Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

ilia_99 spune:

alex - s-a gindit sa se mute la mama lui, care va fi si ea plecata cu copiii nostri, deci casa goala. cu amicii pleaca cu motorul. (un amic mi-a zis ca barbatii ramin mereu la virsta de 14 ani, doar jucariile devin mai scumpe no offense!)
asta nu mi-e clar nici mie, adica inteleg ca poti avea pb de regasire interioara, de neasezare, dar ce legatura au cu partenerul. iar daca pb e cu partenerul, asuma-ti, spune-o si pleaca. nu poate sa te tina nimeni cu forta. sigur ca si asta m-ar fi durut ca naiba, da' cel putin as fi apreciat onestitatea. "nu te mai iubesc, am/n-am cunoscut pe altcineva, dar esti mama copiilor mei si nu vreau sa-ti fac rau, asa ca, asta e treaba". doare oricum, da' n-ai ce-i face.
varianta ta cu luat mai tare incepe sa ma framinte, eu am aplicat pina acum tehnica "mingiiatului pe cap". bine, e adevarat ca eram si intr-o situatie in care nu-mi trebuiau nervi - nastere, alaptat - si cred ca incercam mai intai sa ma protejez pe mine. mi-a mai spus-o un prieten, barbat spre 40 de ani ca ar trebui sa-l scutur putin. acm, vb cu voi si derulind timpul imi da seama ca nu prea si-a asumat responsabilitatile acestei casnicii. in afara de partea materiala, pe care a pus-o la dispozitie fara rezerve si nu ma pot plinge de vreo lipsa, desi nu dam pe afara, in rest... cam eu mi-am luat in circa ce era de facut. el s-a cam ascuns in spatele biroului si intalnirilor de afaceri.
lisaelisa, nu cred ca are nevoie sa motiveze cu 2 luni inainte o escapada cu alta femeie si nici nu cred ca o femeie e pb aici. prea nu am semne. in plus, ii cunosc pe cei c care pleaca, e prea usor de verificat. si, de fel, sunt destul de permisiva ca partener, cred ca fiecare are nevoie de spatiul personal, care poate insemna si o calatorie. si el mi-a facut cadou mie o vacanta in Franta, de o saptamina, cind avea primul baiat 9 luni, fiindca pina atnci statusem lipita de casa si copil.

ilia_99 spune:

cred ca este vorba de o imaturitate emotionala la el. pt ca altfel e un om care-si conduce firma singur de aproape 15 ani si care are o minte logica si structurata. este un rau-iubit al copilariei, cu un exemplu dezastruos de casnicie in cuplul format de parintii lui, cu un tata care nu l-a dorit si s-a purtat mereu ca atare. prin prisma acestor pb, eu am incercat mereu sa-l inteleg si sa-l ajut sa depaseasca trauma asta. am crezut ca pot compensa daca il iubesc eu, asa cum n-a fost iubit nici de femeile de dinaintea mea. sigur, n-a fost un rationament constient.abia acum imi dau seama ca asta nu era treaba mea, era problema lui cum depaseste sau cum isi compenseaza aceste lipsuri. pt ca pe mine, cine ma iubeste?

lisaelisa spune:

ilia,

Eu iti vorbesc din punctul meu de vedere.

Daca barbatul meu mi-ar vorbi despre ce rezolvare a gasit el la angoasele lui, nu l-as mangaia pe cap. Mai degraba l-as scutura sa se trezeasca la realitate. Aveti responsabilitatea a trei copii care depind de voi doi din toate punctele de vedere.

Daca tu crezi ca este corect fata de el (!) sa-l lasi sa plece in voiaj, lasa-l. Dar discuta cu el toate eventualele aspecte pe care le implica aceasta fuga de langa voi, familia lui.

ilia_99 spune:

lisa, pb mea nu e plimbarea aia de o saptamina. pb mea e sa aflu ce-l motiveaza sau nu si ce conditii pun daca decide sa se mute 2 luni de acasa, asta daca accept treaba asta.

si tocmai pt ca il stiam matur si logic si pt ca mi-a spus de multe ori ca n-ar mai avea rabdare s-o ia de la capt cu o noua relatie - asta vorbind despre diversi din jur care ajungeau sa divorteze, dintr-un motiv sau altul - nu credeam sa se intimple sa ceva. daca ma gindeam vreo secunda la asta si daca n-as fi fost convinsa ca isi doreste familia asta, n-as mai fi facut inca un copil. acum ma intreb oare si-a dorit-o cu adevarat? sau acum ca o are ii e prea bine? sau, vorba cuiva, e ca adolescentul care isi doreste ciine, dar nu-l scoate afara. da' cu copiii e foarte dedicat si prezent, sunt ff importanti pentru ei.

conchita spune:

ilia, imi pare rau de situatia creata de sotul tau. subscriu la ce a spus alex2, e intelept si obiectiv. sotul tau e un egoist - insista pentru al treilea copil al familiei si dupa aia isi ia time out. adica tu trebuie sa ramai ideala, cu trei copii pe langa tine, asteptandu-l ca penelopa si incercand sa-ti gasesti TIE vina pentru iresponsabilitatea lui.

parerea mea sincera-sincera, bazata pe experienta, este ca NICIODATA nu trebuie sa astepti sa decida altul pentru tine. tu decizi ce faci si il anunti in consecinta. concret, ii spui ca ai decis sa-l astepti, DAR: urmeaza conditiile (si trebuie sa te gandesti serios la ele, inclusiv cat timp esti dispusa sa astepti, clar). asta, daca decizi sa-l astepti o vara. nu e treaba ta unde se duce el la psiholog sau ce alte nastrusnicii inventeaza cu regasirea de sine si cu cautarea a ceea ce lipseste...treaba ta e ce faci tu cu viata ta si nu lasa pe nimeni sa decida asta in locul tau. de ce iti zic asta? pentru ca putem pune pariu ca dupa ce trece vara o sa-ti ceara sa se mai gandeasca si toata toamna.

Dana_bebe spune:

ilia_99 - iti voi povesti un pic depre mine si relatia mea
eu am 30 de ani el are 43 si 4 copii din casnicii anterioare (3)
e drept ca am cunoscul 2 din cele 3 doamne si i-am dat dreptate cu divorturile.. nu stiu de ce le-o fi luat de nevasta ( dar asta e alta discutie)
eu sunt nevast nr. 4 !!! toti mi-au zis ca nu sunt intreaga la cap sa ma bag in nebunia asta!
ei uite ca au trecut 4 ani si lucrurile merg bine
sa-ti spun problemele cu care m-am confruntat eu - in 2006 devenise un pic mai rec, distant nu avea chef de nimic... domnul era in cautare pe net dupa relatii... i-am spus ca am aflat si i-am cerut sa ma lamureasca ce cauta. Intai a negat tot apoi a recunoscut ca e plictisit, ca e doar "for fun"...i-am spus ca eu nu pot accepta asta si ca trebuie sa decida care sunt prioritatile lui. Am lamurit problema...dar vreo 2-3 weekenduri l-am lasat singur acasa - nu faceam altceva decat sa ma duc la ai mei. Ei vreau sa-ti spun ca e mult mai eficient sa pleci tu decat sa plece el. Cel care ramane sufera mai mult, isi da seama cat de important e cel de langa el, cel care e plecat este prins cu alte lucruri si se poate rupe mai usor. Sunt lucruri care te fac sa simti lipsa celuilalt mai mult decat orice. Un glas, o mangaiere, un sarut... pare casa goala fara ceva sau cineva cu care te-ai obisnuit sa fie acolo tot timpul.
Pleaca tu, fara copii macar o zi doua si vei vedea ca la intoarcere te va aprecia mai mult!
Bafta si mult curaj!
Nu il lasa sa plece - sa se mute de acasa!

ilia_99 spune:

a, nu, conchita. n-am vocatie de Penelopa si nici nu stiu sa tes. daca se intimpla treaba cu mutarea, se intimpla in conditiile mele. de ex, dureaza o luna si nu doua. iar daca se intimpla sa aflu ca a mai existat altcineva in ecuatie - si o aflu, chiar fara sa ma stradui, fiindca n-a reusit sa ma minta niciodata in 8 ani, chiar daca a incercat, ramine frumos acolo unde si-a asternut sa doarma. Punct. Sunt suficient de puternica sa ma ridic si s-o iau de la capat si inca tinara.

ilia_99 spune:

dana, multumesc frumos, m-am gindit la asta si probabil ca o s-o fac, deocamdata nu pot, din motive care nu tin de mine. poate peste vreo luna. desi, offf, mi-e tare greu sa ma desprind de copii, mereu ma gindesc ca au nevoie de mine si ca ceilalti n-au la fel de multa grija la toate detaliile. nu neg ca sunt pe cale sa-mi pierd mintile! in plus, abia de citeva zile am gasit o bona care pare mai normala, deci cu cine sa-i fi lasat pina acum?.....

ilia_99 spune:

off topic: ati simtit cutremurul? o fi vreun semn

lisaelisa spune:

Vrea sa plece DOUA LUNI de acasa ?!?!

De ce 2 luni si nu 2 zile !!!

Este un barbat casatorit si cu copii.
Nu pleaca de langa mama pt o mica vacanta, ci isi lasa copiii in grija mamei sale, iar pe sotie, singura, sa-l astepte pana s-o hotara el sa revina langa voi.

Mai citeste o data tot ce ti-a scris Alex.

Intai trebuie sa te trezesti tu ca sa-l poti trezi pe el.