Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

flaviutza spune:

Mianna, nici eu nu stiu cum ar merge ideea asta pe termen lung, eu personal n-as putea suporta...dar o saptamana doua o luna ca sa-i dai frate ce-si doreste nu cred ca moare nimeni. asta vrei puiule,poftim de ia, ca unii numai asa se trezesc la realitate.

Si daca-mi permiti Ilia...cred ca prea l-ai cautat in coarne,ca prea ai facut eforturi si ai uitat de tine pentru binele celorlalti din familie. un pic de egoism nu strica niciodata, in schimb de prea mult bine ti se cam sileste.

monabella spune:

Viata nu se termina la 42 ani si nici potenta.

Adela99 spune:

ok! esti in criza varstei mijlocii. si mai da si criza finaciara peste tine. ce faci? destrami familia si adancesti criza si mai mult? nu, ceri pauza. da' pana la pauza mai sunt una-doua luni si tu nu mai pooti, esti crizat! asha ca mai "gandesti", mai rumegi, mai scoti cate o perla (vezi custodia copiilor). si criza se adanceste. aia familiala. cum sa rezolvi o criza in familie cand inca nu ai iesit din criza ta personala care e cauza crizei in familie? astepti suport, intelegere. le primesti. la randul tau esti corect fata de femeia pe care ai iubit-o odata cu pasiune, careia nu-i vrei raul, pe care o admiri, pe care ti-ai dori-o de prietena, confidenta, pe umarul careia ai vrea sa plangi si ea sa te mangaie cu dragoste ... parinteasca. de la ea te astepti la imbarbatare, la un sarut pe frunte si chiar la binecuvantare. dar, vai! femeia asta e sotia, iubita ta. si deodata iti dai seama ca pe umerii ei nu vei putea plange chiar daca sti ca ea te-ar intelege si consola si poate chiar te-ar pupa parinteste pe frunte. da' tu sti ca ea mai degraba te-ar saruta cu patima, ca ea te iubeste asha cum tu nu esti capabil s-o iubesti acum. si ti se pare nedrept fata de ea, fata de tine, fata de copii. si toate astea pentru ca ti-ai creat o imagine, un rol pe care nu vrei sa le abandonezi. nu in fata ei. pentru ca n-ai stiut sa creezi o relatie de familie, pentru ca n-ai comunicat, ooo, si cate vini iti mai gasesti. unele reale, altele inchipuite. si ii gasesti si ei vina. si bine faci, ca doar n-o fi ea o sfanta :)
nu, pe umerii ei nu vei putea plange. pentru ca voi ati fost iubiti. si nu ati ajuns la stadiul iubiti-prieteni-iubiti. si atunci alegi ce e mai simplu: vreau o pauza. o pauza de tine, sa ma cufund in mine. de ce nu sunt capabil sa iubesc? sau nu sunt capabil sa te (mai) iubesc? si mi-e ciuda pe tine, de parca ar fi vina ta. de ce tu poti sa ma iubesti si acum? de ce ma simt infirm? tocmai iubirea ta, care ar trebui sa ma-nalte, sa ma faca un om intreg, imi dezvaluie infirmitatea, neputintza de a iubi. si un gand nebuun ma strafulgera. poate pot sa iubesc din nou. din nou!
happy end: si te aleg pe tine din nou si din nou si din nou!

ilia_99 spune:

oau, mi-ati mers la suflet!
flavitza, da, i-am cautat extrem de mult in coarne si am gresit, stiu acum. n-am avut pic de egoism si n-am pastrat nimic pt mine. eu asa inteleg familia. dar am crezut ca, chiar daca el nu simte asa si nu are aceleasi valori, le va aprecia la mine. dar el imi spune acum ca nu fac echipa cu el! tot, dar absolut tot ce-mi reproseaza sunt lucruri pe care EL le-a facut: nu echipa, nu comunicare, nu dedicare, etc...
toata tarasenia de sapt asta cu custodia a fost tocmai pt ca a simtit ca pierde teren si ca nu-i mai acord aceeasi atentie. am inceput sa ies, chiar cu vechi colegi de facultate, pe care nu-i mai vazusem de ani de zile, mi-a spus ca i se pare "anormal" sa iau masa cu un om pe care nu l-am mai vazut de 6 ani. pt ca ii e teama de relatiile mele sociale, mi-ar da libertate. i-am spus ca vreau sa ma inscriu la master. "Da? De ce" ma intreaba el. Prietenul lui cel bun, un om deosebit intr-adevar, si singura persoana pe care el o asculta, ma apreciaza in mod evident si a spus treaba asta de multe ori. Ca femeie, ca mama, ca om. De cind stie de toata criza asta, ma suna sau o pune pe sotia lui sa ma sune sa iesim impreuna sau fara sotul meu: la teatru, la film, etc. Sotul a ramas de citeva ori surprins. Daca ala ma invita sa-mi petrec timpul cu el si sotia lui inseamna ca le face placere. Asta ii trage lui semne de intrebare asa cum scrie Adela: el de ce nu ma vede?
Adela povestea lui e asa: parinti cre se casatoresc fara sa se iubeasca, o relatie strict utilitara, cel putin din partea tatalui sau in ce-o priveste pe mama lui. Tatul sau a locuit cu mama lui (bunica sotului meu) toata viata si a fost sfinta pt el. Cind a vazut ca incepe sa-si piarda puterile s-a casatorit, la 36 de ani. Soacra-mea o voluntara, cu spirit de sacrificiu, isi dorea un copil. A fost primita cu toata raceala de soacra in casa si asa a trait 20 de ani pina cind a murit batrina, pe care a ingrijit-o singura timp de 2 ani cit a zacut la pat. Banii la ei au fost mereu separati, el platea facturile fiindca era casa lui, ea platea pt copil si mincare. Socrul meu a refuzat cu incapatinare un copil, nu si l-a dorit niciodata. Noroc cu decretul! Atunci soacra-mea i-a spus ca ea nu risca puscaria si face copilul. Nu mai povestesc toata copilaria lui: n-a primit decit bataie crunta pt orice privire aiurea, nici urma de afectiune, era un copil care nu tb sa se vada si sa se auda. Pina in liceu cind - fiind deja mai inalt ca tatal lui - i-a spus ca daca mai ridica mina la el il omoara. Acum, tatal lui nu mai e, si, nu stiu cum se explica psihologic, asta e cea mai mare rana a lui. Ca nu mai poate vb cu el, ca nu si-a vazut nepotii, ca ii i e dor de el. Si asta e o rana pe care nu i-o poate pansa nimeni.
Asa ca Adela ai mare dreptate: el nu stie cum sa iubeasca, el nu poate da, atunci se intoarce impotriva mea, ca si cind ar fi vina mea. Mi-a recunoscut deja ca n-a simtit niciodata pt o femeie mai mult decit simte pt mine, n-a fost niciodata cu fluturi in stomac, a fost mereu in defensiva, de teama sa nu fie ranit. Si, uneori, de frica asta a atacat el primul, ca mijloc de aparare. Dar n-a avut niciodata curajul sa recunoasca pb ca fiind a lui si nu a femeii de linga el. Drept sa va spun, cunosc vreo 2 din fostele lui prietene si sunt femei ff ok.
monabella, nu eu cred ca potenta si viata se termina la 42 de ani, dar ai fi surprinsa sa afli citi barbati se tem de asta.
lisa, nu-ti ignor mesajele, ti-am si raspuns nominal la unele. cred insa ca, cu sau fara alta femeie, ce se intimpla in cazul meu e mai complicat. nu e genul care sa-si piarda capul dupa o fusta, dupa cum am explicat mai sus. aa, poate "scapa" aiurea, dar nu i-ar declansa asa o situatie interioara.

ilia_99 spune:

adela, daca toata povestea asta se termina cu asa un happy end, cum ai spus, vin in Suedia direct sa te imbratisez! daca nu.. fug cu copiii acolo, ca n-aveti clauza de extradare cu Romania

buli spune:

e greu cind faci un parteneriat cu un om bun, cu un fond bun, dar care are de dus niste greutati sufletesti prea mari.
cred ca tu ai fost, intr-un fel, zina lui buna, dupa care ai devenit zina lui prea buna, insuportabil de buna. asta mai ales dupa ce s-a capatuit cu niste minunate probleme financiare si de organizare, de care, evident, nu poate fi el vinovat. si atu nci, cine? pai tu, cine altcineva? esti deja suficient de puternica astfel incit poti sa le duci si pe astea, nu-i asa? :)
cumva, ca sa aveti o noua sansa ar trebui ca tu sa redevii zina lui buna. si sa-si recunoasca lui ca demonii ii apartin.
parerea mea e ca mergi in directia buna.
si nu cred ca exista o alta femeie. atunci ar fi fost mai usor.


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Adela99 spune:

ilia m-as bucura sa veniti toti cinci.

hellene_n spune:

draga illa,
povestea ta de viata este impresionanta, dar in acelasi timp f. complexa. esti o femeie deosebita si f. puternica! felicitari! am avut rabdare sa citesc mesajele tale si chiar m-ai impresionat f. tare. se pare ca daca e sa ne luam dupa vorba aceea - Dumnezeu da la fiecare cat poate duce - .....tu chiar poti duce MULT. si nu stiu de ce exact am credinta ca vei gasi resursele sa iesi onorabil SI din aceasta situatie.
spunea cineva pe aici ca unii oameni prefera sa atace primii in momentul in care simt o oarescare nesiguranta din partea celuilalt. trebuie sa recunosc ca ma numar printre acei oameni si....nu o data am pus punct unei relatii de lunga durata, doar de teama de a nu o face el. off topic...am aflat ca nici un el din discutie ....pana la urma nu ar fi facut-o.daca iubitul tau se afla in aceasta categorie.....pot sa-ti spun ca ar avea nevoie din partea ta (desi pare imposibil, poate) de stabilitate (cea pe care el ti-o zdruncina acum din toate incheieturile). poate ca uneori ai nevoie de dovezi clare ca cel de langa tine va ramane in orice situatie langa tine, incat zgudui tu tot fundamentul pentru a vedea reactiile. si daca celalalt fuge......stii ca nu era cel potrivit sa-ti stea alaturi.
ti-am mai zis...ceea ce iti spun e subiectiv 100%. asa procedez eu personal....poate pare dur....dar....altfel nu pot crede ca cel de langa mine ma iubeste. si fac astfel de lucruri mai ales in perioade DULCI.....in care EL imi zice prea des ca ma iubeste si lucrurile merg f. bine.
in ceea ce priveste povestea ta.....imi doresc f. tare sa ne spui curand ca ati rezolvat problemele dintre voi (oricare ar fi acelea) si ca va reluati viata impreuna. sfaturi de dat in astfel de situatii.....nu am, din pacate. desi nu te cunosc, decat din cele scrise, sper ca-ti vei folosi la maxim intelepciunea (de care nu duci lipsa deloc) si vei face ca lucrurile sa mearga bine. si daca nu te poti gandi la EL asa cum te gandeai inainte, gandeste-te ca ai tai copii AU IMENSA NEVOIE DE EL.
curaj, intelepciune si sa auzim de la tine doar vesti BUNE.

adelyna spune:

Hellen are dreptate unii oameni reactioneaza dur atunci cand te astepti mai putin,de ce???nici ei cred ca nu stiu .
Daca ar fi sa spun ce fel de om sunt as afirma ca fac parte din categoria oamenilor buni si milosi fata de semeni dar cand este vorba sa iau decizii importante sunt foarte dura si nu mereu este intelept.
Ilia tu-ti cunosti sotul cel mai bine(atat cat poti sa cunosti omul de langa tine)si in astfel de situatii am ajuns la concluzia ca doar cu rabdare poti ajunge departe.Pastreaza-ti calmul si energia pozitiva si asteapta ca timpul le rezolva .

adelina si piticii
Noemi 2 ani

ilia_99 spune:

hellen, adelyna, asta incerc sa fac: sa-mi pastrez calmul si intelepciunea, ma port ca si inainte, ca si cind discutiile de sapt asta nici nu s-au intimplat. incerc sa mi le scot din cap, mai ales cind il vad cum e cu copiii. primul lucru cind se scoala cel mare ma intreaba unde e tata? eu nu vreau sa-mi asum raspunderea de a-l desparti de tatal lui, indiferent cit de mult voi scrisni din dinti ca nu sunt fericita ca femeie. daca el decide intr-o zi ca pleaca va fi decizia lui, nu vreau s-o iau eu. asa cum mi-a spus cineva un sut in fund poti sa-l dai oricind. sa nu intelegeti ca se poarta urit cu mine sau ne certam ca chiorii, nu, atmosfera e ok. am vb ieri despre pb pe care le are, mi-a spus si alte lucruri, ne uitam la tv impreuna, vb, ridem. ce am mai inteles aseara, inca o data, e ca ii e teama de schimbarile pe care le voi face la mine, ii e teama ca voi deveni mai atragatoare pt alti barbati, ii e teama ca-i voi plati cu aceeasi moneda si, in plus, se simte vinovat si stie ca n-ar putea sa mi-o reproseze. as vrea sa-i vb despre unchiul lui - daca am ocazia - care a facut acelasi lucru: avea 2 baieti si a cunoscut alta femeie. a divortat si a ramas cu cealalta. fosta sotie l-a asteptat toata viata, nu s-a recasatorit si l-ar fi primit inapoi oricind. dar nu s-a intors, de rusine! rusine, mai ales fata e copii. si a trait complet nefericit linga fosta amanta, cu care s-a insurat, 20 de ani. cu vreo 2 ani inainte sa moara i-a marturisit unui din baieti cit de mult regreta decizia luata si cit a suferit. iar asta n-a facut decit sa-i adinceasca suferinta baiatului, acum mare, cind era prea tirziu sa se mai schimbe ceva.
eu cred cu toata fiinta mea - si toti specialistii spun acelasi lucru - si voi toate mame si sotii trecute prin diverse experiente stiti asta: casnicia nu se tine cu sentimentele tulburatoare de la inceput. casnicia se tine cu angajament si devotament, sentimentele si pasiunile dispar dpa citiva ani. mi-a spus cineva: batrineii pe care ii vezi in parc, tinindu-se de mina, nu sunt acolo fiindca se iubesc ca la 20 de ani cind s-au cunoscut, nici pt ca nu s-au inselat sau certat niciodata, sunt acolo pt ca, la un moment dat, au luat decizia de a ramine acolo si s-au tinut de ea. asta tb sa-l fac sa inteleaga, nu stiu cum. pt ca daca peste 10-20 de ani se va uita inapoi cu regret si va trai nefericit, e pb lui, pina la urma. dar va face nefericiti 3 copii, pe linga el. pe mine nu mai pun la socoteala.
ma tot chinui sa-l fac sa citeasca o carte care se cheama Cum sa fim fericiti in cuplu, intre fidelitate si infidelitate. V-o recomand din inima! Dar nu se atinge de ea. Si cum s-o faca, daca o simte ca pe un repros... Pacat.. I-ar raspunde la multe intrebari!