Este cineva in Sudan?

ankita spune:

Buna....si eu sunt in Sudan,mai precis in Port Sudan,iti las adresa mea de mail si poate vorbim pe mess si mai incolo la telefon daca iti face placere.Adresa mea de email este andreianca22@yahoo.co.uk
Sper sa ne auzim sau sa corespondam..iti urez toate cele bune si te astept in Port Sudan!!!

laurajr spune:

Eliaheri, datorita unor oameni ca tine, care-si risca viata si confortul proprii, cei napastutiti de soarta au o sansa de a supravietui in realitatea cruda a Africii de azi.
Eu aveam o notiune romantica despre Africa, mai ales dupa ce am citit Torente, insa dupa ce-am vazut Hotel Ruanda, Blood diamonds, mi-am schimbat total parerea.
Cum pot niste oameni care sunt asa veseli, cu ritmul muzicii in sange, carora le plac culorile vii ( deci viata, tumultul ) sa traiasca mereu intr-o lume macinata de razboaie si foamete ?

Anyway, scrie te rog cand ai timp impresii si intamplari zilnice, sa fim la curent cu viata ta din Sudan.
Te pup si ai grija de tine !

delphin spune:

Un singur sfat, chiar daca celelalte fete imi vor sari in cap. Stiu de ce vorbesc!
Nu te increde prea tare in "prietenia" si "sinceritatea" pe care ti-o arata. Umanitar sau nu, pt. clasa sociala cu care intri in contact tu reprezinti un "portofel cu picioare".
Evita sa lasi geamurile deschise, nu numai din cauza nisipului
Incearca sa iesi mereu insotita de un om, soferul, iar atunci cand vei incepe sa conduci, iti doresc noroc! Daca e ca aici. Sa te obisnuiesti sa conduci cu usile blocate pe dinauntru!
Inca o data stiu despre ce vorbesc. La inceput asa e, ti-e mila si te minunezi cat de saraci si ce prietenosi si "cumsecade" sunt.
Fii vigilenta!!!!!

ankita spune:

Eu unu nu am sa-ti sar in cap....stiu cum e...Africa este inca plina de mistere si de neasteptat.
Eu sunt aici de 3 ani cu mici intreruperi...sincer am vazut oameni si oameni,,,saracia si nevoia i-a facut sa fie plini de inventivitate iar de multe ori nu la modul pozitiv.
Desi aparentele sunt inselatoare uneori ,nu trebuie sa-i bagi pe toti in aceasi oala.
Oricum sfaturile sunt bune...nu sta singura...nu lasa nimic in masina...ai grija la tot ceea ce te inconjoara...mai ales in Khartoum unde e mai periculos...deoarece este plin de nigerieni,somalezi,ugandezi care sunt deobicei ilegal acolo si trebuie sa-si castige existenta...
Dar pana una alta Sudanul e frumos...o tara cu o capacitate de dezvoltare enorma...mai ales ca acum au descoperit ca stau la propriu pe o mare de petrol...dupa cum vad eu se dezvolta repede si bine mai ales cu ajutor din afara...eu sunt optimista ptr ei si sper ca o sa fie asa cum a fost acum 30 de ani in urma OAZA NILULUI...

ankita spune:

Aoleu....Djibouti city....e mortal..deci sotu meu a lucrat acolo un an....deci e durere din cate mi-a zis el....infractiune la maxim...prostitutie la vazul liber...mai ales fetele venite din Ethiopia la munci grele...inselatorie...e ca un fel de Las Vegas al Africii...toti isi fac de cap...mai pe ascuns sau la suprafata.

Deianira spune:

Eliaheri, si eu te citesc cu placere, felicitari pentru ceea ce ai ales sa faci si pentru curajul de care dai dovada .

---

delphin spune:

Corect! Si eu sunt aici pt. ca sotul e in misiune pt. 2 ani si am vrut sa fim impreuna. Copiilor le este tare greu fara el!

ankita spune:

Toata stima si respectul meu,sincer nu e cel mai super dupper place din lume mai ales ca viatza e f scumpa acolo din cate am inteles de la sot...si nici ca si facilitati nu e chiar usor...
Cred ca sunteti printre singurii romani din zona respectiva...eu iti doresc numai bine si sa treaca timpul repede!!!

eliaheri spune:

Salutare tuturor,

Scuze pentru intarziere. Net-ul s-a hotarat sa pice.
Craoaziera a fost foarte frumoasa. Bine croaziera e mult spus, un vaporas cu 30 de persoane la bord, luminite, perne pe jos, muzica buna si mancare ok. Cu circuit inchis sa spunem, numai persoane care au legatura mai mult sau mai putin cu umanitarul, ambasade, finantatori si ONG-uri internatioanale. Francezi, italieni, british, elvetieni .. si da o romanca.
Ca sa raspund la intrabari.
Emeralde, da am fost la Afra Mall cum ii zic ei, nu am intrat peste tot doar in supermarket sa cumparam cate ceva, nu existe foarte multe sortimente totusi, sunt surprinsa uneori de preturile mai mari decat in Romania, mai greu de gasit chestii mai speciale otet de Modena sau mustar dijon .. insa am reusit intr-un supermarket mai mic din cartier. Am primit promisiuni de invitatie la o nunta, Eu as fi tare curioasa sa vad. Am intuit bine exista o clasa foarte bogata aici. In Romania ma intrebam acelasi lucru, care o sa ma urmareasca si aici. De ce clasa super bogata nu da si la cei saraci, In Romania ma intrebam asta referitor la rromi. Eu am lucrat 6 ani in Romania pe un proiect de promovare a educatiei in comunitatile din Dolj, unde 80% sunt rromi, si dupa ce ieseai din niste maghernite de nu iti venea sa crezi vedeai palatele rromilor .. Inca o sa ma intreb asta .. dar ma rog, sunt idealista. Eu nu inteleg ce poti face cu o caruta de bani, ce poti sa iti mai iei, si de ce nu poti da un minimum pentru toti amaratii din jur. Iar aici sunt atat de multi, si incearca sa faca ceva, ne-am dus in piata vineri si erau copii cu sacose deja pregatite, sa scoata un ban pentru ca iti transporta legumele pana la masina, sau cu galeata cu apa sa iti spele masina in parcare. Eu am ramas cu obiceiul din Romania sa nu dau bani, mancare, sau jucarii la copii dar niciodata bani, pentru ca nu stii unde se duc. Am dat si aici mancare si a ramas cu mana intinsa, vroia totusi bani .. asa ca stau si ma gandesc daca nu cumva sunt si retele de cersetorie .. cu capi care isi cer norma pe zi .. nu stiu.
Eu nu am job pentru moment. Prietenul meu are un mandat pe 2 ani, este managerul unui ONG elvetian. Am tot trimis CV-uri .. si astept raspunsuri. Stiu ca aici e toata crema umanitarilor internationali asa ca e o problema de timp pana cand o sa am un job.
Intre timp, am tot aranjat casa, am curatat am citit si am inceput sa invat araba.
Din pacate am facut noapte alba. Prietenul meu este in Drafur, iar eu am ramas singura in apartament. Imi fa si griji pentru el, pentru ca stiu ca au fost rapiri acolo si zona nu e foarte sigura. Si cand sa adorm cu chiu cu vai pe la 2 dimineata m-a trezi un sobolan care era sub pat. Am petrecut urmatoarea ora urmarindu-l prin casa. Bineinteles ca nu l-am prins. Azi am luat un lipici special si sper sa prind bestia, care nu are decat 10 cm. inca 15 coada .. dar chiar nu vreau sa imi impart apartamentul cu el.
Chiar daca imi par simpatici oamenii, nu ma incred, si nu ma las furata de peisaj cat sa ma plimb aiurea pe strazi. Asta chiar ma frustreaza, insa nu ma simt safe, asa ca nu ma arunc. Depind insa de sofer si asta ma limiteaza in miscare, insa probabil ca atunci cand o sa incep munca o sa fie altfel.
Nu sunt atat de extaziata cat sa ma bag inconstienta peste tot. Am doza mea de curaj cum spun si apropiatii, eu ii spun inconstienta uneori, insa in limite.
Mi-am dorit sa imi schimb viata total, si am reusit, acum evaluez uneori ca iau totul de la zero, din absolut toate puctele de vedere. E ciudat, daca ma gandesc la situatie aproape ca ma apuca panica, asa ca nu ma gandesc. Nu stiu decat ca sunt intr-o tara noua, voi avea un nou job si sunt cu omul pe care il iubesc.
Eu sunt in carteirul Amarat, este aproape de aeroport, un cartier sigur, aici sunt multe din ambasade, sedii de ONG. Toti ne-au spus ca nu avem de ce sa ne facem grii, nu exista rapiri, risti sa fii furat, insa exact ca in Bucuresti, daca nu ai grija. Trebuie doar sa iti iei masuri de precautie.
O sa vin deja in august in tara, pentru a-mi linisti mama care isi face griji si sa imi vad familia, prietenii. O sa iesim putin din oras, am auzit de niste piramide la 100 km de Khartoum. O sa ajung si in Port Sudan, poate pentru a sarbatori aniversarea mea, :) 30 de ani, asa ca mi-ar face o mare placere sa ne vedem.
Va pup, din cate am auzit e foarte cald si in Romania, asa ca :) suntem aproape prin chinurile toride.
Eli

ankita spune:

Eli eu te astept cu drag in Port Sudan la o cafea ca tot am inteles ca-ti place...
Toate inceputurile sunt grele dar o sa te obisnuiesti si cu oamenii ,si cu locurile,si cu caldura si cu soarecii de sub pat,eu tin minte ca am prins vre-o 10 unde am stat si seara ii scoteam la plimbare cu masina si ii lasam la malul marii,nu ma lasa inima sa-i omor.
Eu am ajuns in Sudan in 2006 la 24 de ani dupa cateva luni petrecute in India,deci eram mai mica decat tine,fara experienta si pana la urma m-am adaptat foarte bine fara nici un fel de probleme.
Stiu sentimentul sa-ti fie greu la inceput dar timpul le rezolva pe toate si o sa te adaptezi si tu cat de curand.
Nu te astepta la schimbari radicale in Sudan,sudanezii in general sunt oameni mai lenti iar aici totul se face de 10 ori mai incet si mai greu decat in alta tara....crede-ma ca stiu ce spun!!!
Cat despre mustarul dijon....te rog...deci sa ai grija mare la termenul de expirare...eu cred ca ai vazut parmezamul din Afra...ca eu l-am vazut si mi-am schimbat idea de al cumpara...
Sper sa ne conversam si pe mess daca ai timp si iti urez toate cele bune!!!