Emma este iubire!
Raspunsuri - Pagina 63
a_alinta spune:
aida , e normal sa suferi.... azi e o doar o luna ( la mine e 10 seara, sunt inca in data de 10)... e normal sa plangi , e normal sa ai sufletul vraiste.... ( fetelor , va rog eu nu mai plangeti si voi cand scrieti... trimiteti speranta de viata, nu plansete )
si cuvintele nu sunt sarace... noi suntem sarace ca nu reusim sa gasim cuvinte...
aida, plangi pana cand nu mai ai lacrimi , pana ai obosit plangand, plangi si roaga-te ...spune numai atat Doamne ajuta-ma!!!!!!! cere ajutorul divin ...plangi si roaga-te: Doamne ajuta-ma!!!! si in acelasi timp roaga-te sa ai un copil sanatos... nu il cunosti inca , desi e parte din tine, dar te poti ruga pentru asta....
nu vreau sa iti lasi genunchiul in pamant...nu vreau sa te las sa crezi ca ai gresit , nu vreau sa iti pierzi puterea tocmai acum....
mai sunt 20 de saptamani si fratele sau sora Emmei va cunoaste viata...povesteste-i Emmei despre asta, vorbeste cu ea in gand despre ce va fi in viitor... chiar daca ea , fizic nu va exista in viitor
Emma va ramane intotdeauna o fetita zapacita , frumoasa , deosebita , care inca nu a implinit 7 ani ....un suflet de copil care jumatate din viata a cunoscut durere, spitale, intepaturi, dar in acelasi timp a avut in suflet speranta de viata!!!
si care a plecat cu zambetul pe buze... si care vegheaza, acolo sus , sa isi vada fratele sau sora si sa vegheze asupra....
Macrina spune:
Aida, scumpa mea, o iubesc pe Emma, e atat de frumoasa.
Draga mea, ce mai face bebelusul tau?
Cum e, ai aflat ce ascunzi acolo?
De bebe nu mai spui nimic, oare ce simte el acolo?
Emma cred ca ar fi participat cu multa bucurie la cresterea lui, chiar din burtica..
Te rog, gandeste-te si la bebe
szivarvany spune:
pentru Ingerasi , de la Oradea 
Aida, 
A fost tare trist ieri, si in momentul in care s-au inaltat baloanele, a inceput o ploaie de cateva secunde, parca erau lacrimi de Ingeri 
-------
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
Ayla21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui aidaciolac ... sigur ca o sa merg , trebuie sa trimit ingerasului meu o veste , poate asa se indura sa imi dea un semn ... ca noaptea mea e plina de vise , dar nu cu ea ... asa ca de pe la 4 ma tot trezesc si tot adorm cu nervii teapani si cu speranta ca poate de data asta o sa o visez , imi va transmite ceva , va face ceva. Imi este imposibil sa cred ca nu e aici , ca nu vine la mine mai ales ca atunci cand traia nu statea fara mine ... Mergem in fiecare zi la mormant si ducem flori si ii povestim ... si nimic. Doar lacrimi fara rost si vise spulberate , nimic nu va fi ca inainte. Oricat as cauta tot nu o sa o gasesc. Si ce daca ma comport normal si par ok?! oricum nimeni nu intelege ce ducem in suflete si nici nu avem pretentia ca cineva sa inteleaga ... Imi spunea cineva ca din cauza ca sufar prea mult nu poate veni la mine , din cauza ca nu ma poate vedea asa ... si daca imi poate vedea sufletul atunci clar nu va veni curand. Stiu ca nici cand traia nu suporta sa ma vada suferind sau sa ma doara ceva , sa plang de ceva ... Si atunci ce este de facut? Nu sunt de acord cu suicidul , nu am fost si nici nu voi fi niciodata si totusi cand plec de la ea e ca si cum as parasi-o , as renega-o , as ... si parca ea nu este acolo. Niciodata nu o simt acolo. Simt ca este doar un loc unde sa imi plang de mila poate ... S-a intamplat de cateva ori sa o simt in casa , sa ii simt mirosul si sa dispara apoi asa cum a venit si atunci incep sa o caut si mai rau , poate poate o sa o mai simt , poate o sa vad ceva miscandu-se ... poate ceva acolo. Si apoi nimic. Si eu o caut si cu mai multa indarjire si degeaba. Mintea umana e atat de incalcita si de atatea ori ne joaca feste , asa ce ca rost ar avea un vis daca este plasmuirea mintii , ce rost are un miros daca este inchipuirea mintii ... ce rost ar avea toata stradania asta si toata cautarea , caci ea nu va mai fi aici niciodata |
Aida, draga mea, nu mai asculta ce spun altii. Nu mai pleca urechea la orice vorba si orice parere. Ceilalti nu stiu cum sa te incurajeze si uneori te descurajeaza mai mult. Fi tu surda la vorbele fara rost.
Tu iti traiesti durerea, tu stii ce simti, ceilalti sunt doar spectatori la viata ta, la durerea ta.
Eu nici sa vorbesc nu pot, tot din acest motiv.
Te intrebi ce rost are? Are rost, are pt tine. Dorul doare cel mai tare, off, daca as stii vreo retate magica, sgur as impartasi-o cu voi.
Dar nu gandi ca o parasesti pe Emma cand pleci. Emma este peste tot cu tine, langa tine. Dar nu cauta semne, nu vei gasi, nu vei primi. Incearca sa o ai pe Emma alaturi din tine, in viata ta, dar nu prin semne de dincolo de moarte. Te agati de ele si suferi ca nu primesti semn. Las-o pe Emma sa continue sa fie alaturi de voi, chiar si in absenta ei. In camera ei, in lucrurile ei, in jucariile ei, si in ORICE iti aminteste de Emma. O floare, un miros, o melodie, orice, orice.
Aida, sunt cu sufletul alaturi de tine!
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.
a_alinta spune:
in speranta ca vorbele mele au avut un rost, eu ma retrag in liniste, nu inainte de a intreba :cine suntem noi, de credem ca putem sa o ajutam pe aida ? exista oare aici vorbe cu rost sau fara rost?
oare unele dintre noi cred ca stiu mai bine ce inseamna durerea Aidei?
este pentru prima si ultima oara cand dau o replica ; Ayla 21, sfatul tau dat Aidei, de a nu asculta ce spun altii, m-a determinat sa fac asta... oare de ce Aida citeste pe topic? cu rost sau fara rost, sunt cuvinte din suflet , pe care Aida le citeste si le filtreaza.... sunt sfaturi care pe unii i-a ajutat, ea decide ce face , pentru ca in final ea e singura care poate sa se ajute...
mie una cred ca mi-ar fi prins bine niste sfaturi de la cineva care a trait o durere atat de mare... de la cineva care sa-mi spuna ca , chiar daca acum simt ca ma scufund ..va veni o zi in care imi voi aminti in liniste si fara durere la ce am pierdut...pentru ca acea zi va veni, altfel sufletul ar pocni de atata durere acumulata...
eu , una sunt pe acest forum pentru aida, recunosc!
am cunoscut-o acum un an, am aflat povestea Emmei si de atunci sunt alaturi de ele, virtual... pentru ca stiam ca va veni momentul acesta cumplit , cand va fi aproape de cadere...si am vrut sa fiu alaturi de ea .... si vreau sa cred ca toate cuvintele mele din suflet, chiar daca au fost fara rost, au fost intelese....
cand moare cineva iubit , o parte din sufletul nostru se inchide... nu moare, pentru ca in acea parte vom purta cu noi amintirea persoanei care a plecat, se separa de restul sufletului .. de fapt este cicatricea ce se formeaza pe locul insangerat..de aceea doare atat de tare..dar in timp se formeaza cicatricea...
poate credeti ca sunt pragmatica, insesibila, sau vorbesc vorbe fara rost...dar eu cred ca numai Aida poate decide care vorbe au rost pentru ea si care nu...pentru ca suntem diferiti si fiecare traim diferit durerea si trecem diferit prin ea....
aida,
Ayla21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta in speranta ca vorbele mele au avut un rost, eu ma retrag in liniste, nu inainte de a intreba :cine suntem noi, de credem ca putem sa o ajutam pe aida ? exista oare aici vorbe cu rost sau fara rost? oare unele dintre noi cred ca stiu mai bine ce inseamna durerea Aidei? este pentru prima si ultima oara cand dau o replica ; Ayla 21, sfatul tau dat Aidei, de a nu asculta ce spun altii, m-a determinat sa fac asta... oare de ce Aida citeste pe topic? cu rost sau fara rost, sunt cuvinte din suflet , pe care Aida le citeste si le filtreaza.... sunt sfaturi care pe unii i-a ajutat, ea decide ce face , pentru ca in final ea e singura care poate sa se ajute... |
Alina, imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva. Dar in nici un caz nu am dat un sfat la ce te refereai tu. Eu ma refer la parerile si sfaturile binevoitoare (ca sunt convinsa de buna intentie a tuturora) a celor din jur care doresc sa incurajeze, dar nu reusesc.
Sunt mama de inger si am auzit si eu pareri si incurajari de genul, daca eu plang, sufletul fetitei mele ofteaza, sau nu-si gaseste linistea. Ori este inevitabil sa nu plangi, chiar daca stiu ca acum Alma este libera si nu sufera.
Stiu ca poate ce am scris eu este contrar la ce ai scris tu (acum am citit mesajul tau). Dar totusi nu la tine ma refeream, nu ma refeream la nimeni de pe forum si la nimeni anume. Ci doar la vorbele care fac rau desi sunt spuse din dorinta de a face bine.
Dar eu nu contest ce ai scris Alina, si nici nu ma astept ca Aida sa faca asa cum am spus eu. Stii de ce? Pt ca realitatea este alta decat niste sfaturi si niste cuvinte. Iar durerea nu poate fi exprimata in cuvinte, si nici nu o traim fiecare la fel.
Eu am mers si merg si la psiholog. Iar a trai durerea este ceva normal in aceasta faza. Dupa o pierdere trebuie sa iti traiesti doliul, ca apoi sa inveti sa traiesti dupa acea pierdere.
Spui ca ti-ar fi prins bine un cuvant al cuiva care a trecut prin ceva semanator. Da, am trecut, si trec, si eliberarea mea a venit (chiar daca sunt constienta ca e de moment si pot oricand cadea iar in tristete) tocmai cand am inteles ca nu vreau s-o uit si ca nu vreau sa fie uitata fetita mea. Facand ceva in memoria ei, inca traieste. Aida vrea un semn. Nu stiu daca exista semne de dincolo de moarte, credinta mea nu imi ofera convingerea asta. Dar exista semne aici, acolo unde vrei sa le vezi. Cand sufletul iti plange, conteaza si aceste semne. In acest sens ii spuneam Aidei ca are rost.
"ce rost ar avea toata stradania asta si toata cautarea , caci ea nu va mai fi aici niciodata".
Am raspuns Aidei exact la mesajul pe care l-am citit, nu la altceva.
Aida imi cer scuze daca te-am suparat, iti spun si tie, Aida, si tie, Alina, cu mana pe inima, nu am avut intentia sa supar pe nimeni.
Am fost cu gandul si in rugaciuni alaturi de tine, si de Emma, am plans mult, si sunt inca alaturi de tine, Aida.
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.
a_alinta spune:
nu m-am suparat...am realizat ca poate chiar nu pot sa ajut cu nimic...
Ayla21 spune:
Alina, m-ai inteles gresit. 
Si fetita mea este ingeras, de 3 luni jumate. Nu cred ca ai citit la subiectul Almei, tot la sufletul credintei. Si eu sunt mama de inger. Si mie imi spune lumea te miri ce. Ca, pt ca am nascut la 31 de saptamani, si cand a murit (a trait doar 2 zile) scazuse la 950g, lumea spune ca a fost un avorton, si de ce sa plang. Dar uite surioara ei, ca am avut sarcina gemelara, are acum 3 luni jumate si aproape 4 kg. Este avorton?
Imi spune lumea ca ce noroc pe noi, ca uite ca ne-a mai ramas un copil. Adica nu conteaza cea care a murit, daca tot mai avem unul. Imi spune lumea ca daca plang atat dupa Alma, sufletul ei nu isi gaseste odihna in Rai, pt ca eu o tot chem si o tot caut aici. Si mai sunt multe. VORBE FARA ROST!
STIU cum e sa fi mama de inger si cei din jur sa incerce sa te consoleze. Pt ca sunt constienta ca nici unul nu are intentia sa ma raneasca, intentia e buna.
Nu ma refeream nici la tine, nici la ce faci tu pt Aida, nici la alte fete. I-am spus Aidei sa nu mai asculte vorbele alea, de vreme ce ei ii fac mai mult rau.
Alina, STIU cum e sa-ti fie dor, si eu o caut pe Alma si n-o gasesc, si eu ma duc la cimitir, unde e liniste pt ca nu-i nimeni. Si eu am pe langa durerea mea o raspundere care nu m-a lasat niciodata in aceste luni sa-mi plang durerea. Luana, fetita care traieste a stat in incubator mai mult de o luna, si pt un prematur este foarte important laptele de mama. M-am abtinut sa imi traiesc durerea ca sa nu pierd laptele. Dar nu am facut decat sa AMAN durerea. Acum, la 3 luni de la moartea ei efectiv am cazut in depresie, am ales sa reiau sedintele la psiholog, pt ca ii faceam rau Luanei.
Nu, ALina, viata nu e formata din cuvinte si nu exista cuvinte magige. Nu as mai scrie acum daca ar exista. Si daca ar exista, sigur i le-as fi spus si Aidei. Daca as stii o reteta magica as impartasi-o cu fetele, mame de ingeri.
Cand a murit Alma si eu am crezut ca daca voi vorbi cu o mama de inger voi intelege cum sa trec mai departe. Dar nu exista solutii. Inveti doar sa traiesti cu durerea, caci ea nu va trece. Iar durerea fiecare si-o traieste in felul ei.
De ce scriem si citim? Chiar daca nu ai cum sa ajuti, CONTEAZA sa fi prezenta. CONTEAZA sa o susti si sa incerci sa o intelegi.
Prietenii nostri se temeau sa ne spuna ceva. Ne-au sustinut atat de mult cat am fost in spital (am stat 7 saptamani doar cu perfuzii in spital) ca apoi sa simt ca parca ne evita. Nu ne evitau, dar nu stiau ce sa spuna, ce sa faca. Iar noi nu asteptam decat sa ne fie alaturi. Eu nu am cautat si nu caut cuvinte magice, eu am nevoie doar de prezenta. Asa cum si noi putem fi alaturi de Aida pe forum. Chiar daca nu o putem ajuta, Alina. Crede-ma, as vrea sa fiu eu prima care o ajuta pe Aida, daca as putea, si as avea cum. Dar numai ea se poate ajuta. Noi putem doar sa ii fim alaturi.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu acest mesaj.
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.
speranta23 spune:
Sunt aici, chiardaca nu am mai dat semne. Si imi respect promisiunea facuta. Oricum nu va voi uita niciodata, asta e clar. Nu stiu daca aiprimit mesajul meu. O sa vin la Arad si as vrea tare multy sa trec si pe la tine, Aida... daca ma primesti si crezi ca e OK, si vrei si... Astept o veste, ceva.