Carti si ecranizari

beshter spune:

Musetto, multumesc! Nici sa nu-ti treaca prin cap ca ai plitisit pe cineva! Dimpotriva!

Revin putin mai tarziu, ca tre sa fug la mama sa las pruncul.

beshter spune:

In timp ce citeam cartea, ma tot intrebam daca mi-e mila sau sila de Miss Brodie. La un moment dat mi-am dat seama ca Miss Brodie sufera din doua motive majore: unul ar fi legat de presiunile societatii, ea fiind un fel de twisted feminist iar celalalt - mai important, poate - un fel de vid sufletesc, care o impiedica sa-si iubeasca aproapele asa cum e, adica diferit. Ea doreste sa le transforme pe fiecare dintre fete intr-una dintre fatetele personalitatii ei - fara sa-si dea seama ca personalitatea proprie e destul de schematica - sa traiasca prin ele si sa-si implineasca ambitiile cu ajutorul lor. E un fel de mama-substitut tiranica si abuzatoare.
Marea tragedie a lui Miss Brodie e ca imbatraneste si atunci cauta un fel de avatar - ca tot e la moda - un fel de corp-gazda in care sa-si implanteze creierul si ambitiile fasciste. Cred ca Sandy se supara mai mult pe ea insasi cand isi da seama ca inca mai sucomba farmecului lui Miss Brodie desi ii poate demonta cu usurinta mecanismul. Cand hotaraste s-o pedepseasca, se pedepseste pe ea insasi.

Trebuie sa vad si filmul, ca inca n-am apucat, of si revin cu diferentele dintre film si carte.

musetto, ai dreptate cu scenele de confruntare dintre Miss Brodie si directoare. Atunci e demna de admiratie. Cred ca de-asta e si atat de revoltatoare transformarea ei din femeie cu adevarat 'in floarea varstei' in nebuna manipulatoare.

musetto spune:

Da, da, foarte bine zis! Iar ceea ce e cu adevarat tragic e ca fetele o adora si nu isi dau seama (cu exceptia lui Sandy) ca sunt doar niste biete marionete.

Foarte interesanta e si perspectiva asupra lui Sandy, nu m-am gandit la faptul ca ar putea fi inca subjugata de farmecele profesoarei, dar e intr-adevar plauzibil.

Ceea ce nu inteleg eu este cum de Miss Brodie nu isi da seama ca Sandy a 'ghicit-o'. Chiar ea ii spune ca este o fata foarte inteligenta si mai are ceva ce nu multi au: insight. Singura explicatie pe care mi-o pot da deocamdata este ca Miss Brodie insasi nu are habar ca face ceva gresit. In sensul asta, apropo de ce ziceai tu, imi e mila de ea.

Abia astept sa vii cu impresii despre diferentele dintre carte si film! Pana ajung sa citesc eu cartea poate rezolv cu ajutorul tau 'misterul' lui Sandy :) Sunt convinsa ca textul e mult mai bogat in informatii despre caracterul celor doua, decat ceea ce apare in film.

As vrea sa scriu ceva si despre seriale, despre unul in particular, pe care l-am mai recomandat, Brideshead revisited (varianta veche, cu Jeremy Irons in distributie). Dar cred ca tb sa las pe maine. Oricum, m-ar interesa daca cineva a citit si cartea.

musetto spune:

Despre Brideshead revisited (1981) tin minte ca am scris vreo doua randuri mai pe la inceputul subiectului, cand l-a adus loryi1974 in discutie. Il consider un film din categoria acelora pe care fie le iubesti, fie le urasti. Se deruleaza in pas de melc, vocea narativa a lui Jeremy Irons incetinind parca si mai tare mersul lucrurilor. Dar odata ce iti sincronizezi pasii cu el, filmul nu mai e film... Esti la Oxford sau pe domeniul Brideshead, in anii fermecati ai perioadei interbelice engleze, iubind alaturi de Charles si Sebastian.
Din nou deficitara la capitolul 'citit', inca nu ma pot lauda cu lectura cartii scrisa de Evelyn Waugh, dar am inteles ca filmul o urmeaza indeaproape.

Foarte pe scurt: Jeremy Irons joaca rolul lui Charles Ryder, un tanar student la Oxford, care se imprieteneste cu Lord Sebastian, un alt student provenit dintr-o familie aristocratica extraordinar de bogata. Nici filmul si din cate stiu nici cartea, nu fac vreo referire explicita la orientarea sexuala a celor doi. Eu am dedus ca Charles ar fi bisexual si Sebastian gay, dar iubirea dintre ei pare sa ramana la nivel platonic. Mai tarziu, cand Sebastian, cazut in patima alcoolului, il va parasi pe Charles, acesta din urma va trece printr-o casatorie dureroasa si printr-o frumoasa, dar adultera poveste de dragoste alaturi de Julia, sora lui Sebastian. Iubirea lor nu are un final fericit deoarece religia incepe sa capate un rol important in viata Juliei si aceasta refuza sa oficializeze relatia cu omul alaturi de care 'a pacatuit'.

Charles ar putea fi foarte bine autorul, caci sunt multe elemente comune in biografiile celor doi: amandoi incep prin a fi agnostici, amandoi par sa fi fost bisexuali, amandoi renunta la Oxford, amandoi au trecut prin cate o casatorie in care au fost inselati de partenere si in viata amandurora religia ajunge sa joace un rol important. Waugh s-a convertit la catolicism in anii '30, iar cartea poarta un important mesaj religios. Desi, in film cel putin, Charles pare sa ramana agnostic, asista la o scena de convertire pe patul de moarte care il tulbura vizibil.

In ce ma priveste, mesajul religios a avut efect contrar si mi-a intarit mai degraba convingerile agnostice. Am ramas cu impresia ca religia i-a despartit pe parintii Juliei si ai lui Sebastian (desi initial tatal fusese nevoit sa se converteasca la catolicism ca sa se poata casatori), i-a indus lui Sebastian un sentiment de vinovatie, care mai apoi l-a impins in alcoolism si, in final, a distrus relatia dintre Charles si Julia.

Despre film mai pot spune ca atmosfera si peisajele sunt superbe, iar actorii extraordinari in rolurile lor (poate mai putin Julia). Sir Laurence Olivier a avut un rol minor, dar a fost perfectiunea intruchipata. Iar Anthony Andrews a fost atat de convingator, incat a castigat si Globul de aur si premiul Bafta pt rolul lui Sebastian.

Iata si un clip, pt a lua contact cu atmosfera , Charles si Sebastian la Brideshead:

Weekend placut!

beshter spune:

musetto, ce pofta imi poti face!
Trebuie sa vad si eu filmul asta si, mai ales, trebuie sa-l recitesc ope Evelyn Waugh de-adevaratelea. In facultate, fiind obligata sa-l citesc, n-am fost atenta la nimic si tot ce mi-a ramas a fost mirarea ca un barbat se cheama Evelyn. Si am mai descoperit unul, tot in facultate, un englez care face genre si discourse analysis, pe care-l cheama ...Vivian:)


In we am vazut ecranizarea cartii lui Dino Buzzati, www.imdb.com/title/tt0074400/" target="_blank">Il deserto dei Tartari, din 1976. Mi-a placut foarte foarte tare.
E un film lent si foarte 'cinematografic', cu panoramari voluptuoase si cadre luuuungi, care vorbeste despre cum cautarea unui sens al vietii devine chiar sensul vietii. Un tanar locotenent e assigned intr-o fortareata indepartata si singuratica si-si petrece restul vietii acolo asteptand cu infrigurare sa vina inamicul. Vrea sa plece si se razgandeste, apoi ramane in ciuda sanatatii din ce in ce mai fragile, pentru ca in absenta 'inamicului' viata lui wasted nu mai are niciun sens.