Americanca noastra frumoasa! :)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Americanca noastra frumoasa! :) | Autor: mihutza11

a trecut 1 an.. cand? nu stiu.. m-am gandit sa va impartasesc si voua povestea noastra asa cum am vazut-o eu atunci..

Totul a inceput cu o veste minunata in urma cu 9 luni. Ne doream foarte mult un bebe si iata ca in sfarsit ni se implinea visul! Sarcina a fost frumoasa si usoara, nu greturi, nu voma... daca nu as fi vazut cum creste burtica nici nu as fi stiut ca sunt insarcinata.
Ce pot sa zic ca eveniment in sarcina? bineinteles emigrarea noastra aici in USA.. cu o calatorie super obositoare, eu cu burta de 28 saptamani.. ajunsi la destinatie aveam niste bostani in loc de picioare (carora le-a trebuit o sapt sa se dezumfle cat de cat-atat cat se permite unei gravide in 7 luni).. le-am facut si poza sa ii arat fetei cand o sa creasca.. dar in rest toate bune si frumoase..
Asa.. si au trecut cele 40 de saptamani si noi asteptam cu sufletul la gura marele moment, dar se parea ca bebelina se cam lasa asteptata. Desi implinisem termenul nici un semn de nastere. Pe 26 martie (40 sapt si 3 zile) am avut un control, concluzia: totul e ok, dar inca nu sunt semne de dilatare. Burtica e destul de jos, dopul la locul lui si colul la fel se pare. Doctorul ma programeaza pentru luni, 31 martie, la monitorizare pentru inducere, in cazul in care nu se intampla nimic in weekend. Si totusi un ceva imi spune ca nu mai apuc controlul de luni.
Pe 27 martie (joi) noaptea incepe sa ma doara burtica usor, ma mai trezesc si din somn uneori. Parca ar fi dureri menstruale, dar inca nu ma alarmez. Astept sa vad ce se va intampla.
Vineri(ma uitam la Dansez pt tine) parca incep sa simt tot mai des aceste contractii, dar sunt foarte neregulate. Totusi incep sa le cronometrez sa vad cum evolueaza. Deocamdata nu dureaza mult si se repeta cam la 30-40 min. Unele sunt mai puternice, altele nu prea.. si totusi parca incep sa le simt mai des... Ma gandesc: "Asta e! Vine barza in sfarsit! Cred ca la noapte sau maine cel tarziu imi voi tine bebele in brate"
George e la servici. Il astept linistita si cronometrez in continuare: 17.04, 17.15, 17.26, 17.51; intre timp apare si el si ii explic cam cum sta treaba: 18.16, 18.37, 18.52, 19.10, 19.22, 19.31... Asadar vad ca se ingroasa gluma si ne hotaram sa mergem la spital. Bag repede mesaj pe forum la odisee si o luam din loc.
Pe drum spre spital contractiile devin din ce in ce mai dese, cam la 5 min si totodata si mai intense. Ajungem la spital pe la 20.10 ma inregistrez si mergem inauntru. Un control rapid si concluzia: dilatatie 4, deci ramanem in noaptea asta acolo. Imi instaleaza toate chestiile de monitorizare si perfuziile (imi administreaza si antibiotic din cauza nenorocitului de streptococ B). Contractiile devin din ce in ce mai dureroase asa ca ma hotarasc: "Sa vina epidurala!". Ne mutam in sala ce avea sa fie si cea de nastere.
Se face aproape ora 23 si anestezista nu mai vine o data sa imi faca epidurala. Cu fiecare contractie simt ca imi vine sa ma sui pe pereti. In sfarsit apare pe la ora 24 si anestezista si ma aleg cu o frumusete de epidurala. Efectul incep sa il simt aproape instantaneu. In acelasi timp incep sa imi amorteasca picioarele, mai ales dreptul. Intre timp – dilatatia e 6. Cred ca nu s-au grabit cu dilatatia ca sa aiba timp sa imi administreze macar cateva doze de antibiotic (penicilina).
La un moment dat, scade pulsul copilului si dau buzna in salon vreo 6 asistente si 2 doctori. Ne-am si speriat, mai ales ca inca nu ne raspund la intrebari. Asistentele ma intorc repede de pe o parte pe alta (eu eram ca si paralizata de la brau in jos), imi pun si masca de oxigen si pulsul lui bebe revine la normal. Ne explica si noua apoi ca nu s-a intamplat nimic grav (doar scazuse pulsul lui bebe) si sa nu ma sperii, sa ma calmez.
Orele trec si eu nu mai nasc. Incepe sa imi fie si foame (nu mai mancasem de la pe ora 14) si suntem rupti amandoi de oboseala. Mi se sugereaza sa dorm asa intre contractii... hmm... cam greu..
Spre dimineata incep sa simt o presiune ce ma apasa jos si simt nevoia sa imping. E bebe care coboara incet incet. Deodata o contractie puternica si Bum! S-a rupt apa! Simt cum curge din mine fara sa pot controla! O senzatie ciudata.. Mi se pune si caterer.
Pe la 6 a.m. deja sunt mai intense contractiile (ca simt cu tot cu epidurala) si presiunea pe care o simt. Mi se spune sa ma relaxez si sa nu imping inca, sa las bebe sa coboare singur.
Pe la 7 fara un sfert mi se da unda verde pentru impins! Yuppy!! In sfarsit ma apuc de treaba! Asadar incep sa imping in ritmul contractiilor, cam 3 impingeri intr-o serie. Asistenta numara si imi tine un picior, iar George il tine pe celalalt. Si o tinem asa intr-o distractie. La 7 se schimba turele, deci o alta asistenta, si apar si cei 2 doctori (un el si o ea) care ma asista la nastere. Plus ca mi s-a cerut voie sa participe si un infirmier in training la nastere.. ma gandesc ce mai conteaza un barbat in plus, vorba lui George "pana acum te-au vazut atatia doctori ce mai conteaza si un infirmier, dar dupa asta gata! Pun lacat!" . George se tine tare pe pozitii ca cica el nu se uita sa nu i se faca rau... dar tentatia e mare si la un moment dat imi spune: "tin sa te anunt ca ii vad parutzul!"...
La ora 08:16 (17:16 ora Romaniei – tot 29 martie) simt o contractie puternica si zic gata asta e momentul! Vine pe lume minunea noastra, primul cetatean american din familie! Am simtit cum a iesit si in acelasi timp cum m-am rupt jos... nimic nu mai conteaza, nu vreau decat sa o vad si sa o simt!! O aud cum plange si imediat asistenta mi-o pune pe piept! Imediat se opreste ea din plans si incepem noi! E un sentiment coplesitor! Nu ajung cuvintele sa exprim tot ceea ce am simtit in acel moment! E PERFECTA!! Se uita la mine cu niste ochi mari si frumosi. Doamne ce frumoasa e!! O pup! Nu imi vine sa cred ce minune am langa mine! E cea mai frumoasa fiinta de pe lumea asta! Dumnezeu ne-a binecuvantat!
Intre timp, o impingere mica si gata si placenta. Doctorii incep broderia jos. Nu ma doare, nu simt nimic... SUNT MAMA!!! Sunt fericita!!
Apoi asistenta o ia, o sterge, o masoara, o cantareste: 54 cm si 3.63 kg. Dupa ce termina mi-o aduce pentru primul alaptat. Imediat se prinde ce are de facut fata mea! Am o puiutza minunata! MULTUMESC DOAMNE PENTRU FERICIREA DE A FI MAMA!
Si acum cand scriu randurile astea ma uit la ea si nu imi vine sa cred. Suntem topiti amandoi dupa ea. Suntem iremediabil indragostiti! SUNTEM O FAMILIE CU 3 MEMBRI ACUM! SUNTEM FERICITI!!

Mihaela, mamik fericit de Andra - 29 martie 2008

Pozici
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5211d37ef93faf418fe040&source=category&category_id=all" target="_blank">Povestioara

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

mayaione spune:

Mihaela sa va traiasca si sa fiti fericiti! E foarte dulce Andra, ce bine ca ai nascut usor, si natural, pe deasupra!

gudinde spune:

Sa fiti fericiti, sa va bucurati de Andra si sa reusiti sa va impliniti visele ce v-au purtat atat de departe de casa!

clauclau spune:

Mihutza, ce poveste frumoasa, ai avut o nastere chiar usoara si frumoasa. Ca in filme, as putea spune Iar Andra , intradevar este absolut minunata. Sa va dea Dumnezeu tot binele din lume, sunteti o familie superba.

mami de 2 minuni, Razvan si Rebecca.

mihutza11 spune:

Va multumesc din suflet pt urarile frumoase!

Mihaela, mamik fericit de Andra - 29 martie 2008

Pozici
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5211d37ef93faf418fe040&source=category&category_id=all" target="_blank">Povestioara

MsBB spune:

Am citit povestea americancei voastre si cum este tiza fii-mii a trebuit sa las si un mesaj, sa va zic si tie si lui George sa va bucurati de ea , sa fie sanatoasa ca frumoasa este deja, sa creasca mare si why not? sa ajunga mare vedeta la Hollywood . Cum v-ati vazut voi visul indeplinit in America .
Ma bucur ca ai avut parte de o nastere naturala, usoara si cu un rezultat atat de frumos
Ii zic si un LA MULTI ANI pt recent sarbatorita aniversare de 1 an

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!

mihutza11 spune:

MsBB multumim de gandurile si urarile frumoase!
am vazut si eu tiza nazdravana! sa va traiasca!

Mihaela, mamik fericit de Andra - 29 martie 2008

Pozici
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5211d37ef93faf418fe040&source=category&category_id=all" target="_blank">Povestioara

luny spune:

Frumoasa nastere, Mihuta!!...poate ma hotarasc si eu sa o scriu, raman chiar ultima..

Iubirea mea, MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)

Life is to precious to worry about stupid Shit!

zozela spune:

Eu de ce am gasit-povestea-asa de tarziu?! Emotionant!! Mi-au dat lacrimile Sa fiti sanatosi si fericiti!!

motanik spune:

Sa va traiasca printesa, am vazut pozicile, e superba!
Nu-i asa ca in clipa in care ne tinem pt prima data minunile in brate se opreste timpul in loc?

--------------------

Andra si bebe Theodora Povestea noastra