In ce limba sa-i vorbesc?

adinag spune:

Marimar

Nu stiu cum sa te ajut, ca si la noi e varza. Poate ma poate ajuta si pe mine cineva. Situatia e ceva mai complicata:

Jasmina face la vara 6 ani, taticul ei si cu mine ne-am despartit acum vreo 4 ani (?). Tatal austriac. La inceput am vorbit cu ea numai romana, insa cu trecerea timpului din ce in ce mai mult germana. Recunosc ca pentru mine este mult mai simplu sa vorbesc germana, sunt de 20 de ani aici, eram si eu inca un copil pe atunci. Inainte de a cunoaste cateva fete romance prin DC nu aveam contact decat cu parintii mei romani, si vorbeam din ce in ce mai prost si eu romana. Eu nu am accent in germana, insa in romana (cel putin asa mi se zice cand vorbesc cu cineva din tara, eu nu imi dau seama).
Jasmina intelege romana (doar lucruri uzuale) si vorbeste destul de prost, zic eu. Interesant este ca atunci cand am lasat-o vreo 3 ore la o verisoara in Romania, s-a inteles de minune in romaneste.

Jasmina vrea sa vorbim germana in general, si imi este si mai usor, ea va incepe si scoala la toamna, iar acasa se vorbeste germana.

2) Floris este baietelul nostru de 1 an si 3 luni, tatal este olandez, in casa vorbim germana. La inceput, ca si la Jasmina, vorbeam cu el romana, acum germana si doar cand e mama la noi romana (sau noi la ei). Parintii mei vorbesc cu copiii doar romana, insa nu petrec mult timp impreuna. Taticul incearca sa vorbeasca olandeza, insa este greu, intr enoi vorbim germana, cu Jasmina germana, nu stiu unde vom ajunge.

Sper sa se lipeasca si romana si olandeza de el, ar fi pacat altfel, dar nu reusesc sa pastrez o ordine stricata cine ce vorbeste. Sunt momente in care o dau pe romaneste, insa fac totul dupa cum imi dicteaza momentul (recunosc, sunt in general cam haotica...)

Ce sfaturi aveti?

Alexia27 spune:

Si noi avem o situatie draguta: eu romanca, taica-su neamt. Cat am locuit in Ro, am vorbit cu fata eu in romana, taica-su in germana, si de la 2 ani a mers la gradi germana. Eu cu taca-su vorbim in engleza. Asa ca fata vorbeste bine romana si germana si intelege engleza. De cand am venit aici, a fost obligatoriu sa invete engleza (merge la gradinita de engleza), si, normal ca prinde si ceva tailandeza, ca se vorbeste in jurul ei peste tot.

Parerea mea este: fiecare parinte sa-si pastreze limba materna ca limba de comunicare cu copilul. Fata nu face niciodata confuzie intre ro-ge si ni se adreseaza diferentiat, in timp ce la gradi incearca sa se exprime in engleza, aceea fiind limba stimul acolo.

Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

beshter spune:

Ca tot am putin timp acum, revin cu niste precizari. Situatiile voastre se pot rezuma astfel:

1. Ambii parinti au ca prima limba romana dar locuiesc in comunitati vorbitoare de alte limbi/dialecte. In acest caz se recomanda ca bebeului sa i se vorbeasca in romaneste - parametrii care tin de gramatica universala setandu-se astfel pe modelul limbii romane - urmand ca pruncul sa achizitioneze cealalta/celelalte limbi in comunitate (prin comunitate intelegand si compania fratilor mai mari vorbitori nativi de alte limbi)

2. Mama - vorbitoare nativa de romana; tatal - vorbitor nativ de alta limba. Aici se recomanda ca fiecare sa foloseasca limba materna in relatia cu bebeul, care va deveni astfel bilingv chiar de la inceput. E absolut normal sa incurce borcanele, cuvintele si chiar structurile gramaticale, din moment ce pentru copil, nu sunt doua limbi intre care penduleaza, ci una singura hibrida (un fel de pidgin). Abia mai tarziu va reusi sa oscileze liber intre parametrii celor doua limbi. Veti observa mai tarziu ca una dintre limbile pe care le-a achizitionat de la parinti va fi cu siguranta 'prima' - in gerenal e limba mamei, pentru ca de la ea primeste mai multa expunere si stimuli. E limba in care vor socoti nota de la restaurant - nu poti socoti decat in limba 'materna' - si limba in care vor injura cu naduf.

Am cunoscut doi romani din comunitatea canadiana - a doua generatie nascuta in Canada - care vorbeau astfel intre ei: 'Mi-am parcuit carul' (in traducere 'Mi-am parcat masina'). La intrunirile comunitatii romanesti vorbeau romana mai bine ca mine. Cu prietenii lor canadieni, vorbeau engleza la nivel de vorbitor nativ.

Nu va faceti griji de niciun fel. Indiferent de numarul limbilor la care e expus copilul, indiferent de usoara intarziere cu care va stapani limbile, indiferent de amestecul de cuvinte si gramatica, nu uitati ca ei sunt mult mai bine echipati decat am fi noi in situatia lor. Ei au inca acces la LAD - the language acquisition device - chestie care le permite sa achizitioneze limba fara efort constient.
Pentru cei trecuti de varsta adolescentei, the window of opportunity se inchide incet-incet. Pentru ei, e larg deschisa.

So, relax si bucurati-va de parcursul lingvistic al copiilor vostri.


You cannot both dance and not pay the piper.

Marox spune:

La mine nu e o situtie asa complicata. Eu le vorbesc copiilor in romāna, iar tatal, in limba lui materna, franceza. Cu sotul meu vorbesc franceza, iar in jurul nostru nu avem nici un vorbitor de romana. Asadar, copiii ma aud numai pe mine vorbindu-le in romāneste. Ei inteleg, dar, neam, nici unul nu raspude in romāneste. Pentru ei, clar, franceza e prima limba. Acu', nu stiu ce sa mai zic, or ajunge vreodata sa vorbeasca romāneste? Ce-ar fi trebuit sa fac si n-am facut? Sa-i oblig sa-mi raspunda in romāna

beshter spune:

Marox, ai facut tot ce trebuie si exact cum trebuie. Iti garantez ca vor ajunge sa vorbeasca romaneste numai ca trebuie sa ai rabdare si sa nu-i obligi. Nici nu stiu cum i-ai putea obliga.
Vor vorbi romaneste cu tine si vor iubi limba pentru ca e limba legata de mama lor.
Cati ani au? In unele cazuri, le e rusine sa vorbeasca o limba diferita de cea a comunitatii. Li se pare ca ii face 'diferiti' si asta e ceva de evitat la anumite varste. Dar va trece, asa ca nu te lasa cu vorbitul in romaneste.
Stii ce face minuni? Venitul in vacante in Romania. Vara-mea are trei copii a caror prima limba e engleza. Au refuzat sistematic sa vorbeasca romaneste pana i-a adus in Romania (la nunta mea). Pentru ca toata lumea vorbea romaneste nu li s-a mai parut atat de aiurea. Si li s-au dezlegat limbutele.


You cannot both dance and not pay the piper.

conchita spune:

aa, cine poate numai. eu n-am la cine, nu mai am pe nimeni acolo. deci o calatorie in romania va fi posibila doar asa, in viitorul indepartat, sa-i arat si ei de unde vine muma-sa.
dar, Mihaelka, intai multumesc si eu ca raspunzi la subiect, ma intereseaza enorm. si vad ca tu cunosti mult in domeniu, ai putea sa ma ajuti si pe mine cu un sfat, te rog? in conditiile in care, la fel ca la Marox, eu sunt singura vorbitoare de lb. romana din viata ei, cultura romana nu are cum s-o dobandeasca, am carti pentru maturi in romaneste, nu abecedare sau manuale...si in conditiile in care, recent, intorcandu-se de la gradi cu un mare semn de intrebare in dreptul testarii de limbaj (citez, "e bilingva, cumva?"), m-am panicat si-am inceput sa vb cu ea numai engleza aproape in ultima luna si ceva, reluand romana de vreo doua saptamani aproape - asta a avut ca efect ca atunci cand zic "nas", se supara si ma cearta "no, mami, nose", idem la toate celelalte pe care i le explic in romaneste. am descoperit instinctiv o alta strategie: cuvintele noi i le explic in romaneste si le accepta (azi, "copaci"="papaci" urmat de un ras molipsitor la cum suna), deci cred ca am sanse sa revin la romaneste cu ea. dar dilema mea e daca se merita. cred ca am nevoie si eu de suport aici ca nu prea mai stiu raspunsul, doar teoretic...ca e bine cu doua limbi straine de la inceput, e benefic pentru dezvoltarea inteligentei...dar citesc ca celelalte mamici au si sotul roman, au si legaturi cu familia, merg in tara, adica se justifica...la mine nu mai stiu...

Alexia27 spune:

Desi nu mi-ai cerut mie parerea, imi permiti o opinie?
In cazul in care nu mai ai nici o legatura cu Ro si nici nu vei reveni in tara, ma gandesc ca ar fi bine sa faci cum simti tu. Adica, daca pentru tine e importanta dobandirea limbii rom ca parte a identitatii ei, ca apartenenta la natia asta, atunci, da, insista. Daca tie ti se pare prea putin important, daca pe ea o vezi ca fiind americanca de origine romana, atunci las-o sa invete ea cat prinde de la tine, fara sa insisti tu.
Parerea mea, eu asa as face cu Eileen

Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

luxe spune:

Marox...apropo de obligativitate....eu am "obligat-o"pe fiica mea sa-mi raspunda in romaneste,altfel nu o inteleg!!! Si asa a fost de la inceput !!!! Sotul vorbeste italiana cu ea, iar la gradi,franceza !!! Sotului ii vorbeste in italiana si cu mine in romaneste....daca cumva incepe sa-mi vorbeasca in italiana o corectez imediat!!!! Pana acum a mers....vom vedea in continuare cum o sa se descurce....parca mi-e si mila de ea cu atatea limbi...!

Marox spune:

Va multumesc pentr raspunsuri!

Mihaelka, copiii au 4 si aproape 6 ani. In Romānia mergem la fiecare 2 ani, iar mama mea vine anual aici. Ea nu stie frantuzeste si fiecare vorbeste pe limba lui...doar sotul face eforturi la romāna, dar nu va spun ce iese .

Anul trecut, in Ro, s-a intimplat ceva ciudat cu Alex. Cind oameni necunoscuti il bagau in seama si incepeau sa-i vorbeasca, el incepea sa se prosteasca. Asta-i cuvintul, se strimba, isi dadea ochii peste cap, se scalambaia in toate felurile. Odata era la o policlinica cu maica-mea si o batrina si-a facut cruce cind l-a vazut asa...maica-mea sa moara de rusine! Pur si simplu nu intelegeam ce-l apucase. Dupa ce ne-am intors in Franta, manifestarile astea bizare au incetat la fel de brusc pe cum aparusera. Si atunci am inteles ca asta era raspunsul lui la faptul ca nu reusea sa vorbeasca romāna, parca incerca sa atraga si mai mult atentia ca el e deosebit de ceilalti.

Alta data, in tren, s-a apropiat de niste copii. Aia vorbeau romāneste, iar Alex cu Julia le raspundeau in franceza, obisnuiti sa fie intelesi...ceea ce nu s-a intimplat, bineinteles. La care, Alex, nedumerit, a venit si m-a intrebat - eu in ce limba vorbesc? I-am raspuns "in franceza", el s-a dus si a repetat copiilor, cum a putut si cu un accent teribil!

Conchita, si pe Alex l-au depistat a gradinita cu intirzieri de limbaj si i-au dat ore suplimentare de ratrapaj. Cind am cerut mai multe amanunte mi-au spus ca el nu cunostea cuvinte mai putin obisnuite, dar destul de uzuale, gen bufet, comoda, sifonier. I-am spus educatoarei cum e cu romāna pe care i-o vorbesc eu (e foarte adevarat ca eu nu folosesc aceste cuvinte), ea a zis ca asa se explica, m-a felicitat ca-i vorbesc in limba mea materna si m-a sfatuit sa continui.

Alexia27, eu le vorbesc romāneste pt ca ei sint pe jumatate romāni si mi se pare esential sa cunoasca despre Romānia mai mult decit francezul de mijloc. Asta, pe linga faptul ca speram (si inca sper) ca vor putea sa vorbeasca romāneste cu rudele din Romānia.
Apoi, intr-o lume atit de multiculturala ca a noastra, e important sa stii cel putin 2 limbi straine, iar invatatul limbii romāne, in conditiile date, chiar nu costa nimic!

Luxe, cam la asa ceva m-am gindit si eu. Numai ca, pe de-o parte, intelegindu-l pe sotul meu in franceza, mi-ar fi greu sa le spun in acelasi timp copiilor ca nu-i inteleg. Pe de alta parte, Alex si-a dat drumul la vorbit destul de tirziu, pe la 2 ani jumate. Asa ca dupa ce-a inceput sa balmajeasca ceva inteligibil am fost atit de usurata ca numai sa-l pun sa repete in romāna nu-mi mai ardea.

ioanadara spune:

Acum, dupa ce am citit tot ce a-ti scris , am vazut ca sunt in minoritatefiind singura care cred ca un copil trebuie sa vorbeasca perfect limba tarii in care va creste si va studia si abia dupa aceea limba parintilor.
Bineinteles ca limba noastra este o limba foarte generoasa insa imi mentin parerea: nu pot doar doi oameni sa o acopere.Nu am spus sa nu se vorbeasca si romana dar cred ca este normal sa fie o a doua limba in casa, prima fiind limba din jur.Asta daca parintele vorbeste limba tarii respective corect bineinteles. Din start, copilul meu atunci cand va incepe gradi, va fi altfel decat ceilelti copii cred daca eu am vorbit acasa cu el in romana si l-am invatat cantecele si poezii in romana pe cand ceilalti le-au invatat in germana de exemplu .Nu este o tragedie dar poate fi o intarziere.Bineinteles ca toti copiii se acomodeaza foarte repede dar chiar si foarte repedele asta tot nu este de neglijat pentru mine.Romana eu as lasa-o "limba de casa" sa-i spun asa.Limba bunicilor si repet: vacantele in Romania pentru cine poate sunt mai bune decat luni intregi de raspunsuri obligatorii in romana.
Eu cred ca atunci cand traiesti intr-o alta tara trebuie mai intai sa iti asumi acest lucru si dupa aceea sa vina restul.Asta este situatia: copiii lui Marimar de ex vor invata in alta limba, vor iubi in alta limba, vor canta si vor citi in acea limba.De ce sa faca un efort pentru a-i invata acum cantecele in romana? Eu clar nu as face.As vorbi in romana cu ei da, dar atat.Sa stie limba la nivel bazal sa spun asa.Sa stie limba si sa nu le fie rusine ca vin din Romania dar atat.
Restul, povesti, cantecele, dialog pe strada, scris in limba tarii in care vor locui.Pentru ca ei sa gandeasca in acea limba si nu in romana.Oricum acolo vor ajunge si singuri (intrebati si mamici cu copii mai mari, nu doar mamici cu copilasi de cel mult 6 ani) si atunci, de ce sa nu-i ajut?