Toate forumurile Desprecopii.com: liste de discutii  In unul sau in doi... mergem mai departe!

Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

(1 vot)
Pagina precedenta | Pagina urmatoare

Autor Subiectul precedent Subiect Subiectul urmator
Pag. din 59
lisaelisa
lisaelisa



1395 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite lisaelisa un Mesaj Privat
felicic,

Multumesc pt floricele.

si pt tine.




lisaelisa

mami de Ancuta ingeras iubit si dragalas
Mergi la inceput
blue eyes
blue eyes



2159 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite blue eyes un Mesaj Privat
Ilia, ai citit acest subiect? http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=129813&whichpage=1

A inceput cu un cosmar si s-a terminat cu happy end. Mult succes si tie!

Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

___________________________________________________
Suferinta din dragoste e de preferat celei din lipsa de dragoste.
Mergi la inceput
AgnesLuca
AgnesLuca



833 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite AgnesLuca un Mesaj Privat
Eu mi-am petrecut cam 1 an citind subiecte vechi de pe acest forum timp in care ma tot gindeam cum sa imi expun propria problema. Pina la urma nu a mai fost nevoie sa deschid nici un subiect "revelatia" a venit de la sine si am luat cea mai buna decizie din viata mea. De aceea recomand cu caldura aceasta metoda, ca un fel de "terapie de grup".
Unele subiecte mi-au ramas foarte dragi, cum ar fi cel cu "iubirea neconditionata" :
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=101357
Off topic: mi-e tare dor de consistenta subiectelor de acum citiva ani
Ilia, daca crezi ca te ajuta, cu placere mai "rasfoiesc" arhiva pentru tine
Mergi la inceput
ilia_99
ilia_99



874 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite ilia_99 un Mesaj Privat
iertati-ma ca n-am mai scris ieri, am fost plecata toata ziua, iar seara am cazut frinta. blue eyes, am urmarit subiectul pe care mi l-ai dat, da, pt unii se termina cu bine. eu incep sa ma indoiesc ca la mine va avea acelasi final, incerc sa ma impac cu gindul.
agnes, pe cel de la tine n-am putt sa-l vad, nu merge linkul.
noutati.. nu stiu sa va dau: lucrurile stau prost, el e in continuare ff nemultumit de mine, spune ca e un zid intre noi, dar recunoaste ca in mare parte e montat de el. si totusi, nu face nimic sa-l darime. habar n-am ce vrea, daca vrea sa plece, de ce nu pleaca, nu stiu, nu mai inteleg nimic si am obosit sa mai incerc. in fiecare zi mi se pare ca am de dus o lupta si nu inteleg pt ce.. sunt oameni care n-au ce minca, care n-au bani sa-si rasfete copiii, sau care lupta cu boli incurabile in fiecare zi. sunt oameni carora le mor copiii in brate.. imi amintesc si acum: cind am nascut primul baiat, era la terapie, fara sa-mi poata spune cineva daca traieste sau moare. m-am dus la el la 11 seara, sa ma mulg, sa-i puna lapte in sonda gastrica si, in incubatorul de linga era o fetita, nascuta la termen, dar cu 900 de grame. dimineata la 5 cind m-am dus din nou la alaptat, era acoperita cu cearsaful. murise. mi s-a incrincenat carnea pe mine. iar cind am iesit pe hol am dat cu ochii de parintii ei. mama, operata de cezariana, tinuta in brate de sotul ei, plingea. n-am putut sa le spun nimic si mlta vreme dupa m-am rugat la Dumnezeu ca femeia aia sa nu ma urasca, findca copilul meu traia. un alt baietel, nascut cu 800 de grame ca si al meu, a primit singe de la sotul meu. a crescut, a inceput sa mearga, dar a fost nevoie sa fie operat la ochi. din pacate, prea tirziu, asa ca acum nu prea vede.
si cind ma gindesc la toate astea, pe care le-am trecut impreuna, si ma gindesc la situatia in care suntem, ma intreb: si daca se supara Dumnezeu pe noi? ca ne-a dat atit de multe si tot nu suntem multumiti.. sotul meu cum de-a uitat toate astea? ce vrea mai mult sa fie multumit?
Mergi la inceput

alina023



4046 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite alina023 un Mesaj Privat
Ilia, ti-am citit povestea de la inceput. Parerea mea sincera este ca veti depasi acest moment. Nu usor, dar il veti depasi! Am trecut si eu prin diverse incercari in casnicie si ne vad partial in situatia voastra. Sper din suflet sa am dreptate si sa vii cu vesti bune cat mai curand.

Ce sfat pot sa-ti dau? Rabdare, rabdare, rabdare! Esti inteligenta si stii ce ai de facut. Trebuie doar sa mai ai si rabdare.

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!


Mergi la inceput

buli



8335 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite buli un Mesaj Privat
Citat:
citat din mesajul lui ilia_99

iertati-ma ca n-am mai scris ieri, am fost plecata toata ziua, iar seara am cazut frinta. blue eyes, am urmarit subiectul pe care mi l-ai dat, da, pt unii se termina cu bine. eu incep sa ma indoiesc ca la mine va avea acelasi final, incerc sa ma impac cu gindul.
agnes, pe cel de la tine n-am putt sa-l vad, nu merge linkul.
noutati.. nu stiu sa va dau: lucrurile stau prost, el e in continuare ff nemultumit de mine, spune ca e un zid intre noi, dar recunoaste ca in mare parte e montat de el. si totusi, nu face nimic sa-l darime. habar n-am ce vrea, daca vrea sa plece, de ce nu pleaca, nu stiu, nu mai inteleg nimic si am obosit sa mai incerc. in fiecare zi mi se pare ca am de dus o lupta si nu inteleg pt ce.. sunt oameni care n-au ce minca, care n-au bani sa-si rasfete copiii, sau care lupta cu boli incurabile in fiecare zi. sunt oameni carora le mor copiii in brate.. imi amintesc si acum: cind am nascut primul baiat, era la terapie, fara sa-mi poata spune cineva daca traieste sau moare. m-am dus la el la 11 seara, sa ma mulg, sa-i puna lapte in sonda gastrica si, in incubatorul de linga era o fetita, nascuta la termen, dar cu 900 de grame. dimineata la 5 cind m-am dus din nou la alaptat, era acoperita cu cearsaful. murise. mi s-a incrincenat carnea pe mine. iar cind am iesit pe hol am dat cu ochii de parintii ei. mama, operata de cezariana, tinuta in brate de sotul ei, plingea. n-am putut sa le spun nimic si mlta vreme dupa m-am rugat la Dumnezeu ca femeia aia sa nu ma urasca, findca copilul meu traia. un alt baietel, nascut cu 800 de grame ca si al meu, a primit singe de la sotul meu. a crescut, a inceput sa mearga, dar a fost nevoie sa fie operat la ochi. din pacate, prea tirziu, asa ca acum nu prea vede.
si cind ma gindesc la toate astea, pe care le-am trecut impreuna, si ma gindesc la situatia in care suntem, ma intreb: si daca se supara Dumnezeu pe noi? ca ne-a dat atit de multe si tot nu suntem multumiti.. sotul meu cum de-a uitat toate astea? ce vrea mai mult sa fie multumit?


eu zioc sa-i dai si lui un mail cu mesajul asta
nu sa-i spui - sa-i trimiti mail ca sa aiba timp sa reflecteze
sint intr-adevar oameni care uita de lucrurile importante din viata.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
Mergi la inceput
AgnesLuca
AgnesLuca



833 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite AgnesLuca un Mesaj Privat
Ilia, imi pare atit de rau si te inteleg atit de bine; uite, iti spun pe scurt cazul meu: criza nr. 1 - cam la 3 ani de relatie (nu casatoriti, dar traind impreuna la bine si la rau) din care in anul 2 de relatie eu bolnava de cancer, el 100% linga mine, crede-ma mai mult decit mi-a dat el in acel an nu se poate cere unui om pe pamintul asta...deci anul 3 criza, cind am descoperit ca e vorba si de o alta femeie am crezut ca imi cade cerul pe cap...nu mai puteam sa maninc, sa dorm si nu mai intelegeam nimic...el ba plingea si zicea ca e un nenorocit, ba era rece ca un zid de gheata...oricum ideea e ca nu era in stare de nici o decizie (de tipa cealalta am aflat eu si oarecum l-am strins cu usa pina sa recunoasca)pina la urma m-am adunat cu chiu cu vai, l-am facut pachet si l-am trimis de-acasa...efect rapid, omul meu isi da seama ce a pierdut si se intoarce spasit acasa...eu, cadavru ambulant cu sufletul facut ferfenita il primesc inapoi...si cirpim, si cirpim, si cirpim...ne casatorim, emigram, incercam sa facem un copil...si cirpim...in urmatorii 5 ani eu trec prin diferite faze de depresie (nerecunoscuta decit in cuplu, si deci netratata) in timp incep sa realizez ca nu e dragoste ci dependenta si incep sa ma tratez singura: la fiecare cearta incerc sa pling mai putin, sa-mi controlez durerile groaznice de burta, atacurile de panica, sa incerc sa ma educ ca viata se poate si fara el...si in permanenta aceasta intrebare care ma roade si ma consuma: de ce ??? de ce cind ne merge bine, nu e bine ??? de ce simt ca cea mai fericita perioada din vitata mea este perioada cind am fost bolnava de cancer (cumplit nu ???, dar in ciuda chimio/ radioterapiei am fost fericita)...dupa 5 ani de chin, citit o gramada, aflat multe pe acest forum - in special diverse postari ale lui Miss Parker mi-au folosit - aici ceva amuzant ca intotdeauna dupa ce citeam o postare a ei ma apuca intii revolta, persoana ma enerva ingrozitor si gaseam contra-argumente la tot ce scria pentru ca mai apoi, dupa citeva ore in care gindurile mi se intorceau mereu la cele citite ajungeam sa-i dau dreptate- intr-o zi a venit momentul eliberarii, momentul in care am reusit sa-mi recunosc mie insami ca ne aruncam cu praf in ochi, acest moment a precedat, a declansat sau a fost consecinta crizei nr. 2, nici nu mai conteaza...am divortat rapid, hotarire luata de mine si necontestata de el care a inceput din nou o alta relatie...mi-a fost greu, dar la scurt timp am simtit cum ma incarc cu o energie pozitiva nemaiintilnita, fapt sesizat si de cei din jur, dupa putin timp am cunoscut si eu pe cineva si s-a intimplat minunea (vezi semnatura)...povestea se termina deci cu un mare happy end pentru mine, dar nu si pentru relatie...exul ma suna si acum, ii pare enorm de rau, regreta in fiecare zi despartirea noastra (desi e cu cealalta in continuare), nu se poate intelege si nu poate trai impacat cu el insusi...isi exagereaza toate greselile si pe mine ma idealizeaza...
Ce am vrut sa spun: nu te mai framinta sa intelegi de ce, nu te mai gindi la trecut ca o compensatie a prezentului, multe lucruri ramin de neinteles si nu au o explicatie logica...sau poate ca asa trebuie sa fie, sa te framinti, sa te rascolesti ca apoi sa te purifici si sa poti merge mai departe. Cu exemplul meu nu am vrut sa sugerez ca trebuie sa va despartiti, as atrage doar atentia ca in cazul unei rezolvari sa fi atenta si sa nu ingropi nimic, sa fie intr-adevar o rezolvare adevarata si viabila pentru ca altfel, dupa mine, nu rezista in timp...unora dintre noi chiar nu li se potriveste rolul de politist conjugal ...iar daca exista o alta femeie sau nu chiar nu are nici o importanta, important este ca el iti provoaca suferinta iar intr-o relatie de iubire sanatoasa dupa umila mea parere asa ceva nu e posibil...nu se poate sa iubesc si sa fac sa sufere obiecatul iubirii mele...este concluzia la care am ajuns eu si care m-a ajutat sa merg mai departe, anume aceea ca exista dragoste bolnava dar si dragoste sanatoasa pe lumea asta, si ca, in cazul primei, depinde numai de noi sa ne eliberam si sa mergem in cautarea celei de-a doua...inca odata, nu vreau sa spun ca relatia ta ar fi bolnava incurabil, este numai exemplul meu si trairea personala.
Esti o persoana deosebit de puternica si cu principii sanatoase,ceea ce ma face sa cred ca rezolvarea crizei este aproape. Sper sa te fi ajutat cumva, este prima oara cind imi descarc sacul aici pe forum si nu stiu cit am fost de coerenta, da nu recitesc de teama ca poate sterg tot, si chiar nu vreau.
si s-auzim numai de bine


34+
Mergi la inceput
AgnesLuca
AgnesLuca



833 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite AgnesLuca un Mesaj Privat
Mai vroiam sa adaug ca in cazul meu a fost usor ca nu existau copii, dar pe de alta parte cred ca tu trebuie sa reflectezi la relatia de cuplu separat si apoi la solutiile pentru copii, in functie de concluzia vis-a-vis relatie. Este probabil enorm de greu, dar este dupa mine singura solutie adevarata, a porni invers implica a te minti din start.

34+
Mergi la inceput
lara_c
lara_c



1004 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite lara_c un Mesaj Privat
Citat:
citat din mesajul lui felicic76

Citat:
citat din mesajul lui lara_c

Ilia....Lisa a fost prea generoasa cand a spus 'daca...'.

Eu nu as sta 5 minute cu un sot ca al tau.


ntz,ntz,ntz, nu-i frumos sa te gandesti la sotul alteia, nici macar daca-i de rau
Daca te-ar intreba cineva cu cine ai vrea sa fii, ce-ai spune? probabil, cu sotul meu (adik al tau, nu?
Si atunci de ce sa compari? Iubeste-l pe ala de langa tine si lasa-i pe altii in seama nevestelor lor, sa-i iubeasca sau sa-i urasca. Privesti lucrurile superficial, sotul tau poate fi minunat pentru tine, iar mie(exemplu) sa-mi inspire .... nimic
Illia vrea solutii sa iasa din criza, nu sa-i arate cineva drumul spre Tribunal....


Nu il compar, draga mea, ca nu exista termeni de comparatie...
Doar ca Ilia...a sarit ca arsa la unele mesaje, mai ales la cel citat de mine, si, nu inteleg cum de nu este atat de 'demna' si cu partenerul ei.Cum se lasa asa calcata in picioare, umilita si este cum ea singura a spus 'la dispozitia lui'.
Nu este o rautate, este numai ce transpare din postarile ei.Si da, eu una, nu as inghitii aceste umilinte pentru nimeni.
Nu privesc deloc lucrurile superficial, doar ca eu nu ma multumesc cu jumatati de masura.Nu pot accepta ca sotul meu (sau in cazul Iliei partenerul- da e mare diferenta cand ai 2 copii cu el) sa vina si sa plece cand vrea, sa tina banii in conturi separate, sa ia casa doar pe numele lui desi ma ofer sa contribui financiar,sa sara ca ars cand vreau sa faca o cheltuiala pt. mine, sa plece in turul Europei fara mine si fara copiii nostri.Daca asta ti se pare tie superficialitate.....Nu tb sa iti inspire sotul meu nimic...dar cum ar fi sa iti faca al tau asa ceva???

Nu sunt de parere ca femeia tb sa se sacrifice si umileasca ca sa aiba 'familie'.
Daca nu suntem 100% o echipa, eu nu am nevoie de partener, sunt o femeie care se poate descurca foarte bine si singura.Si cred ca si Ilia la fel.
Ea a cerut sfaturi pe un forum public.Aici fiecare isi da cu parerea, prin prisma vietii, principiilor si experientei ficaruia.
Nu am trimis-o la tribunal.Oricum nu e cazul.Ce sa faca la tribunal????
Mergi la inceput
ilia_99
ilia_99



874 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite ilia_99 un Mesaj Privat
agnes,
inteleg ce vrei sa-mi spui, m-am gindit si eu ca e o iubire nesanatoasa si, probabil ca daca nu erau copiii mi-era mult mai usor, eram plecata de mult din relatia asta. asa.. e ff greu! fii-mea si acum, la aproape 10 ani, cind eu am 2 copii cu alt barbat, ma intreaba de ce nu ma pot eu impaca cu taica-su. desi, rational, isi da seama ca nu se poate, dar tot o doare.
offf...
lara, imi pare rau, n-am vrut sa sar, inteleg ce-mi spui, dar stau cam prost c nervii, iti imaginezi . imi cer scuze pt reactia mea, apreciez toate raspunsurile voastre si ma ajuta toate.
felicic
Mergi la inceput
Pag. din 59 Subiectul precedent Subiect Subiectul urmator  
Pagina precedenta | Pagina urmatoare

 Subiect inchis
Mergi la:
Forum DC © desprecopii.com - marca inregistrata La inceputul paginii
(c)




DESPRECOPII.COM - NAVIGARE
Preconceptie
Planificarea unui copil
Perioada conceptiei
Infertilitate
Ovulatie
Metode de tratare a infertilitatii
Conceperea unui copil sanatos
Alegerea sexului copilului
Adoptie
Sarcina
Sarcina la inceput
Calculul datei nasterii
Odiseea Sarcinii
Teste in sarcina
Nume de copii
Momente cheie in sarcina
Factori de risc in sarcina
Alimentatia in timpul sarcinii
Frumusete, sport si sex in sarcina
Pierderea sarcinii
Album: Miss Odiseea Sarcinii
Staruri+in+Odisee
Nastere
Pregatirea pentru nastere
Nasterea: modalitati si calmare a durerii
Pregatirea pentru nastere
Starea depresiva postpartum
Recuperarea mamei dupa nastere
Nasterea povestita de mamicile DC
Bebelusul 0-12 luni
Bine ai venit acasa!
Alaptarea bebelusului
Igiena & ingrijirea nou-nascutului
Sanatatea bebelusului
Dezvoltarea in primele 12 luni
Diversificarea si hranirea bebelusului
Bebelusii gemeni
Nou-nascutul: semne de ingrijorare
Copilul 1 - 3 ani
Bolile copilului intre 1-3 ani
Educatia unui copil inca bebelus
1-3 ani, varsta crizelor de independenta
Trecerea de la scutec la olita
Grafice de crestere
Dezvoltarea intelectuala intre 1-3 ani
Alimentatia intre 1-3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Inteligenta emotionala a copilului
Educatia copilului intre 3-6 ani
Repere de dezvoltare fizica intre 3-6 ani
Sanatatea copilului intre 3-6 ani
Sportul intre 3-6 ani
Alegerea unui animalut de casa
Alimentatia copilului intre 3-6 ani
Copilul 6 - 10 ani
Repere de dezvoltare intre 6-10 ani
Sanatatea copilului intre 6-10 ani
Copilul de 7 ani
Copilul de 8 ani
Adolescentul
Pubertatea - pe intelesul parintilor
Scoala si notele
Sanatatea adolescentului
Dezvoltarea adolescentului
Siguranta copiilor pe internet
Utilitare: Calculatorul Ovulatiei | Calculul nasterii | Nume de copii | Dosarul bolilor | Doctorii raspund | Top 50 articole | Cele mai noi articole | Actiuni umanitare | Portalul taticilor | Viata de familie | Hai sa ne jucam | Concursuri | Carte de Bucate | Portalul Comunitatii Desprecopii | Galeriile Comunitatii | Toate Forumurile DC | Subiecte active | Mica Publicitate | Copilul tau pe coperta Revistei Desprecopii.com