Ajutor!fetita mea vorbeste despre moarte!

sunt foarte speriata fiindca fetiata mea de 5 ani vorbeste despre moarte.mai precis nu vrea ca pe noi moartea sa ne desparta.mi-e frica.a avut un episod din asta acum cateva luni.a incetat.aseara iar a inceput.ca nu vrea ca pe noi sa ne desparta moartea.si plange.e adevarat ca pana vara trecuta nu intelegea notiunea abstracta de moarte.credea ca e ca in desnele animate.dar vara trecuta i-a murit porcusorul de guineea.apoi a constientizat.poate a fost un shoc despartirea de el.apoi au inceput aceste povesti.va rog, sfaturi.


mami de Amira premiata cu argint la concursul de dans

Bebe Beca spune:

Am gasit pe internet , poate ajuta!

http://www.yourmemories.ro/forum/viewtopic.php?p=54&sid=3e03cf2e61c0ea5c6244a8e358d9c84a

Ioana 36+ si Rebeca

http://community.webshots.com/user/bebeca2004
http://community.webshots.com/user/Berecutza
http://community.webshots.com/user/bebebeca

aidaciolac spune:

Uh , asta chiar ca este o problema. Si sora mea a avut-o cand era mica , dar sigur avea mai mult de 5 ani si tot nu putea procesa informatia asta despre moarte ... si ajunsese sa faca niste crize urate de isterie cu sufocat ... ih , urat de tot , si asta pentru ca mama nu a inteles ca trebuie dusa la un medic de specialitate , un psihiatru care sa stie cum sa vorbeasca cu un copil de varsta ei si mai ales sa stie ce sa ii spuna.
Si daca pana la urma a dus-o unde trebuie nu inseamna ca a dat peste un medic competent , cel putin eu asa am avut impresia
Sora mea a primit si tratament medicamentos. Acum desi e clasa a 9-a e mai bine dar nu pot sa zic ca e vindecata. Tot cu teama cand vede o coroana , cruce , sicriu , cimitir ... ca sa nu mai zic ca e ingrozita pur si simplu de ce se intampla cu fetita mea , dar asta este o cu totul alta poveste.

Eu zic cel mai bine sa mergi la specialist , mai ales ca ea este micuta si nu este inhibata si sigur isi va deschide sufletul ... si sigur vor putea sa o ajute.

Multa sanatate!


Aida ... 15+
Poze cu noi
"Cand schimbati modul in care priviti lucrurile, lucrurile pe care le priviti se schimba"

sorana spune:

Si fi-mea a avut o perioada de-asta.
Tot intreband despre rude a realizat ca mama mea nu mai este, a murit. Si atunci i s-a facut frica ca si eu as putea muri si ea ar fi ca mine, fara mama.
Si am explicat pana m-a durut gura, zi de zi, ca oamenii nu mor asa, imediat, ca mama a murit dupa ce a fost grav bolnava timp de 10 ani, ca eu ma simt foarte bine , etc, etc. Cu mare grija ce spui, ca initial ii spusesem ca oamenii mor dupa ce sunt bolnavi si cand am avut o gripa se si intreba cand mor - Asa ca am detaliat mult explicatia cu din ce se moare si din ce nu, etc. La mine n-a tinut figura cu "mor oamenii batrani" pentru ca tatal meu traieste si e batran, in timp ce mama a murit demult, cand era inca tanara.

Cred ca pentru orice copil este un soc sa descopere moartea, sa constientizeze asta.

Fi-mea a constientizat tot pe la 5 ani (asta o fi varsta normala? habar n-am).
Acum are 6 ani 6 luni si a "trecut peste", a inteles ca asta e, ne nastem, apoi suntm copii, apoi tineri, apoi adulti, apoi batrani si apoi murim. Si ca uneori se intampla accident si pot muri si oameni tineri sau chiar copii (de aia suntem foarte atenti cand traversam strada, de exemplu)
Si in plus eu am promis solemn sa nu mor tanara si sa imi cresc nepotii. Ca ea, cand o sa fie mare, o sa faca copii, dar o sa se duca la serviciu si copii o sa mi-i lase mie cat o sa fie la serviciu
Chestia asta a linistit-o teribl (ca am promis sa nu mor pana nu cresc copii ei ) si e ok acum, ca avem plan pe urmatorii 50 de ani

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

sorana spune:

Am uitat sa zic - vezi cum e si cu durata de viata a animalelor.
Un om traieste 100 de ani (asta e varianta pentru copil, evident ) si un porc de guinea 2 ani. Deci porcul, cand a murit, era de fapt foarte-foarte batran, ca un om de 100 de ani.
Ca sa evitam discutiile ulterioare (ca si noi avem animale si nah, nu se stie cand mor) si noi am stabilit asta - animalele traiesc mai putin!

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

nemora spune:

DANNY, chiar voiam sa te intreb daca a murit cineva si despre acea moarte nu i s-a vorbit destul fetei
iti recomand o carte -Francoise Dolto - "cand apare copilul"
despre moarte trebuie vorbit; spune-i ca omul are o viata, o traieste, si cand termina de trait, moare; explica-i ca voi inca nu ati terminat de trait si sunteti vii si impreuna
ca porcusorul a terminat de trait si a murit, dar ca voi nu ati terminat de trait inca
a mai fost vreun deces in familie si nu i s-a vorbit despre el?
eu cred ca nu ai de ce sa te sperii. e normal, fata e interesata de subiect, si sfatul meu este sa nu eviti discutia.

Perlutele mele: Karolina (10.06.2007) si Eszter (DPN: 14.05.09)

ellis spune:

Si eu am fost stresata de aspectul asta pe la 6 ani si inca imi amintesc; clar nu vroiam sa moara bunica mea , cu care si dormeam, iar seara imi era permanent teama si ii ziceam ca nu vreau sa moara; eu am trecut peste asta, datorita explicatiilor parintilor, ca asta este cursul lucrurilor...
chiar azi imi spunea o colega de serviciu, ca nepotica ei de 2 ani si jumatate i-a spus ieri de doua ori, ba ca moare ca pica de la etaj, ba ca moare ca o calca masina...

Ellis,mami de ALESSIA MARIA (20.11.2007)

ALESSIA IN TARA MINUNILOR
MAMI IN BUCATARIE

_Ralu_ spune:

ufff, imi amintesc ca si eu, copil fiind, am trecut prin faza asta.
tot asa...imi era pur si simplu groaza ca ar putea muri mama. visam mult de tot noaptea ca murea mama...doamne aveam niste vise, mi le amintesc si acum.
mama era (si este) si destul de distanta cu mine, si cu atat mai mult sufeream...nu i-am spus niciodata. dar stiu ca plangeam uneori...

a trecut de la sine insa, si nu am ramas cu nimic sechele...


Emma INVINGE cancerul!
*******************************************************
raluca mami fericita de alexia (07.09.2006)

Deus spune:

eu cand am fost mica nu m-am temut de moarte ci de ce fac vii cu mortii - adica ii ingroapa...BRRRR
Eu cu al meu iubitel discut despre orice si ii arat exemple din natura, acuma chiar i-am arat cum incepe natura o noua viata si i-am explicat cum este cu ciclul vietii si ca acolo unde merg animalutele sau oamenii este foarte bine si fericire ( plus rad si glumesc cand ii povestesc nu stau grava)

www.de-azi.ro
poze familia mea


inspiratie, dragoste, putere ... pentru oricine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

Oliv spune:

Si eu am trecut cu baietelul cel mare (5 ani si 4 luni) prin ceva asemanator. Anul trecut el avea 5 ani fara o luna mi-a murit tatal. El stia ca bunicul este bolnav; cand a murit nu i-am spus, nu a mers la inmormantare, dar la cateva zile ne-am dus la mama si nu mai era bunicul; atunci i-am spus eu ca bunicul a plecat la cer, ca l-a luat doamne doamne si ca are grija de noi de acolo. Nu a spus nimic, s-a gandit el o clipa si a trecut mai departe. Mama in schimb a avut o perioada f grea, plangea in continuu, noi ne-am mutat cu ea in acsa din alte motive, iar pe el plansul el l-a afectat f tare, astfel incat o data i-a spus: bunica ce vrei, nu mai plange, ca toti murim; uite si eu cand o sa fiu batran o sa mor si gata. La ceva timp m-a intrebat si pe mine cand o sa mor. Si i-am spus ca dupa ce voi ajunge si eu batrana ca unicul (desi tata nu era batran, dar rapus de boala se schibase mult).

witeflower spune:

Si baietelul meu vorbeste des despre moarte, uneori vazand poza tatalui meu, alteori un desen animat, alteori aude vorbind pe cineva sau pur si simplu ii vine lui un gand.

E greu pentru mine, fiindca atunci cand eram copil oamenii nu vorbeau cu noi, copiii, despre moarte. Iar cand am crescut mare - imi dau seama ca tarziu (mult prea tarziu!) am inceput sa intele moartea ca pe o realitate a vietii.

De aceea, incerc sa nu evit subiectul cand copilul ma intreaba despre moarte. De aceea vorbesc aici, cu voi.
El ar vrea sa-i spun ca eu si tati si bunica (etc - toti cei dragi, inclusiv el) nu vom muri niciodata. Sau ca vom trai 100 de ani (ceea ce, la 5 ani pare o eternitate).

Dar simt nevoia sa fiu sincera cu el si ii spun ca nu stie nimeni cat va trai sau cand va muri. Dar e important sa ne iubim mult cat timp suntem in viata si sa facem lucruri bune, placute lui Dumnezeu. Fiindca asa, el ne va invia pe toti, intr-o lume frumoasa, unde nu exista boala si moarte, unde vom putea trai pentru totdeauna).