Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?
Raspunsuri - Pagina 32
ilia_99 spune:
Buna dimineata, tuturor!
N-am mai scris pe principiul "no news is good news". Dupa ultima discutie de care v-am pov, parca mi-am recapatat barbatul. Cel pe care il stiam si pe care il iubeam. E adevarat ca intre timp continua terapia si sunt convinsa ca are un mare aport treaba asta. Vb cu mine, imi spune ce a facut in timpul zilei, ce a discutat cu terapeutul, eu ii pun intrebari, comunicam. Ceea ce nu s-a mai intimplat de mult timp... Sper sa fie in continuare totul bine.
Va multumesc din nou pt toate sfaturile care m-au ajutat enorm si sper sa revin tot cu vesti bune, in continuare.
Va doresc un we minunat!
delphin spune:
Ma bucur sincer pt. voi!
hellene_n spune:
ERAM CONVINSA CA ASA VA FI! 
beshter spune:
Si eu ma bucur foarte mult ca e de bine
You cannot both dance and not pay the piper.
AgnesLuca spune:
ilia, sper ca petreceti si voi un we minunat, ma bucur mult pentru voi, un si de la mine !
35+
ilia_99 spune:
peste 2 sapatamani e ziua mea.. si, fara intentie neaparat, am inceput sa fac bilantul: .... nu e asta viata pe care mi-o doresc! nu e asta barbatul pe care vreau sa-l vad in fiecare dimineata, fiindca nu stie cum sa ma ia in brate cind mi-e greu, nu asa ar trebui sa arate zilele ele, trase la indigo, cu un om care pare ca nu ma vede cind intra pe usa, sau daca ma vede e cel putin nemultumit de priveliste, nu asa vreau sa creasca copiii mei... daca peste 20-30 de ani o sa-mi vad fata in acelasi tip de relatie sau o sa-mi vad nurorile cu ochii in lacrimi si sufletul bucati, din cauza baietilor mei, o sa consider ca am esuat in cea mai importanta misiune: aceea de a-mi creste copiii sa devina adulti responsabili, maturi, integri si cu simtul decentei si respectului fata de oameni.
pentru mine.. vreau liniste si pace in suflet, vreau un om care sa se uite la mine si sa-i zimbeasca ochii, vreau un om care sa plinga cind pling si eu, apoi sa ma ajute sa ma ridic de unde am cazut, un om care sa ma iubeasca fiindca il iubesc si eu si care sa respecte asta.
el.. a devenit meschin, asa cum nu-l stiam, oscileaza intre binele lui si obligatiile pe care le are, dar mai intotdeana cistiga binele lui, nu vrea cu mine, dar nici nu pleaca, nu vrea sa incerc sa-i fac pe plac - fiindca i-am spus ca am obosit oricum incercind degeaba - nu poate iubi, nu ma iubeste! si aici.. pt mine s-a pus punct!
nu vreau sa ma multumesc cu putin, am facut-o deja prea mult timp, nu vreau sa mai traiesc cu resturile emotionale pe care mi le da, pt ca nu poate, nu vrea, nu stie altfel. vreau sa traiesc si sa ma bucur de asta, vreau sa ma simt libera sa rid si sa spun si sa cint.. sa ma bucur ca sunt sanatoasa si ca am 3 copiii grozavi. si, la un moment dat, sa gasesc pe cineva pe care sa-l iubesc si care sa ma iubeasca exact asa.. nu mai vreau sa las o relatie simulata sa ma traiasca, vreau sa traiesc eu o relatie de iubire.
imi vine sa strig in gura mare ce simt, sa le spun tuturor ca nu e adevarat ce vad, ca e o minciuna, ca suntem doar doi actori foarte buni, care-si ies din rol, o data intrati pe usa casei. ca unde vad ei o familie frumoasa e doar praf si pulbere.
ca nu-l mai iubesc... si ca relatia asta e cea mai mare minciuna pe care mi-am spus-o mie vreodata...
ilia_99 spune:
e plecat de doua zile si mi-e bine fara el... si imi pare rau ca se intoarce azi, fiindca nu-l mai vreau in preajma mea. fiindca nu stiu ce sa-i spun, nu am nimic sa-i mai spun, fiindca nu vreau sa ma uit la el, nu mai e nimic de vazut care sa-mi placa, fiindca nu mai pot purta verigheta, parca nu mai e a mea si m-am trezit deodata cu ea pe deget.. nu e locul ei acolo, de unde a aparut? fiindca m-am pomenit ca m-a sunat instalatorul si mi-a spus ca suna din partea lui si, cind i-am auzit numele, ma gindeam de unde naiba il stiu.. apoi m-am gindit ca-mi pierd mintile..nu stiu daca are vreo coerenta ce scriu... de citeva zile mi-e foarte clar: eu nu mai sunt aici! am plecat deja...
balanta spune:
ilia_99, poate spun o prostie, ti-am urmarit postul,eu inteleg foarte bine starea ta...ce ma uimeste e ca descopar aproape in fiecare zi ca uneori firele care ii leaga pe oameni pot fi foarte subtiri si ca nu conteaza unul, doi copii, anii de casnicie, trairile se pot schimba de la o zi la alta...uite de asta uneori mi se face sila de viata...de asta de multe ori nu ma inteleg nici pe mine...de asta nu spun la nimeni...azi sus, azi jos...din pacate nu depinde totul numai de noi...
ilia_99 spune:
balanta, nu cred ca e o prostie. da, oamenii se schimba, isi schimba dorintele, visele, trairile. nu ma deranjeaza asta, accept schimbarea si o primesc cu bucurie, ma enerveaza oamenii care o resping, eu cred ca e singura modalitate de progres pentru fiecare individ. daar... le vreau facute cu respect pentru ceilalti, cu onestitate, cu asumarea lor.
nu te mai iubesc! 4 cuvinte care dor al naibii... dar le preferam asa, simplu si curat, de anul trecut, in locul mizeriei emotionale pe care m-a facut s-o traiesc.
continuarea putea fi: nu e vina ta, sau e fiindca n-ai facut asta si asta, si eu nu pot trai asa, vreau altceva. si pentru ca nu vreau sa-ti fac rau mai mult de atit, iti spun. imi asum! e decizia mea si viata mea! de acum tu esti libera s-o traiesti pe a ta!
asta as fi preferat si sunt convinsa ca daca ar fi facut asa l-as fi iubit si azi. poate altfel, cu o iubire transformata, asezata, dar l-as fi iubit fiindca nu si-a batut joc..
dar asa... nu mai pot iubi!
ilia_99 spune:
asta cu schimbarile si cu asumarea deciziilor nu e valabila doar in casnicii si relatii barbat-femeie..
uite, ieri am avut o discutie cu mama. pt prima oara, a fost dispusa sa ma asculte cind i-am spus ca a gresit fata de mine in anumite momente, si inca grav. pina acum a refuzat cu incapatinare sa-si asume vreo vina. ieri m-a ascultat si ... mi-a dat dreptate si mi-a spus ca se simte vinovata pt aportul pe care l-a avut la destramarea primei mele casnicii. i-a luat 10 ani sa spuna asta! timp in care si-a abuzat si indepartat emotional singurul copil, care devenit mama, n-a putut accepta tradarea grea a propriei mame. dar ei ii gasesc scuze mai usor, ea face parte din oamenii care refuza schimbarea. atit poate! nu e lipsa de inteligenta e teama ca nu va face fata noii situatii. ea a trait alte timpuri, cu mai putine informatii, cu putina educatie de auto-dezvoltare. el nu are aceste scuze! el a trait ce am trait si eu, el are mijloacele de cautare si aflare, el poate. el trebuia sa poata...