cum poate un barbat sa+i faca rau FEMEII LUI?
Raspunsuri - Pagina 3
hellene_n spune:
si ptr. o imagine mai ampla o sa va spun ca ptr. 3 luni de zile nu am mai vazut pe nimeni, nici parintii lui, nici pe ai mei. ne-am vazut si intalnit doar cu persoane pe placul amandurora. ei bine.....a fost perfect!!! acum....au inceput iar vizitele plicticoase si naspa cu cele doua parti, care intr-o discutie mai ampla din urma cu ceva vreme, fortati de imprejurari, si-au dat arama pe fata. adik.....parintii lui nu ma vor pe mine, iar parintii mei nu il vor pe el. si f. fericiti ar fi sa divortam.
din acest motiv........daca ar fi dupa mine, doar dupa mine, nu as mai vedea pe nimeni vreodata, sa ma lase in pace , ca mi-au acrit viata.
fara ei.....e atatttttttttttttttt de bine!!!!!!!!!!!!!!
nu pot sa fiu fara suflet si sa-i spun sa nu-si mai vada parintii. ca ar face-o si pe asta. dar m-as considera eu vinovata, ca am si eu un copil si nu mi-ar conveni. dar in timp....ce influenta va avea "mama soacra" asupra sotului meu???
ma puteti ajuta intr-un fel, acum ca stiti povestea?
dov spune:
dar el cum ar rezolva problema? ar accepta sa se continue o relatie, asa, de forma? sau ar rupe-o total?
de ce intreb? pt ca sotul meu, cand a vazut ca ce fac ai lui e prea prea, el singur a rupt orice legatura cu ei timp de 2 ani aproape. N-a fost nevoie sa-i spun eu, ba din contra, i-am zis ca din partea mea ii poate vizita, dar fara mine. Si am insistat pana s-au impacat.
pe scurt: la noi, fiecare isi gestiona relatia cu parintii lui. Cand tata a sarit calul, i-am inkis usa-n nas. el, la fel. Si uite-asa, in final, au inteles ca orice ar fi, noi vom face cum vrem noi, o luam pe drumurile hotarate de noi, si daca accepta, ok, fac si ei parte din viata noastra, daca nu...
hellene_n spune:
noi avem niste specimene care nu inteleg. si mi-e teama de cum ne-ar influenta separat. ptr. ca se pare ca asta nu e capitolul nostru forte. dar cred ca o sa merg pe premisa...daca e sa se termine, oricum nu am ce sa fac. mi-e peste putinta sa mai fac ceva in cazul asta. pana la urma nu suntem niste copii mici si ar trebui sa stim ce vrem. daca nici acum nu stie ce vrea (sotul meu)......asta este...
sper sa-mi dovedeasca faptul ca stie. pana acum m-a dezamagit de putine ori in acest caz. pe la inceputuri , cand nici nu eram casatoriti. dar am eu temerea asta a mea.....de cand sunt. probabil ca am vazut multe cazuri. ma interesa in mod special...cum decurge o relatie, dupa o astfel de decizie.
olguta12 spune:
Hellene...
fata babei. Nu stii de unde vii, si unde te duci.
Sint 4 puncte cardinale, si tu cauti 8.
CALMEAZA-TE! RESPIRA!!!
Lasa rudele, neamurile. Concentreaza-te asupra familie tale- copilul si sotul! Ce nu inteleg- INAINTE de a te casatori- nu stiai ca parintii lui nu te plac? Nu stiai ca parintii tai nu il plac pe el??? Nu ati discutat niciodata pe tema asta?
Si nu, nu incerc sa fiu rautacioasa sau ironica. Te intreb deoarece am trecut si eu pe drumul asta. Dar asa cum ii spuneam lui OanaMada azi, eu sint pasnica doar cand dorm
...
Sint cu sotul meu de mai bine de 12 ani(casatoriti de aproape 10).
Iti pot spune ca primii 8 ani din relatia noastra, soacra mea ar fi preferat sa ma vada sub un tren. Nu m-a acceptat niciodata cu adevarat. Spunea una, facea alta. Cumnata mea(care este cu 17 ani mai mica decat mine, si pe care-mai mult sau mai putin am crescut-o de la 11 ani!) ma ura de moarte(acum sustine ca "s-a maturizat" si ca ma adora..dar eu sint mai neincrezatoare- deh, pacatoasa si artagoasa de fel
.
Vrei sa stii motivele soacrei mele- de ce nu m-a placut?
1. Eram din Bucuresti, nu de la Craiova(unde e nascuta 'mneaei) sau de la Timisoara(unde a locuit de la 18 pina la 40 ani). N-a luat in consideratie faptul ca eu am trait in Romania doar 12 ani, si sint aici de 27(pe vremea cand am cunoscut-o eram aici de 15 ani.. in fine- detalii neimportante).
2. Nu eram "credincioasa"(vorbele ei, nu ale mele!). Nu l-am "gasit pe Domnu'", deoarece am refuzat sa trec la religia penticostala(dealtfel si sotul meu e ortodox, ca si mine!- soacra l-a "gasit" pe ADEVARATUL Dumnezeu la 45-46 ani).
2. Purtam ruj, pantaloni, si bijuterii(Sa-ti spun ca ACUM ea poarta NUMAI pantaloni, poarta machiaj, si cand pleaca in concediu in Romania curg bijuteriile pe ea?)
3. Am refuzat sa-i permit fiului ei sa fie un handicapat. Am refuzat sa-i fiu servitoare si sa-l las sa faca ce vrea cu banii nostri. L-a povatuit de multe ori "sa ma lase" pt ca "nu e de tine, mama"... respira usurata de fiecare data cand pierdeam o sarcina- si am pierdut 6!- doar la a 7 a am nascut.
Il invata sa isi faca conturi separate in banca - pe adresa ei!- sa ascunda bani, il indemna sa plece in concediu de unu' singur- si cate si mai cate.
NICIODATA nu am jignit-o. Niciodata nu i-am vorbit urit. E mama LUI- nu a mea.
Dar cand mi-au venit "piticii" pe cerebel, s-a speriat.
Iar sotul meu- ca si in situatia lui Dov- a renuntat de a mai vorbi cu ei aproape 4 ani. Nu i-am cerut eu asta- EL a facut decizia.
Apoi am iertat, am luat-o de la capat. De aceasta data, a intrat in "joc" cumnata mea. Urit de tot.
Si atunci tot sotul meu le-a spus sa dispara PERMANENT. A durat un an "despartirea".
De aceasta data, tot eu i-am iertat.
In momentul cand am nascut, soacra mea a uitat de tot ce ne-a facut. Saptamanal vine in vizita la noi cu paine facuta de casa, dulciuri, etc etc. O adora pe Dra Piscot, e cea mai cea bunica, si cu toate ca incearca sa sa poarte frumos... are momente cand inca incearca sa-si bage nasul; atunci, tot sotul meu ii taie macaroana din plecare: "LINISTE, TE ROG. DACA AM NEVOIE DE SFATUL TAU, TI-L CER, MAMA".
Si s-a terminat balciul.
DAR- eu si sotul meu am discutat- nu ore, nu zile- poate SAPTAMANI intregi acest subiect. Nu ne-am ascuns unul de altul, nu am ocolit greul. Si deciziile pe care le-am luat, le-am luat impreuna.
Faptul ca nu ati discutat de la bun inceput despre familiile voastre, este destul de grav.
Pina una alta, VOI DOI va impartiti viata. Parintii sint... parinti. Dar nu fac parte din "ecuatia" importanta.
Cred ca e cazul sa stai de vorba cu sotul tau serios, dar fara acuzatii si jigniri, fara sa "arati cu degetul". Prieteneste si calm.
Ah- ca sa nu uit- parintii mei l-au acceptat de la prima intalnire, si il considera copilul lor... asta asa... ca o paranteza neimportanta
Mult succes. Si intelepciune... rabdare si putere de "lupta" iti doresc
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." 
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data...
sorana spune:
Olguta - bravo tie 
Eu sunt din categoria "se poate trai si fara soacra"
Nu stau sa insir ce mi-a facut soacra-mea, n-are rost. Dar nu pot ierta "mama denaturata" adresata mie cand fi-mea avea vreo 7 zile. Si nu pot ierta ca a incercat sa-i faca rau copilului de 7 zile pentru a-mi demonstra mie ceva, sau a se razbuna pe mine sau pur si simplu de nebuna, ca nu mi-e deloc clar ce motive poti sa ai sa incerci sa faci rau unui bebelus 
Am incercat sa uit si sa iert si dupa vreo 2 ani am tras concluzia ca nu, nu pot uita si nu pot ierta. Never. Si nu mai vorbesc cu soacra-mea. Deloc. Sotul meu vorbeste cu maica-sa, o mai si vede cam o data pe an. Ma mai intreaba uneori daca cred ca as suporta s-o vad. Nope. Nu.
Avem o casnicie fericita, ne simtim bine impreuna in 2 sau 3, ne crestem copilul .. e totul ok.
Dar maica-sa e doar maica-sa. pentru mine nu exista, copilul meu nu are bunica (copilul nu stie ce-i aia iar soacra-mea n-o inghite pe fi-mea cum nu inghite niciun copil, deci e ok asa pentru amandoua).
Pe de alta parte nu vreau si nu mi-ar trece prin cap sa-i impun sotului sa nu vorbeasca cu maica-sa. Indiferent cum e, e maica-sa. Relatia lor e problema lor, nu a mea.
Deci daca asta e problema, e o falsa problema daca cei 2 soti se iubesc si se inteleg.
Cum ziceam se poate trai fara soacra, chiar bine
Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein
hellene_n spune:
multumesc olguta. zilele astea mi+a revenit pofta de ''lupta''...asa incat......
olguta12 spune:
Asa, conita! Vezi ca se poate???
Important este sa nu uiti faptul ca este sotul TAU, dar ca ea este MAMA lui. Si daca n-ar fi fost ea, n-ar fi nici el.
Cea mai mare greseala pe care o facem- ca neveste si femei- este sa incercam sa "pictam" adversarul(in cazul asta socrela) in culori oribile. Sa aratam consoartei ce scorpie e soacra, cat de netrebnica si de ticaloasa este. Si acolo este prima si ultima greseala pe care mai e nevoie sa o facem. Orice ar fi, mama i-a dat viata, mama l-a crescut, mama i-a sters nasul si i-a pansat genunchii cand era de-o schioapa. Toate astea nu le putem sterge noi, chiar daca avem dreptate cand spunem ca deh, chiar E scorpie.
Fi corecta fata de el, fi respectoasa fata de ea, si atit. DACA soata nu are creier de gugustiuc reciclat, isi va da seama cu cine are de-a face. Niciodata sa nu incerci sa-i injosesti mama- sa nu o jignesti, sa nu spui lucruri urite despre ea. In cel mai rau caz, il poti intreba- "crezi ca ceea ce se intampla este corect? crezi ca lucrurile demerg asa cum ar trebui?" etc etc. Diplomatia are si ea farmecul ei, si chiar da randament.
Succes si..nu te lasa batuta cu una cu doua!
Denisam spune:
Olgu-multumesc mult pt lectia legata de soacre- in blog cand mai scrii?
Denisa cu Emma Andrea 3 ani si Mark Alex 1,6 ani
olguta12 spune:
Lectia "legata" de soacre.... a durat mult timp pina cand am invatat-o si eu- pe pielea mea (din pacate!!!
). Nu-i usor, dar nici imposibil.
Off topic- despre scris- sint in greva...si in pana de neuron. Writer's block. M-am ambalat si m-am suparat prea mult la subiectul deschis de mine( fi-mi-ar capu' sa-mi fie de ris
), si mi s-a cam "luat" de scris. Sorry