Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 31

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns hellene_n spune:

subscriu la intrebarea lui delphin.
daca nu o faci.....FA-o draga mea!!!!! chiar acum!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

buna dimineata, dragele mele.
da, delphin, s-ar putea sa fie si asta, nu m-am gindit. si mai ales ca la noi, ultimii ani au fost destul de grei. din 2005, cind am ramas gravida cu primul baiat, din august am stat numai la pat, cu singerari. in oct m-am internat si da-i perfuzii, injectii, etc. am nascut, a stat linga mine si s-a ocupat de tot. (de ex, eu eram in travaliu si nu stiam ca nu exista ventilator pt copil, erau toate ocupate. si el, cu dr si cu dr neonato s-au ocupat sa sune la toate spitalele si sa faca rost. abia pe urma mi-au pov prin ce-au trecut)pe urma am mai stat in spital o luna jumate, timp in care venea de 2-3 ori la noi, pe zi. si, amindoi, in fiecare zi ne intrebam daca o sa ne traiasca copilul, in timp ce altii mureau linga el. iar dupa ce am venit acasa doar eu m-am ocupat de el, avea 1300 de gr, cui sa-l las in grija? abia dupa ce a facut un an pot sa spun ca ne-am linistit, dar, in continuare ne panicam la primul semn de boala. si facea aproape lunar febra 39-40. eu lucram si la 6 dimineata tb sa fiu la serviciu si stateam toata noaptea sa-i scad febra. canci pasiune si chef de sex! da.. cred ca, pe parcurs, am uitat de noi. si nu-mi amintesc sa mai fi avut un we singuri de atunci, pina anul asta in ianuarie, cind am tot insistat eu, ca nu mai puteam duce. (cind eram in spital, imi pov mama lui, ca stateam impreuna, ajungea acasa si nu spunea nimic. se aseza pe trepte in curte si plingea)
amintindu-mi pov cristinei ana, e posibil ca si sotul meu sa fi trait toata sarcina asta - ca si mine - cu teama ca se poate intimpla din nou ceva cu bb si asta sa-l fi indepartat, ca mecanism de protectie, chiar daca si-a dorit copilul. si da, si eu m-am indepartat de el, ingrozita ca iar as putea pati ceva. nu stiu, sunt ff multe evenimente care ne-au luat-o pe dinainte..
m-am intors in patul conjugal
si da, ii spun ca-l iubesc. el e cel care o spune ff rar si care nu prea are manifestari de afectiune. dar asa a fost de la inceput si mi-a spus ca asa a fost si cu celelalte partenere. si il cred. repet, e un copil care nu si-a vazut reodata parintii tandri, nici intre ei si nici cu el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Ma bucur ca te-ai intors in patul conjugal!

Spui ca tu ii spui ca-l iubesti destul de des si ca el iti spune mai rar. I-ai spus ca ti-ar place sa-l auzi spunandu-ti mai des? Fara sa sune ca un repros, doar ca ai nevoie sa-l auzi spunandu-ti mmai des, pt. moralul tau. Nu cred ca nu ar fii sensibil la cererile tale!
Vorbeste cu el despre ce ai avea tu nevoie sa te simti bine. Despre faptul ca tu ai vrea sa te iubeasca asa cum esti si sa nu-ti mai reproseze ca nu te simte aproape. Sa-ti spuna clar cum ar vrea sa fii, chiar daca te dor vorbele lui, incaseaza-le si spune-i ca te vei gandi la ce spune si la gasirea unei solutii. Vorbiti calmi, sunteti parteneri nu dusmani.
Vroiam sa te intreb daca ti-a spus vreo data sa va casatoriti?
Stiu punctul tau de vedere, dar al lui? E si al lui sau doar a acceptat asta de dragul tau?
Poate sa creada ca nu-l iubesti indeajuns si ca il compari mereu cu precedentul si din acest motiv refuzi casatoria...Sunt atat de intortocheati la minte
Un ex. Cand eu aveam 23 de ani el imi propune sa avem un copil. Pt. mine la acea varsta nici nu se punea problema...eram inca un copil zic eu si abia puteam sa-mi port singura de grija, in plus nu ne puteam casatorii si el vroia un copil.In capul lui asta era o asigurare ca voi ramane langa el, pt. mine era o nebunie. Ce s-a mai suparat cand am refuzat! Era un capat de lume...ca nu-l iubesc indeajuns ca sa-l accept ca tata al copiilor mei si etc. Iar eu nu refuzam ideea de a avea copii cu el ci doar ca era prea devreme!
Mi-a spus atunci ca eu hotarasc cand si cum si niciodata nu mi-a mai vorbit de subiect. L-am anuntat eu intr-o zi , cand eu aveam 27 de ani ca simt ca vreau un copil.A fost extrem de fericit!
Avem si noi 2 baieti acum.

Mai vin!

PS.Ce tot pomeniti de fosti? Pomeniti de voi si de relatia voastra!
Noi am pus un Nu asupra trecutului fiecaruia, nu ma intereseaza ce a facut si cu cine inaintea mea, nu-l intereseaza ce am facut...adica nu vrem sa stim nimic. Viata noastra a inceput in clipa in care ne-am intalnit!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bluel spune:

Ilia, dupa ultimele zile in care ai avut stari si pareri extreme si contradictorii, azi ma bucur pentru un nou inceput intre voi doi, se pare ca lucrurile incep sa se aseze! Sa dea D-zeu sa ma fi inselat eu si sa fie bine!

Imi pare rau ca niciodata nu iti pot scrie mai mult, dar stii cum e cu un copil de 8 luni!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

delphin, da, i-a spus ca mi-s dori sa-mi spuna mai des ca ma iubeste, sa fie mai afectuos si-mi spune ca incearca, dar nu-i vine.. ii e greu s-o faca si spune ca mereu a fost asa. de ex, avem un prieten bun, divortat si el, care s-a recasatorit in toamna. ne stim de vreo citiva ani buni, l-am mai vazut cu alte prietene pina acum, dar niciodata atit de afectuos si tandru cum e cu actuala sotie. al meu e socat - bine, si mie mi se pare ca oamenii se poarta ca la 16 ani, or el are 40 si parca e putin exagerat - si spune ca el niciodata nu s-a manifestat asa cu o femeie. ca n-a putut! ii e greu s-o faca, sa ma tina in brate, sa ma sarute pe strada??????? Doamne fereste. eu l-am mai intrebat despre fostele relatii, nu nominal, cu cine ai fost si ce-ai facut, dar ca termen de comparatie pt el, ca sa intelegem amindoi daca vina e la mine, daca eu fac sau nu fac ceva care-l demotiveaza sau e pb lui. si a recunoscut ca e pb lui.
mai, cu casatoria a fost asa. inainte sa avem copii, i-am tot spus ca nu-mi mai tb, ca nu mi-a folosit la nimic hirtia aia si cind s-a terminat, nu stiam cum sa gasesc mai repede un avocat. cind am ramas gravida el m-a intrebat daca vreau sa ne casatorim. si eu am spus ca nu tin decit la cununia religioasa. la vreo 3 luni dupa, inainte sa inceapa pb cu sarcina, am plecat in vacanta. acolo el s-a dus, fara sa stiu eu, pe motiv ca-mi curata inelul de logodna, pe care-l aveam deja de la el, si a facut verighete. nu mi-a spus. ne-am intors, nu mi le-a dat si au inceput pb cu sarcina. chiar si asa, pe ascuns, se straduia sa organizeze cununia religioasa, fara ca eu sa stiu. vroia sa-mi faca o surpriza. vb cu nasii, gasise o biserica la munte, etc. a anulat totul cind dr i-a interzis sa ma duca la un drum asa lung si i-a refuzat si ideea de a ma duce cu elicopterul, ca se gindise si la asta. repet, eu n-am stiut nimic de toate astea, le-am aflat dupa. cind m-am internat cu dureri serioase si contractii si dr ne-a spus ca e o sarcina compromisa, l-am sunat sa vina repede la spital, ca am dureri mari si nu stiu ce se va intimpla. a venit si atunci mi-a dat verigheta, gravata, si a incercat sa-mi ridice moralul si a stat cu mine pina s-au oprit contractiile.
deci... ufff... poate ca refuzul meu l-a dat inapoi, nu stiu ce sa zic, ca el eforturi a facut in sensul asta.
uite, vezi, uitasem complet pov asta...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

cred ca aveti amindoi muult de lucru.
prima: sinteti cam nevorbiti - si asta clar va dauneaza
a doua: sinteti cam orgoliosi si ingimfati (la modul - "sint suficient de tare sa-mi gasesc pe altcineva")
daca va iubiti si vreti sa ramineti impreuna tb sa va reevaluati atitudinile si actiunile. e clar ca sinteti doua pietre tari si cu miscari de forta nu faceti nik.

eu cu sotul meu avem o vorba "everything you do, I can do better"
si la bune si la rele.
si de aia ne cam ferim de actiuni extreme - ca nu se stie ce poate iesi.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bluel spune:

N-ai mai scris, asta inseamana ca totul merge bine, da?

Da, si eu ma gandesc, ca voi doi aveti multe de rezolvat impreuna, sunteti doua caractere puternice, amandoi orgoliosi, ambitiosi, e clar ca fiecare trebuie sa mai lase de la el si sa ajungeti la un echilibru.

Chiar tu spuneai ca, fara sa iti propui, ai un aer de superioritate asupra lui si pe el il face sa se inchida in carapacea lui si mai mult si nu mai comunica deloc cu tine. Hai sa iti spun ceva...Tu vrei sa fii femeia puternica si independenta, dar, in mod paradoxal, il poti indeparta tocmai pe cel pe care il iubesti. Cred ca secretul este sa combini partea asta de superioritate si de super-woman cu posibilitatea de a-ti permite sa fii tu, doar femeia de care are el nevoie. Adica sa fii tu insati, naturala si sa nu mai incerci sa fii in competitie cu el...e clar ca el asa percepe relatia voastra.

Astept vesti bune azi


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Contrapunct spune:

Ilia,
ti-am urmarit subiectul si vreau sa iti spun ca am convingerea ca vei administra cu mare intelepciune impasul in care te afli. Ai toate instrumentele necesare pentru asta: inteligenta, sa intelegi ce ti se intampla, capacitate de autoevaluare, ca sa stii ce trebuie sa repari la tine insati si putere, sa razbesti pana la capat, oricare ar fi acela.
Cu armamentul acesta in dotare, vei fi bine pana la sfarsit.
In ceea ce il priveste pe barbatul tau, eu m-as gandi foarte mult inainte sa ii spun sa plece in lume cu aleasa inimii lui. In primul rand, pentru ca e posibil sa fii chiar tu aceea, iar in al doilea rand pentru ca tocmai ai inteles ca ce crezi tu ca trebuie sa se inteleaga din afara nu este deloc acelasi lucru cu ce se intelege dinafara. Intai ar trebui sa lucrezi la asta si abia apoi sa il pedepsesti ca nu a priceput ce tie iti parea evident. Doar tie.
Este o criza, dar nu este capatul lumii. Din ce a spus si a facut de-a lungul timpului omul acesta, eu am inteles ca te iubeste. Daca a derapat un pic acum, poate fi iertat. Ni s-a intamplat tuturor, cu buna stiinta sau nu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

dragele mele.. n-am mai scris ca n-am mai avut timp. de altfel, nici nu s-a mai intimplat nimic notabil, n-am mai avut nicio discutie, in afara de planurile de vacanta si de planificat urmatoarele doua we, care sunt amindoua cu "sindrofii". parca s-a mai linistit, dar stiu ca pb la birou tot sunt si pt asta e inca agitat. dar nu fata de mine..
eu sper ca suntem pe un fagas bun, am inceput sa mai vb si despre alte lucruri, fara incrincenare. nu vreau sa mai provoc discutii legate de noi, deja au fost prea multe, cred ca niciunul nu mai avem chef si putere.
drept sa va spun, astept vacanta ca pe altceva si mai ales, momentul cind o sa ducem copiii la munte si o sa avem timp si pt noi.
va pup pe toate fara exceptie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anyella spune:

Ilia,formati o echipa...ca vreti,ca nu vreti : ).Eu nu dau sfaturi.Fiecare e cu trairile lui,cu piticii lui.

Dar in povestea ta m-am regasit nitel.Amindoi orgoliosi ,( fara numar ). dar cerebrali.

Ca sfat(totusi): incercati sa comunicati.Comunica tu! Ti se pare ca vorbesti cu o stinca,nu e asa : ).El recepteaza foarte bine mesajele dar firea'i (lol) nu il lasa sa iti dea dreptate.Asa e el.Se poate convietui bine cu asemenea taciturni,cu sloiuri de gheata care iti inhiba pe undeva volubilitatea.Cind le arati prin fapte ca pot pierde tot,ca banii sint numai un agent de schimb, dar ramin singurei stiu sa devina miere.
Eu,personal,nu am crezut nicio clipa ca ajungeti sa va separati.Chit ca era vorba de vreo fitza (:.Astea's asa usor de prins ca pescar incit nu iti trebuie undita.Le prinzi cu o punga de 5 bani : ).

Incearca: nu sa il schimbi,sa il modelezi.Nu e plastilina.Incearca sa vorbesti mult cu el.Se enerveaza,o iei de la capat cu forte noi .



----------------------------------------------
Tashi

Mergi la inceput