Despre un viol petrecut acum 20 de ani.....

Carmen_M spune:

Buna seara fetelor!
Nu mi s-a intamplat si sper sa nu am de-a face cu asa ceva. Eu sunt adepta ,,mie nu mi se poate intampla asa ceva". Probabil ca si voi ati gandit asa pana la momentul respectiv.Intrebarea mea era daca vreuna din voi ati mers la un psiholog/psihiatru. Sileriki, am inteles ca tu nu ai fost. Era '89 iar atunci nici nu stiam cu ce se mananca asa ceva. Dar ma gandesc (sper sa gresesc) ca daca ai deschis acum subiectul, dupa 20 ani, probabil nu esti complet vindecata.Iar groaza in suflet ti-a ramas vie.Este adevarat?

lorelei_19 spune:

Si mie era sa mi se intample ceva de genul asta, mie imi pusesera gand rau conductorii!! din fericire un pusti care era din intamplare cu mine-n vagon n-a vrut sa plece cand l-au somat si m-a salvat. Mi-a povestit apoi ca ii propusesera ca atunci cand intra ei sa plece el. Si il cred, pentru ca apoi au venit toata noaptea in vagon si faceau tot felul de glume deplasate la adresa mea si a pustiului....
Ca s-o feresc pe fiica-mea de atacuri dintr-astea am dat-o la un curs de autoaparare de cateva zile. Sper din toata inima sa nu fie nevoie niciodata sa foloseasca ce-a invatat acolo.

blue_rain spune:

Imi pare rau pentru ceea ce vi s-a intamplat, e ingrozitor.
Am fost si eu urmarita, ziua in amiaza mare. Iesisem sa duc gunoiul, cand m-am intors, am simtit ca cineva e in spatele meu. Am grabit pasul, si la fel a facut si respectivul. Stateam singura, in perioada respectiva, mai mult, in blocul in care stateam, la etajul respectiv, nu mai locuia nici o familie. Stateam la etajul 1. Am intrat in bloc, si tipul a intrat dupa mine, era un barbat la vreo 30 si ceva de ani, bine facut. M-a ajuns, chiar cand eram in dreptul usii. Mi-a pus mana la gura, si mi-a zis sa nu strig. Desi stiam ca nu mai sta nimeni pe acelasi palier cu mine, mai mult, ca nu e nimeni la mine in apartament, am inceput sa strig cat am putut de tare " Tati, tati, Marius ( fratele meu), sariti!" si am batut cu pumnii si picioarele in usa. Tipul s-a speriat si a fugit pe scari in sus. Am reusit sa deschid usa apartamentului, si sa intru. Am inchis usa, am sunat un prieten, si am plans toata ziua. Nu am putut sa-i spun nici la telefon ce s-a intamplat, nici cand a ajuns la mine. A trebuit sa astepte o ora sa ma linistesc, ca sa pot sa-i spun ce s-a intamplat.
Din fericire, nu am patit nimic, dar am fost destul de marcata.
Cred ca este foarte important, sa le spuneti copiilor vostri,cum sa reactioneze in astfel de situatii. La mine a fost din instinct.


tzontzo manager

sileriki spune:

Da Carmen asa este , am vrut sa stiti voi cei care aveti fetite , adolescente, sa fiti prietene cu copii vostrii
Eu din pacate nu puteam cu parintii mei poate altfel eram deja demult vindecata, nici acum nu prea umblu seara singura mai ales pe strazi aparte , numai pe drumuri principale daca sunt singura frica teama mi-a ramas, baietelul meu face karate , poate daca si de mine se ocupa cineva la momentul respectiv imi era mult mai bine , si nu ajungam sa ma gandesc numai la moarte ca si o scapare.
Pot sa spun ca azi gandesc altfel dar cu mintea mea de acum 20 de ani vedeam altfel lucrurile,
Mi se sfasie sufletul , cand citesc cate si cate fete au trecut prin asa ceva si poate o viata au purtat in suflet fara sa zica nimanui.

Vreau sa imi apar copilul de toate relele si nu stiu daca cineva i-ar face rau , daca m-as putea stapani ,
Suntem foarte buni prieteni si mi-a zis ca in mine are incredere sa imi zica tot si chiar imi spune ca stie ca eu il inteleg si tati lui nu
Nu sunt eu de vina ca am trecut prin mai multe si altfel vad lucrurile, nu sunt eu de vina de tot ce a fost
avem datoria sa avem grija unii de altii
eu nu va cunosc pe voi , nici voi pe mine dar am simtit ca trebuie sa va apar intr-un fel sa stiti ca daca nu stiti despre un lucru nu e sigur ca nu s-a intamplat
ma puteti vedea sunt un om simplu nu am nimic de ascuns
Eric si cu mine

va dedic o melodie care mi-a placut si imi place foarte mult
http://www.youtube.com/watch?v=DboyS-OiDK4
sa fiti iubite si bucuratii va de orice moment alaturi de cei dragi , timpul zboara foarte repede

LauraNicole spune:

Asa e!Ranile fizice mai trec cum mai trec dar cele psihice n-au trecut nici acum , dupa 17-18 ani.
Maica-mea a aflat dupa un an de zile,citindu-mi jurnalul si reactia ei a fost sa ma trozneasca.Indiferent daca faceam ceva sau nu , de atunci eram curva pentru ca nu mai eram virgina.Nu conta cum mi-am pierdut acea virginitate,exact in ziua in care am implinit 17 ani iar primul meu prieten l-am avut la 19 ani(tatal fetitei mele).
Si i-as castra pe violatori si le-as taia pielea suvite si le-as pune sare desi sunt impotriva violentei.
Mie mi s-a intamplat cu cineva care venea zilnic pe la noi , cineva prieten cu fostul meu cumnat.

Life is something precious so enjoy it and try to take what s good from it!

carmenp spune:

am mai scris despre asta, era de paste, in orasu` meu, pe strada mea, la citeva case de a mea. veneam din oras, era lume pe strazi cu luminari aprinse motiv pentru care am refuzat prietenii sa ma conduca. mergeam pe trotuar, culmea nu era nimeni decit un tip care`mi venea din fata si care dupa ce-a trecut de mine a venit prin spate si mi-a pus mina la gura. initial am crezut ca cineva vrea sa-mi faca o farsa pentru ca niciun minut nu m-a bruscat, mi-a desfacut fermoarul la pantaloni si in cietva minute eram lungita pe jos. atunci am realizat ce mi se intimpla, am tipat de-am ragusit, el s-a speriat si a fugit. nu i-am vazut fata, stiu doar ca avea un tricou portocaliu, blugi si adidasi albi. mult timp am umblat cu spray la mine si de atunci m-a strins dumnezeu acasa si nu mai umblu noaptea de nebuna.
eram si io adepta a "la` ca nu mi se intimpla mie"

MissParker spune:

Si mama mea, careia am indraznit sa-i marturisesc abia la 34 de ani ca fratele ei ma molestase, a reactionat cam la fel, ca de, fratiorul era bolnav de cancer (eu nu!) si atunci tot mie mi-a venit cu reprosuri, ca de ce nu i-am zis atunci. Pai fiindca ma crescuse in teroarea de a-i respecta pe adulti indiferent ce ti-ar fi facut acestia, ma crescuse cu pretentia sa fiu "fetita cuminte si ascultatoare" o viata intreaga, de aceea n-am spus nici cand a abuzat alt unchi de mine la 10 ani, nici mai tarziu...

Da, am fost si abuzata si violata... Mai multe detalii am dat pe subiectul meu despre abuz de la Cabinetul Psi.

Am reusit sa dezamorsez unele consecinte ale abuzului la terapie, insa relatia mea cu propriul corp si mai ales problemele pe care le am cu intimitatea dovedesc ca unele rani nu se vor vindeca niciodata. Doar invatam sa traim cu ele.

sileriki,

carmenp spune:

la mine fu parfum, a vrut dumnezeu sa ma stringa de pe drumuri
MissParker si restul fetelor care au trecut prin asta,

LauraNicole spune:

Felicia,am citit multe din postarile tale si te admir foarte mult!Si te inteleg pentru ca,desi am o relatie superba cu un om care nu ar jigni si nu ar rani pe nimeni , inca ma trezesc noaptea plangand desi dorm cu capul pe umarul lui .Si au trecut 17 ani!Sa nu mai spun ca daca tipa cineva la mine sau ma enervez,izbucnesc in plans ca un copil!
Povestea mea?Povestea multor din adolescentele de atunci:

Prima data am vrut sa va scriu povestea asta la persoana a3a dar apoi m-am intrebat de ce.Nu-mi e rusine cu nimic.Din greseli am invatat,m-am maturizat si am devenit femeia care sunt acum,admirata de unii,urata de altii.Ei si ce?Dupa ce am invatat sa nu-mi mai pese de "gura lumii",cand am o problema imi spun singura "Un sut in c.. ,un pas inainte!"
Am fost un copil retras,ascunzandu-mi timiditatea sub un val de ignoranta,de naivitate,preferand sa ma joc singura decat sa aud cuvinte grele sau mai stiu eu ce.Mare greseala!Am crescut cu ochelari de cal ,adorata de bunici si crezand ca toata lumea e buna!Eram copilul perfect,cuminte,ascultator,nu ieseam din cuvantul alor mei si ceream voie pana si sa merg sa-mi cumpar un creion(figurativ vorbind).Invatam bine,nu creeam probleme,mergeam la cenacluri literare,scriam poezii,eram prezenta la olimpiade.
Sora mea,cu doi ani mai mica era total diferita de mine,prietenoasa,baietoasa si rebela totodata.Asta e , nu sunt doi oameni total asemanatori,nu?Ea si-a avut primul prieten la 14 ani,eu la 19.
Lumea mea de basme avea sa se termine in ziua in care am implinit 17 ani.
Asa cum am spus,sora mea avea multi prieteni/amici.Ei bine,prietenul/iubitul ei venea aproape zilnic la noi in casa insotit de unul sau doi amici ai sai.Pe unul dintre acestia obisnuiam sa-l imprumut cu carti din biblioteca parintilor mei.Mai incercase el sa ma sarute,sa ma pipaie sau mai stiu eu ce dar o luasem ca o gluma si-l respingeam razand.
In ziua in care ar fi trebuit sa fiu extrem de fericita pentru ca implineam frumoasa varsta de 17 ani ,am fost trimisa de tatal meu in cartierul aluia sa-i cumpar tigari pentru ca auzise el ca acolo se gaseau tigari Carpati nu stiu de ce calitate.Chiar cand ieseam din magazin am dat nas in nas cu X,tipul de care v-am scris acum cateva randuri,si,dupa un schimb politicos de replici l-am intrebat cand imi poate da cartile imprumutate inapoi.Mi-a raspuns ca mi le poate da chiar atunci dar trebuie sa merg cu el acasa la el pentru ca acolo le are si ca va fi foarte ocupat in urmatoarele saptamani asa ca nu mi le poate aduce singur.L-am crezut,naiva de mine,si m-am dus.Locuia intr-un bloc cu 8 etaje si 4 apartamente pe palier.Ce importanta are?Veti vedea in curand!
Am ajuns in fata apartamentului sau(de fapt al tatalui sau),a scos cheia,a descuiat,a deschis usa si.....brusc m-a insfacat,a inchis usa cu piciorul si in cateva minute/secunde (s-a intamplat atat de repede ca nu-mi dau seama cat a trecut)m-am trezit in patul lui din sufragerie,cu el gafaind peste mine,cu una din palmele lui peste gura si cu cealalta masna imi tragea hainele de pe mine.L-am muscat de mana,am tipat cat am putut de tare,l-am zgariat,am busit cu picioarele in tot ce puteam atinge!Eu aveam 17 ani,156cm,49kg .El avea 26 de ani,180cm,aproximativ 90kg(cred).Eu eram dedesubt,el deasupra cu o mana pe gura mea in timp ce-mi tot spunea la ureche :"Shhhhh , nu tipa!!O sa-ti placa!"Imbecilul!Am simtit o durere groaznica si am lesinat.Cand mi-am revenit inca ma durea groaznic,plangeam iar el ma udase cu apa si gafaia ca un porc.Niciodata n-am sa pot uita gafaitul ala animalic.
Umilita,ranita,m-am imbracat fara sa spun un cuvant si am plecat.El dupa mine,m-a prins in lift si,coborand,m-a intrebat daca spun cuiva ce s-a intamplat.M-am intors spre el livida si cu ochii plini de ura "Daca te vei mai afla vre-odata in preajma mea,daca ma mai atingi cu vre-un deget vre-odata si vei mai veni la noi acasa,TE OMOR!"
Binenteles ca a ras parsiv.In cateva zile toti amicii lui stiau ca ma f... si ce grozav fusese el la pat,inclusiv sora-mea si prietenul ei care,binenteles,nu au crezut nici o clipa varianta mea.
De frica,de jena si poate pentru ca stiam ca poata scapa usor cu relatiile si cu anturajul lui,nu l-am reclamat la politie niciodata iar alor mei nu le-am spus absolut nimic.Ziua ma prefaceam ca nu e nimic schimbat la mine iar noaptea plangeam de udam perna.Din cauza stresului si eu mai stiu ce , in corpul meu a avut loc o dereglare hormonala si , pentru prima data ,nu am avut ciclu 3 luni.Ingrozita la gandul ca as putea fi gravida si la ce bataie as fi putut manca de la taica-miu,proasta de mine am vrut sa ma sinucid.Ramanand singura acasa am luat toate pastilele pe care le-am gasit.Dupa ceva timp am inceput sa ma simt ametita si m-am dus in camera mea,m-am intins pe pat si am alunecat in neant.
Un timp n-am mai stiut de nimic,m-am cufundat in intuneric si apoi am simtit cum ma ridic,din ce in ce mai usoara,fara greutate,fara frig sau caldura...doar pluteam din ce in ce mai sus....ma simteam usoara si asa bine...Apoi am privit in jos si mi-am vazut parintii intrand in camera,tipand ,pe mine pailda si cu cearcane negre in jurul ochilor.Tatal meu m-a luat in brate,m-a zdruncinat si ma striga,mama plangea....Apoi iar a disparut totul si am intrat intr-un culoar luuung,calduros si plin de culori dulci,calde,care ma faceau sa ma simt bine.Se auzeau sunete ca o muzica atat de frumoasa incat niciodata nu mai auzisem asa ceva...Brusc o lumina puternica si o voce care m-a trimis inapoi ca nu e timpul meu inca...Am un scop pe care mi-l voi descoperi intr-o zi...
O fi fost doar un vis...O fi fost doar halucinare...Poate...N-am cautat explicatii.
M-am trezit plangand in bratele tatalui meu.Plangeam in hohote.Tata mi-a spus ca inima mea incetase sa bata,ca nu mai respiram deloc si mi-a facut masaj cardiac apoi mama m-a luat de mana si m-au plimbat pe strada,noaptea,ca sa-mi revin.Asta in loc sa cheme o salvare sau sa ma duca la spital.In fine,no coment!De atunci am cateodata niste migrene de simt ca ma omoara..
Acum regret faptul ca nu l-am facut sa plateasca pentru ca nenoropcitul a mai abuzat de inca doua fete iar una dintre ele s-a sinucis aruncandu-se de pe bloc.
Am uitat sa spun ca ai mei erau ferm convinsi ca am vrut sa ma omor pentru ca ma certasem cu prietenul meu.Care prieten?In fine....
Timp de doi ani am avut crize de tot felul si anume izbucneam in plans din senin,daca vre-un baiat/barbat ma atingea sa-mi arate ceva sau facea vre-un gest prea apropiat de corpul meu incepeam sa tremur si sa plang.Printre colegii de liceu mi-au iesit vorbe ca nu as fi in toate mintile si poate ca aveau dreptate..Eram o relicva din punct de vedere psihic.Imi uram trupul,ma uram pe mine si ma acuzam de tot felul de chestii...Acum n-o mai fac dar mi-au trebuit ani sa inteleg ca vina mea a fost doar aceea de a fi prea naiva.
Am mai fost curtata de baieti,am mai fost invitata in oras(cum era pe atunci) dar refuzam toate si nu pentru ca eram orgolioasa ci pentru ca pur si simplu imi era frica.O frica teribila.
Ani de zile am trait cu acea frica teribila de a fi atinsa.
Life is something precious so enjoy it and try to take what s good from it!

ellinia spune:

Frica e ceva cumplit ... am simtit nevoia sa va raspund, sa va incurajez, stiu ca e greu sa treci peste asa ceva, ca te schimba total.