiu ca au copii acasa NU PLEACA SINGURI IN VACANTA.
O fi trendy...da' atunci cand ai familie o pui pe primul plan.
Simplu fapt ca ai scris despre asta pe forum denota ca nici tie nu ti se pare ok.
Cat despre cariere fulminante...ce legatura are asta????...Si sotul meu are o cariera impresionanta si responsabilitati enorme, si cand vine acasa numai el se ocupa de copil.Si ne gateste si cina cateodata.Nu ca nu ne-am pemite bone ci pt ca asa se formeaza bondul intre tati si copii.Si o face cu placere.

Despre plecat undeva fara noi , nici nu se pune problema.De ce?Pt ca nu e fericit fara noi.

adelyna spune:

Sa-i raspund intai Larei.Normal ca nu ma supar de intrebare.
Eu sunt mai radicala si nu-mi place nesiguranta.Fac tot ce pot sa fie ok ( chiar spalat,mancare...)dar sa vad ca nu merge pun capat fara remuscari.Mie personal imi place sa gatesc singura pentru ca sunt mai exigenta cu hrana copiilor.
Si eu traiesc pe acelasi principiu ca intr-o familie concediile si timpul liber se petrec impreuna.Cel putin noi asa traim.
Ilia, sunt sigura ca tu din toate postarile noastre vei lua cea mai buna decizie.


adelina si piticii
Noemi 2 ani

oocristina spune:

Mult calm si multa deschidere, toleranta.

Deus spune:

Si noi ca femei obosim cateodata si vrem sa ne luam lumea in cap, doar ca avand copii, catel, pisica si casa ne inghitim dorinta, tragem aer in piept si ne ducem crucea in continuare. el, este tata dar nu este acelasi lucru ca o mama orice ar spune oricine ( parerea mea) si nu este asa de tare poate ca si tine. Nu stim ce-i in sufletul lui, poate va iubeste si vrea sa fie o atmosfera buna in casa si pt ca sa poata sa le faca pe toate astea are nevoie de o pauza.egoism, imaturitate, slabiciune...nu suntem in papucii lui si nu stim exact ce are in suflet. Foarte greu Ilia dar eu una l-as lasa sa se gaseasca. Dar, i-as da termen si i-as pune conditii.
Plus ca as incerca si eu, cu copii cu tot sa ma regasesc. Cine stie?

www.de-azi.ro
poze familia mea


inspiratie, dragoste, putere ... pentru oricine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

andata spune:

Ilia, esti inconjurata de oameni care au doar ganduri si sfaturi bune. Tu stii insa cel mai bine situatia. Noi putem vorbi doar din experienta noastra sau din cunostintele de psihologie de "bun-simt", cum ii spunea unul din profesorii mei vs psihologia ca stiinta.
Si mie mi se pare deci ca ar putea fi ok cu plecarea cu baietii. Numai ca in locul tau nu as accepta separarea de peste vara. Sigur nu are nevoie nimeni de o vara intreaga sa isi dea seama de ceea ce simte. 10 zile i-ar fi arhisuficiente. Sau planuieste o aventura de o vara?
Cand fiul nostru avea vreo 2 ani si lucrurile intre mine si sotul meu erau cam incordate iar el era indecis referitor la ce isi doreste, am luat eu decizia ca avem nevoie de o pauza de la viata de zi cu zi. In consecinta am plecat o saptamana la nasi, la Brasov. Initial am propus sa plecam impreuna, dar el nu a putut sau nu a vrut sa isi ia liber de la serviciu. Nu pe loc. Pentru ca dupa 2 zile m-am trezit cu el la usa, ca el nu poate sta fara noi.
Uneori solutiile radicale dau rezultate. Eu vroiam totul sau nimic. Nu jumatati de masura. Nu asteptari. Nu mangaieri pe cap.
In situatia ta insa, doar tu stii cat esti dispusa sa accepti sau nu ca relatia sa mearga. Nimeni nu garanteaza insa ca dupa o vara va reveni la tine. Eu m-as lamuri in cele 10 zile. In care nu numai ca nu as da un semn de viata, dar nici nu as raspunde la toate telefoanele. Sau as raspunde a doua zi ca am iesit cu prietenii, chiar daca as sta acasa cu ochii rosii de plans. Adica, ok, tu ai nevoie de o pauza, inteleg, dar am si eu nevoie de timp pentru mine ca sa decid daca intr-adevar merita sa fac efortul de a te intelege.
Simplul fapt de a te sti mereu disponibila nu ajuta, crede-ma.
E doar parerea mea. Decizia iti apartine.

ilia_99 spune:

va multumesc tuturor pt raspunsuri. primul lucru, care mi-a sarit in ochii citindu-le, a fost ca toti suntem asa de diferiti... unele raspunsuri au fost mai tolerante, altele nu, altele superficiale, altele foarte analitice, dar toate de bun simt si asa cum spunea cineva, prin prisma experientei personale. cum e si firesc sa fie.
lisa, pb e mai complicata pt ca mie mi se pare ca omul e, pur si simplu, la o rascruce. am experimentat-o si eu o data, cu alt partener, e adevarat ca nu aveam copii. nu mi-a comunicat doar mie prin ce trece, ci si unui foarte bun prieten, cu care s-a sfatuit ce sa faca si a facut-o pertinent si vad cu folos. nu avea niciun habar de o potentiala "rivala" a mea, ceea ce mi-a intarit convingerea ca situatia e de cu totul alta natura. Si apoi, cred ca ar fi primul barbat care isi ia amanta si in loc sa plece in lume cu ea se duce la terapie sa afle ce e in neregula cu el.
alex, am dat lamuriri cu privire la indeplinit "indatoririle" de spalat, gatit, etc., tocmai pt ca aparusera pareri contradictorii. nu cred ca are a face cu respectul fata de mine.
andata si oocristina mi-ati dat raspunsuri pline de toleranta si care mi-au demonstrat ca ati citit cu atentie. si eu sunt de parere ca faptul ca faci parte dintr-un cuplu, care are sau n-are copii, mi se pare irelevant, nu inseamna sa-ti anulezi individualitatea. Am vb cu 3 terapeuti pina acum si toti m-au intrebat care sunt preocuparile mele in afara cuplului, cu ce vin eu nou in relatie. M-a cam bulversat treaba, caci de ceva vreme n-am mai avut timp sa ma gindesc la mine. Dar.... cred ca mai degraba mi-am gasit scuze in treaba asta: am copii, nu am timp de mine! Pt ca, daca as fi vrut, mi-as fi gasit timp. Ajutor la copii am avut mereu, deci... pb e ca nu m-am mobilizat eu suficient. Si asta tb s-o recunosc, chiar daca nu-mi face placere, fiindca tine de o doza de lene, evident. Pt ca acum vad ca gasesc timp si sa fac lucruri pt mine, desi e fff greu, dar se poate. Asa ca.. el fiind un om al actiunii, inteleg - cumva - de ce a ajuns intr-un punct in care nu se mai simte motivat. Spun asta pt tocmai pt ca am vazut cit de diferite sunt raspunsurile voastre si cum se vede clar ca ce e bine pt unu, nu e neaparat bine pt celalalt. Si asta e o treaba care tine de structura interioara a fiecaruia, n-ai cum sa o reprosezi nimanui. Unul vrea sa faca sport 3 ore pe zi, altul nu se misca de pe canapea! Asta e, pb e daca accepti sau nu sa ai o relatie cu celalalt, de orice natura ar fi ea. Si prietenii ni-i alegem pe aceleasi criterii, nu? Cautind lucruri care sa ne imbogateasca interior. Asta imi reprosez: ca m-am uitat pe mine in ultima vreme si asta mi-a daunat si mie si vad ca si casniciei.
Mai rau: cred ca as fi avut oricind sustinerea lui sa incep masterul de care vb, acum 2 ani, sa zicem. Nu mi-ar fi zis nu! sau sa plec un we la munte sa ma dau cu parapanta. Dau un ex, ca nu-mi doresc asta, ca mi-e frica.
Deci... pb e mai complicata, pt ca oamenii evolueaza, indiferent daca fac ceva sau nu pt asta, capata maturitate, isi ating niste visuri si trec la altele si de multe ori toate astea ii fac sa evolueze diferit. Cred ca asta s-a intimplat la noi! Si atunci, aici trebuie lucrat: cum facem sa evoluam impreuna, nu separat. Din pacate, era bine sa-mi dau seama mai demult de toate astea, pina sa ajungem aici.
Acum.. cum ati spus si voi n-am decit sa astept, sa nu-l resping si sa ma ocup de mine si de bucuriile mele cu atentie si dedicare. Poate asta il va atrage, sa ma vada intr-o lumina noua.

Zina spune:

Ilia 99, eu mi-as dori ca barbatii sa fie si ei "construiti" altfel, dar din pacate sunt asa cum sunt. Parerea mea este ca atunci cand un barbat "reclama" ca-i lipseste ceva acasa, inseamna ca are pe altcineva. Si gaseste scuze jenante al comportamentului sau , in fata sotiei. Prea de n ori s-a demonstrat acest lucru, sotia se perpeleste, se da de ceasul mortii, ba si ajunge la concluzia ta, ca ea de fapt ar trebui sa se schimbe, ca ea nu ofera relatiei stropul de noutate, ca pana la urma adevarul sa iasa la iveala. Faza cu doritul de-a pleca de-acasa pe "timpul verii" si cea cu psihologul sunt doar de fatada. Daca merge la psiholog ca de fapt el se lupta intre familie si cealalta "oferta"? Iti spun sincer ca nu vreau sa te bag in sperieti sau altceva, dar mi-e teama ca si de data asta se probeaza faza cu "o alta". Si da, am trecut si eu prin asa ceva, am experienta. Binenteles, asta nu inseamna ca si la tine poate sa fie la fel, dar este o probabilitate, si inca una f.mare.