Doua gogosele sagetele

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns fulguletz spune:

sa-ti traiasca gogoselele ..pupam nora gogosica mica!

Citind povestea nasterii Elisei ma incearca o oaresshcare tristete ca nu am nascut si eu normal si ca am doar cezariene la activ...
asta e, la al treilea nu ma mai bag...

inca o data brava!

mami de David(1 dec. 04) si Eric(20 nov.08)

"Si-asa-mi vine cateodata, dorule..."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monicus spune:



Impresioananta poveste... Frumos povestit. Ce mai.. ai detaliat cat se poate de bine.. santate multa si numai bine. Pupici

Citat:
citat din mesajul lui Otiliav

Acum un an pe vremea aceasta a aparut in viata noastra mezina familiei.

Nici nu stiu cum sa incep povestea nasterii, trebuie sa povestesc prima nastere ca sa se inteleaga ceva.

De cand ma stiu intorceam capul dupa bebelusi. Cand mi-am cunoscut sotul eram prea tineri de a ne apuca de treaba, aveam 19 ani. Anii au trecut, am terminat facultatea, masteratul, am facut nunta si deja ne gandeam serios sa avem si noi un copilas mai ales ca am reusit sa ne si mutam la casa noastra. Noaptea nuntii am ratat-o si implicit luna septembrie 2003. Si daca tot nu eram insarcinata m-am prezentat la medicul de familie, i-am spus ce avem in plan si mi-a dat o lista lunga de analize de facut. Le-am facut, aveam o infectie urinara si lipsa de Calciu si Fier. M-am apucat si am luat antibiotic, si dupa aceea Fierul si Calciul, am refacut analizele si au iesit toate bine. Cum a aflat sotul ca stau bine am trecut la treaba insa nu s-a prins nimic. Credeam ca la mine e vreo problema pentru ca de la 19 ani tratam niste noduli la san care reapareau, din cand in cand mai primeam retete: Alilestrenol, Medroxiprogesteron, Vitamina E, Mastoprofen, Carpicon. Si daca tot aveam prin casa diverse, s-a apucat si sotul sa ia vitamine E Forte. Am muncit serios luna urmatoare si cand am vazut ca intarzie bine de tot am mers la
doctor. Si bine am facut ca am mers asa tarziu ca sarcina era mica de tot, de fapt mi-a scris amenoree si m-a trimis sa cumpar un test si sa revin la consult peste o saptamana. Am facut testul si au iesit doua linii groase, clar pozitiv. De abia atunci mi-a confirmat sarcina, DPN 9 Decembrie, si mi-a spus sa iau Acid Folic, si vitaminele B6 si B12. Sarcina mergea bine, dimineata mancam, vomam si dupa aceea plecam la servici. Si mai mereu imi era somn iar eu renuntasem de un an la cafea, nu vroiam sa ma reapuc. Imi era si jena sa merg mereu tarziu la servici pentru ca nu-i anuntasem, noroc ca aveam program flexibil. In saptamana 13 am facut prima ecografie, bb topaia de zor in burtica, o agitata cum este si acum. Totul parea bine numai, sarcina este in evolutie dar BB este mai mic, saptamana 11 nu 13. Sincer nu am dat mare atentie atunci, am zis ca poate din cauza greturilor. A, nu pot sa uit, m-a sunat sotul si prima intrebare a fost daca sunt doi sau este doar un BB asa cum spera el. Eram la sfarsitul primului trimestru, teste pentru SD nu am facut nimic, citeam in perioada aceea Alchimistul si Vechiul Testament, imi bagsem bine in cap o idee fixa de genul "crede si ti se va indeplini", aveam convingerea ca bb este sanatos. Imi parea insa rau ca nu am avut bani sa fac analizele pentru toxoplasmoza, citomegalovirus si rubeola.
In trimestrul II, n-am fost insa prea cuminte ma lasasera greturile si ma simteam minunat, venise primavara si eram plina de energie. Dupa cateva alergaturi dupa tramvai si carat din Obor 2 sacose cu capsuni pentru gem, am inceput sa simt ca mi se intareste burta si o senzatie ca-l scap pe bb printre picioare. M-am dus la consult si aveam colul intredeschis, aveam doar 16 saptamani si imi reprosam ca nu am avut grija de mine, de bb. Nici ca am mai facut alergari viteza, nici curatenie prin casa sau ridicat ceva mai greu, mi-am ocupat timpul cu un proiect plus ca mai luam de la servici sa lucrez acasa, trebuia sa consum cumva energia. Chiar am tras pe branci atunci, in iulie si august am avut o singura zi fara munca de birou, munceam cu drag pentru ca se apropia nasterea si trebuia sa facem cumparaturile pentru bb. Am primit tratament, mult Alilestrenol, parca 8/zi si No-spa, plus Supradyn sa ingrasam bb si din pacate si pe mine. Tot atunci am inceput sa merg si la dozari de anticorpi si uraa, lipseau cu desavarsire si asa au lipsit pana la nastere. In saptamana 22 am facut prima ecografie morfologica, am iesit de acolo cu un mare zambet pe fata, bb era perfect sanatos si era fetita asa cum ne doream mult de tot. Rinichii mei insa nu erau prea bine, pe fisa scria hidronefroza si deja simteam ca retin apa. Cred ca din cauza medicamentelor, n-am vrut insa sa mai iau ceva si pentru rinichi. Ma uitam mereu la CD-ul cu ecografia, nu-mi puteam inchipui cum va arata bb dar de abia o asteptam. Aveam deja primul nume pregatit, Ana, pentru ca in calendar pe 9 Decembrie este o Sf. Ana. Data estimata era 14 Decembrie, din nou bb iese mai mic decat DPN-ul iar sotul ma stresa sa mananc mult si bine ca sa nu mai fie bb in urma. Prin luna a cincea am facut si o vizita in spital si am constatat ca bebeii stau in conditii bune si ca exista un salon cu plata pe care l-am vizitat si mi-a placut.
Am ajuns si in trimestrul III, la 28 de saptamani mi s-a spus ca s-a inchis colul, nici ca am mai avut grija lui pana la nastere. Am mai facut o ecografie morfologica sa vedem cat este de mare, avea 2,5 kg la 32 de saptamani, se contura ideea de bb mare la nastere. Am mers la servici pana in noiembrie cand am intrat in concediul de odihna, incet incet am facut cumparaturile pentru noul membru, dar in general ma plictiseam acasa. Am ajuns in saptamana 40, facusem curatenie generala in toata casa si nici un semn ca voi naste. Ba am mers si la Patriarhie sa ma spovedesc inainte de nastere si urcatul dealului nu m-a ajutat cu nimic. De unde eram panicata ca voi naste prematur ajunsesem sa ma rog sa nasc odata.
Nu am experimentat in sarcina nici cea mai mica contractie. Pe 9 decembrie mi s-a facut prima declansare, aveam 40 saptamani si orificiul intern deschis, permitea indexul. Mi s-a injectat glucoza, Ca, vitamine B1, B6, C, gluconat de Ca si estradiol forte si nu am experimentat nici o contractie. Unele medicamente erau pentru col sa fie mai moale celelalte cred ca pentru a declansa cxontractii. Pe 14 decembrie cred ca mi s-au administrat aceleasi injectii dar nu am reteta si tot nimic, nu am avut nici macar o contractie. Eu eram stresata ca intasem in saptamana 42 si atunci doctorita m-a chemat pe 17 decembrie la spital in caz ca nu se intampla nimic pana atunci. Nasol rau de tot sa depasesti termenul, toata lumea te suna si stresul creste. Pe 17 m-am prezentat ca o floricica la spital fara urma de contractii desi urcasem scari, facusem bai fierbinti si multe alte prostii si incercari disperate. La ora 9 mi-a dat pastiluta magica de pus sub limba, aveam diatatie 2 dar lipseau contractiile. Cam intr-o ora au inceput contractiile dar nu dese, nu foarte dureroase, eu incercam sa dorm sa fiu odihnita pentru ce va urma. La ora 14 la un control mi s-au rupt membranele si au inceput durerile serioase. Pe la 6 seara aveam dilatatie 6 aveam contractie dupa contractie de nici nu aveam timp sa rasuflu intre ele, simteam cum ma dilat si durea rau de tot, ma tineam de pereti, de barele de la paturi si rezistam eroic. Auzisem chiar dupa internare un bb nascandu-se si ma incurajam ca vine bb si la mine. Travaliul insa nu evolua cum se astepta doctorita desi aveam si perfuzii sa ma ajute si l-au chemat pe seful de sectie sa discute daca sa-mi faca cezariana. El a spus ca nu, m-a controlat, mi-a facut dilatatie manuala si a plecat. Pe la 10 seara aveam dilatatie 8. Intr-un final am ajuns si la dilatatie 10 dar aveam contractiile rar, mi-au mai pus perfuzii si cam degeaba. Am stat o ora fara contractii si nu mai reuseau sa-mi provoace din nou contractii. Atunci a sosit o gravida cu bb gata de nastere, chiar am vazut din usa cum l-a nascut, de abia au avut timp sa-l prinda, iar eu ma chinuiam de atatea ore. Dupa acea nastere a nascut si cealalta pacienta a doctoritei mele, numai eu ramasesem nenascuta in spital. M-au urcat pe masa de 2 ori si mi-au apasat pe burta in ideea ca poate asa iese bb. N-au reusit decat sa ma chinuie inutil, doua moase urcate pe mine de-am simtit cum ma sufoc si-mi ies ochii din cap. Atunci a inceput sa se vada capul, mai exact fruntea si doctorita a spus ca nu iese bine copilul, era in prezentatie craniana dar cu fruntea inainte si gatul stramb, iar alta belea fiind si bazinul meu turtit transversal se pare. Doctorita mi-a spus ca ea nu baga forcepsul, nici eu nu vroiam. A bagat mana si a facut o manevra destul de riscanta, l-a impins putin pe bb inapoi ca sa poata face cezariana mai ales ca intrase in suferinta fetala. Eu nici nu ma mai tineam bine pe picioare, m-au dus doua asistente pana in sala de operatie. Si totul s-a intamplat atat de rapid ca nici nu am avut timp sa ma gandesc ca voi face anestezie generala, ca sunt niste riscuri. L-am vazut pe sot si am balmajit ceva si atat mai tin minte ca eram pe masa de operatie intinsa si tremuram din toate incheieturile, ma rugam sa fie bb bine si asa am adormit. Iar la ora 2.45 pe 18 decembrie s-a nascut puiul meu, 3800 gr,a luat apgar 7 pentru ca a fost asa chinuita cu induceri, travaliul lung si a inghitit si meconiu. Eu am deschis ochii la 4:30 cand mi-a spus asistenta "Felicitari esti mamica". Dupa aceea l-am vazut pe sot, mi-a spus ca bb este bine. Nu puteam sa vorbesc bine, nici nu puteam sa-mi folosesc creierul, ma simteam prinsa intre vis si realitate. Putin
mai tarziu am inceput sa fiu constienta dar inca nu imi puteam misca membrele. Au stat cu mine pana s-a facut bine de tot dimineata si mi-am mai revenit. Revenit adica am putut sa misc maini, picioare, tremuram rau de tot, de au pus pe mine toate paturile din salonul de Terapie Intensiva, bine ca eram singura operata atunci. De la tubul de pe gat facusem o iritatie nasoala de tot, simteam nevoia sa tusesc, un adevarat supliciu cu burta proaspat taiata. Si-au inceput telefoanele, cum raspundeam imi aducea aminte prin ce trecusem si plangeam de nu mai puteam. Pe la pranz a venit soacra la mine sa ma vada, mi-a adus o sipa chioar ca atat aveam voie sa pap. Dar inca un motiv de suparare mare, s-a dus si a vazut fetita inaintea mea, eu ca mama am ajuns sa o va dupa sot, dupa soacra, of. La 6 seara m-au lasat sa ma ridic din pat, vroiam sa merg la bb dar nu am reusit sa merg, oricum venisera sa ma ia cu un carut cu rotile dar pentru psihicul meu si tot vroiam sa fac cativa pasi. Eram leguma cum nu fusesem niciodata in viata mea, la pat si cu sonda dupa mine, ma gandeam ca venisem acolo cu 36 de ore in urma pe picioarele mele, vesela si zambitoare.
Mi-au adus puiul, nu eram deloc entuziasmata, nici vorba de dragoste la prima vedere, mi s-a parut un bb dragalas dar salonul era plin de bebelusi dragalasi ca ea, am remarcat ce grasunica este, parca era umflata la fata. Mi se parea ciudat ca nu are par dar nici cheala nu este, avea un puf in loc de par iar eu asa ceva nu luasem in calcul ca-n filme nu vazusem nou-nascuti asa ca ea. Si nu vroia decat sa deschida un ochi. Evident ca mi-a trecut prin cap daca mi-au adus copilul meu ca nu simteam nimic special. Am pupat-o pe obrajor, atat am putut sa spun "Puiul lui mama". Nu mi-au mai lasat-o, nici sa alaptez nu m-au lasat atunci ci m-au chemat a doua zi la 6 dimineata, sa iasa bine anestezia din mine. Eu am ramas 5 zile la terapie intensiva si nu puteau sa mi-o dea cu mine in salon, timpul trecea si incet, incet deveneam dependenta de bebelusul meu. Atat ca nu ma simteam in stare sa am grija singura de ea, nu mi se parea un capat de tara ca nu ne externeaza mai repede. Faceam insa eforturi sa imi revin cat mai repede, cand m-am externat trecusera 5 zile de la operatie si nu am mai avut rabdare sa astept liftul asa ca am urcat 2 etaje.
Prima noapte acasa a fost de groaza, ne-a terminat pe mine, pe mama care venise sa o vada, si pe sot, de abia venise laptele si nimic nu o multumea. Eu ma miscam in reluare, asa ca am cedat repede si am luat-o in pat cu mine sa-mi fie mai usor (mare greseala si acum doarme cu mine). Si urmatoarele trei luni tot intr-o depresie am tinut-o, am avut un bb colicos si isteric, eu singura cu ea acasa de nici nu mai stiam pe ce lume sunt, de abia in pozele de la botez am remarcat ca-i crescusera gene. Mai ales ca in perioada de inceput au fost si mici probleme: criza hormonala, urechi infundate, suspecta de displazie de sold, ii puneam doua scutece si se irita rau de tot.

Ce sa mai, in primele 6 luni ale Anei ma lecuisem complet de dorinta de a mai avea un bb vreodata mai ales ca uram operatia iar pe la 4 luni dupa nastere am realizat ca nu tin minte sa fi facut vaccinul penru mamele cu Rh- iar Ana are Rh+.

Dar cand avea Ana 2 ani brusc am inceput sa cochetam cu ideea de a mai avea un bb, as fi vrut sa se nasca primavara in mai-iunie dar bb a avut alte planuri.

Pe 1 Aprilie 2008 mi-am anuntat sotul ca va fi din nou tatic, de abia ce plecase din Norvegia cu 2 zile inainte. Nu-i venea sa creada, dupa aceea si-a dat seama ca este 1 Aprilie si a fost convins ca este o farsa dar i-am spus ca nu as face glume cu asa ceva. Nici mie nu prea imi venea sa cred ca sunt insarcinata si incercam sa nu-mi fac sperante mari. Ma uitam la testul cu doua liniute dar aveam scurgeri maronii si nu mi se parea un inceput promitator.
Primul trimestru am avut greturi in fiecare seara, griji legate de bb pentru ca prima ecografie am facut-o de abia la 12 saptamani, griji legate de Rh- ca nu facusem vaccinul dupa nasterea primei fetite cu Rh+ si un alt stres testele pentru SD. De la prima vizita la doctorul de familie am cerut sa fac un screening pentru SD si mi s-a trimis scrisoare oficiala ca in Norvegia sub 38 de ani nu am dreptul la teste de sange. M-am mai linistit putin pentru ca i-a fost masurat insa pliul nucal la 12 saptamani si s-a uitat si la osul nazal. Iar dupa cateva zile am putut merge la o ecografie in particular sa aud si o a doua opinie, moasa mi-a spus ca este placenta peste col si pana se ridica voi mai avea scurgeri. Tot ea mi-a facut si masuratorile necesare pentru triplu test, le-am notat iar in iulie cand am venit in Romania am facut pe ultima suta de metri analizele de sange pentru triplul test, eram deja in saptamana 19 si din fericire a iesit bine.
Cand am intrat in al doilea trimestru am zburat la Berlin, greturile ma cam lasaseara, chiar m-am simtit bine, am avut ceva emotii cand ne-am inaltat cu balonul deasupra Berlinului dar m-am bucurat ca am ales sa urc in balon si sa am o amintire frumoasa. Cand m-am intors insa in Norvegia am aflat ca fetita cu care dormise Ana cat am fost eu plecata a facut varicela. Asa ca de urgenta am mers la doctor sa imi ia sange, mama imi spusese ca nu am facut bolile copilariei. Surpriza, peste cateva zile am aflat ca am anticorpi pentru varicela, probabil am facut o forma atipica, usoara fara bubite. Nu mai conta decat ca scapasem de grija. Ne pregateam sa plecam o luna in vacanta in Romania cand a avut grija medicul de familie sa ma sperie. Am fost la un simplu consult si el nu a reusit sa auda inimioara lui bb nici cu mini-ecograful lui si nici cu stetoscopul asa ca a facut vrep 30 de incercari, m-a tinut vreo jumatate de ora in suspans pana a chemat un alt doctor mai cu experienta. Inima mea deja o luase la galop, a venit al doilea doctor si el a reusit sa ii auda pulsul. Am zburat la Bucuresti si am mers repejor la doctorita cu care am nascut prima data, m-a intors pe toate partile si iar mi-a dat tratament pentru col scurtat dar nu mi s-a parut ceva grav pentru ca doctorii din Norvegia mi-au spus ca e posibil sa am un col scurt dar rezistent de vreme ce am dus prima sarcina pana la 42 de saptamani. Am facut prima ecografie morfologica, emotii multe, bb sanatos si se pare ca este fetita asa cum isi dorea Ana, cum spera sotul, pentru mine chiar nu avea importanta. Am fost la mare, iar la Bucuresti, dupa aceea la parintii mei la Moreni, de acolo am calatorit inspre Maramures de unde am plecat fix inainte de inundatii. L-am plimbat ceva pe bb, pe la manastiri, la strabunici la Blaj, n-am avut insa tupeu sa sar in telescaun.
Ne-am intors in Norvegia unde am facut a doua ecografie morfologica, totul bine si frumos, nici nu am mai intrebat daca este tot fetita. Am avut parte de cateva aventuri, Ana si-a rupt piciorul cand eram in saptamana 27 de sarcina si a trebuit sa ma descurc singurica cu ea, noroc ca dupa vreo 10 zile am primit un carucior cu rotile si mi-a fost putin mai usor. Nu a trecut mult dupa ce am primit caruciorul si m-am trezit noaptea cu un hot in casa. Am rezistat socului si n-am nascut atunci dar am ramas cu frica si nu prea dormeam noaptea. Greu de crezut dar la 2 saptamani mi s-a furat si telefonul din geanta lasata la birou, eram la servici si plecasem la masa cu colegii.
Si uite asa eram deja in trimestrul III, am intrerupt medicamentele pentru col mai devreme decat la prima sarcina, aveam eu o idee fixa ca si din cauza lor nu am reusit prima data sa intru in travaliu fara sa mi se declanseze nasterea. Piciorul Anei se refacea bine asa ca i-au scos ghipsul si incet incet a inceput sa mearga. Dar mergea cu el stramb si m-am hotarat sa merg cu ea la bazin, cat mai intensiv ca nu se stia cand ma apuca nascutul.
Inca nu stiam cum voi naste, doctorii ma incurajau cu nasterea normala dupa cezariana, eu vroiam sa nasc normal dar imi era teama de un nou esec asa ca am facut o radiografie de bazin si o ecografie in saptamana 38 pentru a fi masurat capul lui bb. Concluzia a fost ca-i micuta si are loc sa iasa, mai ramanea de rezolvat cu travaliul, sa se declanseze singurel, sa am contractii eficiente iar pentru asa ceva am baut ceai de frunze de zmeur si am facut acupunctura din saptamana 37.
Pe 9 Noiembrie a venit mama sa ma ajute, am inceput sa pregatesc totul pentru bb care a fost tare cumintel, l-a asteptat si pe tati sa fie prezent la nastere. Tati a venit Sambata iar travaliul a inceput de Duminica noaptea, m-am trezit la un moment dat cu contractii, ups, dureroase cum nu mai experimentasem decat cu 4 ani in urma. Am inceput sa le notez dar nu erau regulate si am adormit la loc ca s-au oprit. Surpriza insa ca am eliminat o bucatica din faimosul si mult asteptatul dop, cu ocazia asta l-am vazut si eu cum arata.
Luni dimineata, 8 Decembrie, am mers la moasa, mi-a pus acele pentru acupunctura, multe si dureroase. De data aceasta am rezistat sa-mi puna si un ac intre degetele de la piciore pentru a face colul moale. I-am povestit de contractii, de dop iar ea a fost tare multumita dupa control, a gasit colul moale si dilatat destul de mult, de aceea a si facut separarea membranelor. Deci totul bine si frumos, am plecat cu sotul la cumparaturi, am mai facut cateva opriri in mers ca simteam cum dadea bb cu capul in col.
Luni noaptea a inceput travaliul de-a binelea, m-am trezit in contractii din ce in ce mai dese pana cand am inceput sa cronometrez si sa strang din dinti in timpul contractiilor. Am sunat la spital le-am zis ca-s neregulate dar m-au chemat sa ma vada, sotul nu prea vroia sa mergem, zicea ca-s prea vesela ca sa nasc. Mi-am sunat prietena si cam pe la 4 dimineata ne-am prezentat la spital. Pe mine m-a mirat ca ma cheama la spital asa repede dar dupa aceea am aflat ca nu eram decat eu si inca o viitoare mamica in aceea noapte. M-au monitorizat putin, mi-au facut o clisma (ca si asa nu facusem asa ceva la viata mea dar am inteles ca ajuta, coboara bb mai usor) si m-au internat. A venit o moasa tinerica, blonda si draguta, m-a pus in pat si la monitorizare cu mine. Si surpriza, la orizontala contractiile au inceput sa se rareasca, eu ma ofticam rau de tot, prietena si sotul deja faceau glume ca sa intru in cada, macar sa fac o baie. Timpul trece, tura se schimba si contractiile din ce in ce mai slabe, eu din ce in ce mai obosita. In final pe la 9 vine in vizita doctorul, din intamplare acelasi care m-a vazut prima data in spital cand am cerut sa se investigheze daca pot naste normal (sa nu am surpriza ca bb sa se blocheze ca la prima nastere, pe foaie de externare de atunci scrie ca unul din motivele cezarienei a fost bazinul turtit transversal, lipsa contractiilor). Doctorul imi spune sa merg acasa ca nasc in maxim 2 zile dar trebuie sa ma odihnesc ca mai dureaza pana vin contractiile eficiente. Si-mi da 2 calmante sa le iau atunci sa merg acasa sa dorm si niste calmante si somnifere pentru noaptea urmatoare.
Am venit acasa fara nici o durere, prietena mea s-a dus si ea la servici, am scris un mesaj pe forum ("Neata!Tocmai ne-am intors de la spital, am plecat la 3 noaptea ca nu mai puteam de dureri. Tot 2 in 1 dupa o noapte cu contractii neregulate, unele nasoale rau altele slabe. M-au trimis acasa, mi-au dat o doza de calmante si un somnifer pentru la noapte plus inca o doza de calmante. Am doua nopti de nesomn iar contractiile sunt neregulate si ei inca nu vor sa intervina pentru ca inducerea este riscanta pentru un uter cu cezariana. Dilatatie tot 3, am mai pierdut de 2 ori din dop. Mi-au facut 2 monitorizari inima bb + contractii si inca 2 doar inima bb. Am fost cazata intr-o camera cu cada dar nu am testat-o inca .
Asa ca acum incerc iar sa dorm, sper sa aibe calmantele efect."), am mancat si am trecut la nani dar intr-o ora eram deja treaza de durere, de abia ma mai miscam, nu puteam sa ma ridic din pat de durere. Sun iar la spital, sun o alta prietena si organizam a doua plecare, imi era si jena sa nu dau iar alarma falsa dar pana am plecat deja plangeam de durere. Ne-a lasat la spital si o luam de la capat, monitorizare, contractiile iar se raresc ca doar stateam la orizontala, norocul meu ca erau puternice si chiar cand a intrat moasa sa rupa graficul a venit o contractie nasoala rau. Iar cand m-a controlat, uraa, dilatatie 4, a hotarat sa ma interneze ca-s deja buna de epidurala. Cred ca si daca zicea sa mai merg acasa, faceam pe nebuna si nu plecam. Si m-am bucurat eu degeaba ca epidurala nu mi-au pus-o atunci. M-au lasat ca pestele pe uscat inca 2 ore cu niste contractii nasoale, ajungeau la intensitatea maxima pe graficul lor, adica de 100. Ca si la prima nastere de la dilatatie 4 la dilatatie 6 imi venea sa urlu de durere, asa am inteles eu de ce geamurile de acolo se deschideau doar in partea de sus. Ce sa mai, incepuseara sa-mi sangereze buzele de efort, ma tineam de pat, de cearceaful se sub mine, incercam sa respir cat mai bine si sa nu urlu prea tare pe contractie. Si imi repetam in gand sa fiu tare ca doar fac parte din grupul "Mamici si gravidute curajoase de noiembrie-decembrie". Intr-un final au venit cu epidurala dupa ce am apasat de vreo trei ori butonul rosu de alarma. Era ora 6 seara si aveam dilatatie 6. Nici nu am mai stat pe ganduri sa nu fac epidurala, imi era teama sa nu ajung iar epuizata la faza de impins, parca stiam ce ma asteapta. Nu prea am simtit eu cand au montat-o dar cam pe la ora 7 deja nu mai smteam durerea. Mi se parea cam ireal, simteam ca vine contractia, simteam impingerea, burta contractata dar durerea parca mi-o luase cineva cu mana. Si asa de bine era ca imi venea sa dorm doar eram nedormita si obosita. M-a tinut insa sotul de vorba si cu prietena mea, cea cu care am venit prima data la spital. Si uite asa s-a facut ora 8 si dilatatia nu avansase, stiau ei de ce nu se grabesc cu epidurala. Asa ca mi-au pus oxitocina si a inceput iar sa avanseze dilatatia. La dilatatie 8 numai ce o vad pe moasa ca scoate o inglita, m-am prins ca vrea sa rupa membranele. Si a inceput sa scotoceasca, a scos de cateva ori bucati de dop, nu vroiau sa cedeze membranele mele. M-am cam speriat ca lichidul a fost putin verde. Am intrebat-o daca voi face antibiotic (si la prima nastere a facut bb meconiu in burta) dar mi-a spus moasa ca nici vorba, au adus un aparat, i-au montat lui bb un electrod pe cap si asa au monitorizat ce se intampla cu bb, aparatul ii lua pulsul, arata contractiile si mai afisa si altele pe ecran. Pe la ora 10 am inceput sa le spun ca simt nevoia sa imping si aveam dreptate deja ma dilatasem complet.
Si-a inceput distractia cu impinsul, bb era cam blocat asa ca m-au intors pe toate partile ca sa se roteasca si sa iasa. Si au trecut 10, 20, 30 de minute si tot nu coborase sa iasa, deja ma gandeam ca voi naste dupa miezul noptii, chiar in ziua estimata de ecograf. La un moment dat eram in picioare langa pat si moasa langa mine, ma tineam de ea sa imping. Si prind momentul sa o intreb, fara sa auda sotul si prietena, daca ea crede ca voi reusi sau ajung iar la cutit. Mi-a spus ca nu crede ca voi ajunge la cezariana. Ei chiar m-a impulsionat ce mi-a spus, si-am inceput sa imping mai cu forta si odata simt un click la bazinul meu si am simtit cum coboara bb. I-am spus, am urcat pe pat si asa era, au inceput sa pregateasca toate cele pentru nastere. Eu deja aveam contractii pe care impingeam din instinct, simteam ca merge bine nasterea, ca sunt alt fel de contractii. De aici incolo a fost o experienta noua ca la prima nastere nu am ajuns la faza de expulzie. Chiar imi placeau acest tip de contractii, simteam ca organismul isi face treaba, ca sunt eficiente. Au mai trecut cateva minute si ceva reprize de impins pana a inceput sa se vada bb si ne-a amuzat moasa ca are mult par negru. Ma uitam la ceas si mai erau cateva minute pana la miezul noptii, parea ca totusi voi naste in acea zi, dar in acelasi timp ma si gandeam ca daca ma abtin putin trecem de miezul noptii. Moasa mi-a spus sa nu mai imping ca iese bb, da tare greu sa o ascult, cum sa te tii cand corpul impinge involuntar copilul? Am reusit cat de cat sa-i dau timp sa puna toate cele pe pat. Au mai urmat 2 reprize de impins si numai ce simt ca ma taie si uaaaaaa, uaaaa, atunci a iesit bb cu totul, efectiv am impins pe o contractie lung de tot, am simtit cum ii dau viata, minunat sentiment. Am tras repede de cordon intr-o parte sa ma pot uita sa fiu sigura ca-i fetita. Si mi-au dat-o in brate asa murdara cum era, am remarcat ca avea capul tuguiat dar eram extrem de fericita ca nascusem si ni se spusese ca-i sanatoasa. Am facut cunostinta, am pupat-o pe obrajori, dragoste la prima vedere, ea inca avea cordonul. Nu pot sa uit cum avea ochisorii deschisi si se uita buimacita la noi, am infasurat-o intr-un prosop si am pus-o sa suga, deloc nu a ezitat, stia ce sa faca minunea mica. Mai mult a ezitat sotul cand a fost vorba sa-i taie cordonul. Mie nu-mi venea sa cred ca am nascut, eram epuizata dar nu eram la capatul durerilor, imi venea sa ma dau jos din pat si sa alerg de bucurie.
Simteam cum ma coase ca a uitat sa-mi faca anestezie, dar eram ocupata cu bb. Nu mai spun ca aveam una din maini la fundul ei si ea era plina de kk, am realizat cand am vrut sa ma sterg pe fata. De abia dupa aproape 2 ore au spalat-o pe cap, au cantarit-o si au imbracat-o. Ne-am tot rugat de moasa sa ne spuna si noua greutatea si lungimea ei ca sa plece si sotul cu prietena acasa. Mie mi-au servit masa la pat si uite asa a intrat totul in normal. La 2 ore dupa nastere mi-au luat tensiunea, m-am dat jos din pat, am mers pe picioarele mele sa fac un dus, m-au trimis fortat sa fac pipi, si dupa aceea mi-au dat patutul cu bb in el si m-au externat. Am mers cu bb la hotelul spitalui, am inceput sa dau mesaje, ma simteam ca o gaina care cotcodaceste dupa ce a facut un ou. Dar trebuia sa spun, nu? Si ca am nascut natural de altfel o mare implinire pentru mine, de fapt asa am si inceput mesajul: "Am reusit sa nasc natural, epidurala mi-au pus-o tarziu, dupa dilatatie 6 cm. Minunea din burtica este sanatoasa, 3182 grame, 50 cm, Apgar 9/10m ora 23.:55. Deja a papat la san. Suntem tare fericiti!" Eram atat de fericita ca nu puteam dormi, nu-mi venea sa cred ca deja merg singura, fac dus singura, am grija de bb si sunt singura in camera cu ea. Intr-un final mi-am luat cozonacica micuta cu mine in pat si asa cu miros de bb pufos si lapticos la nas am reusit sa adorm uitandu-ma la ea, prima dimineata alaturi de mezina mea scumpa.
A facut putin icter in spital si de aceea am fost tare surprinsa sa mi se spuna ca are Rh-, sansele fiind foarte mici, de aceea nu au aparut anticorpii Rh, dar minuni se intampla.
Si uite asa am nascut-o pe Elisa la DPN-ul Anei, anul acesta le vom serba pe amandoua pe 9 Decembrie.
Eu mi-am revenit extrem de repede dupa nastere, epiziotomia a fost mica si nu m-a deranjat niciodata, cei doi H au trecut dupa 2 saptamani. Daca la 3 zile dupa nastere conduceam catre casa, la 4 zile mergeam la cumparaturi, faceam tort pentru petrecerea Anei. Acum pot spune cu mana pe inima ca a doua nastere a fost mult mai usoara decat prima, atat imi pare rau ca nu am testat si nasterea in apa.
Elisei ii spuneam la inceput soricel, mi se parea slabuta si nu prea plangea mai mult chitaia cand i se facea foame. Dupa aceea i-am spus ursulet ca s-a mai ingrasat, iar acum deja seamana bine cu surioara mare, asa ca avem doua gogosele, ne rugam sa fie sanatoase si sa aibe o viata frumoasa.



N-am terminat, mai am de scris prima poveste dar greu cu mobilizarea si cu timpul liber. Ca sa nu mai spun ca nu am mai scris compuneri din clasa a VIII-a.
Edit: acum e gata si prima poveste, nu am mai tinut eu minte prea multe detalii de la prima nastere, noroc ca am gasit mesaje vechi pe forum.

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008)
Pozele noastre


Printesa noastra dulce Ana (15.12.2008) 13 saptamani
pozele mele
Povestea nasterii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bertha spune:

Otilia, ai povestit minunat, captivant si emotionant in acelasi timp. Doamne, cat de mult ai suferit cu contractiile alea nasoale! Te felicit din toata inima pt nasterea naturala si te si invidiez, in acelasi timp. Daca nu as fi facut cezariana la Darius, as fi nascut f usor galusca: in interval de o ora am ajuns de la dilatatie de 2-3 cm la 7-8 cm, cred ca as fi nascut f repede. Din pacate, in Romania nu prea te incurajeaza nimeni sa nasti natural dupa cezariana.

Sa-ti traiasca gogoselele minunate, sa fiti sanatosi cu totii si chiar nu mai sunt sanse si pt o nastere in apa?

Bertha, mamica a doua comori - Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)


poze
Cum s-a nascut Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Otiliav spune:

Bertha chiar ai ratat la mustata VBAC. Eu am retinut ca spuneai de ceva probleme cu oasele bazinului. Asa mi-a spus si mie doctorita cu care am nascut-o pe Ana de bazinul meu ca e turtit, ca a simtit o depunere de calciu aiurea in interior. Dar eu sunt Toma necredinciosul, pana nu vad negru pe alb scris nu ma conving. Asa ca i-am stresat pe norvegieni pana m-au bagat la CT Scan, e adevarat ca am iradiat putin copilul cu o doza permisa in sarcina, dar macar m-am convins ca da este putin oval bazinul meu dar nici vorba de alte defecte, asa ca a fost clasificat ca normal. Si uite ca au avut dreptate si bazinul a fost apt de nastere.

Cu nascutul in apa nu stiu ce sa zic. In Norvegia mi-au spus ca trebuie sa aleg, ori epidurala ori nastere in apa, cu epidurala montata ei nu ma lasau sa intru in cada. Iar eu acum ca am vazut ce bine este cu epidurala nici ca as mai naste fara ea, asta asa in caz ca mi-oi mai pune vreodata problema .

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008)
Pozele noastre

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oceanborn spune:

Am reusit sa citesc si eu... pfuu...lunga poveste si frumoasa!! Sa va traiasca printesele si sa va aduca multe bucurii!!
Otilia e una dintre cele mai curajoase dintre curajoasele de nov-dec, demna de admirat !!
Singura s-a descurcat cu:...
serviciu ,
Ana de 4 ani,
bebe in burtica
si in plus a fost una dintre fetele care s-au ocupat de intretinerea topicului de la odiseea(deschis cap nou, modificari etc)
etc etc...cate nu mai are o femeie pe cap...
Bravo mamico!!!

mami de Thomas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Olivia26 spune:

Wow ce frumos! Felicitari, Oti, intr-adevar esti fff curajoasa! Ai doua gogosele norocoase ca au asa mamica...si frumoaseeee foc Sa va traiasca si sa fiti sanatosi!



Olivia de www.flickr.com/photos/24386067@N08/sets/72157610614218627/detail/" target="_blank">David, barbatelul mamei - 5 noiembrie 2008

Made in the Holy Land
Sunt baiat mare Poze de la 3 luni Poze de la 4 luni

Yesterday is history, tomorrow is mystery but today is a gift, that's why we call it present!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elilov3 spune:

otilia o poveste rama in rama f f frumoasa si cu adevarat impresionant...inspirata cu trimiterile cu pozele...zici tu ca nu ai mai scris povesti sau compuneri din clasa a VIII-a iti spun eu a meritat asteptarea.
imi place mult felul in care esti si cum descri si simti pe sufletul meu nu degeaba esti capricorn
sa va dea Dumnezeu sanatate tie si familiei tale si s atraiti in pace si prosperitate ani mulllltiii impreuna!
va pupacim mami si balaciosul
pupam mami curajoasa si gogosele pufoase

Eliza mami de
ingeras Ionut Pavel
si de

Dimitrie Gabriel 12.11.2008 botez
*******************************************
"La toate greutatile vietii tale cauta in tine puterea cu care sa le poti tine in piept.La ispita frumusetii tu ai infrangerea; la greutatea muncii, curajul; la vorba rea, rabdarea.Si cand ai ajuns la aceasta deprindere, nimic numai poate rezista in calea ta."
Epictetus



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bertha spune:

Citat:
citat din mesajul lui Otiliav

Bertha chiar ai ratat la mustata VBAC. Eu am retinut ca spuneai de ceva probleme cu oasele bazinului. Asa mi-a spus si mie doctorita cu care am nascut-o pe Ana de bazinul meu ca e turtit, ca a simtit o depunere de calciu aiurea in interior. Dar eu sunt Toma necredinciosul, pana nu vad negru pe alb scris nu ma conving. Asa ca i-am stresat pe norvegieni pana m-au bagat la CT Scan, e adevarat ca am iradiat putin copilul cu o doza permisa in sarcina, dar macar m-am convins ca da este putin oval bazinul meu dar nici vorba de alte defecte, asa ca a fost clasificat ca normal. Si uite ca au avut dreptate si bazinul a fost apt de nastere.

Cu nascutul in apa nu stiu ce sa zic. In Norvegia mi-au spus ca trebuie sa aleg, ori epidurala ori nastere in apa, cu epidurala montata ei nu ma lasau sa intru in cada. Iar eu acum ca am vazut ce bine este cu epidurala nici ca as mai naste fara ea, asta asa in caz ca mi-oi mai pune vreodata problema .

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008)
Pozele noastre



Da, chiar oasele bazinului au fost pb pt care am facut cezariana prima data, nu era rotund canalul, pe romaneste. Dar as fi putut naste natural, daca bb era mai mic si mai putin capatanos. Darius a avut 3700 si 53cm (hi, hi, eu am 1.57m), nu a fost urias, dar a depasit "capacitatea" instalatiei Altfel pus, daca era Ioana prima, nu aveam probleme, la ea fost cezariana numai pt ca aveam deja una in antecedent. Asta e, cand eram netaiata, a fost bb mare, cand a fost bb mai mic, aveam deja "usita" pe burtica. Noi sa fim sanatosi!

Subscriu la ce a spus Oceaborn, jos palaria, ai toata admiratia mea!

PS Si m-ai si stimulat sa scriu si povestea nasterii lui Darius, asa cum mi-o amintesc dupa aproape 5 ani. Dau de stire cand reusesc.

Bertha, mamica a doua comori - Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)


poze
Cum s-a nascut Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monicus spune:

In sfarsit am reusit sa eu sa duc la capat povestea nasterii. Tot timpul cand ma apucam sa scriu, intervenea ceva. Voiam sa o termin demult, dar nu poti face totul cand doresti. Nu stau prea bine cu timpul liber. Tare ma bcur ca am terminat si eu de scris povestea nasterii micutzei. Abia asteptam sa pun punct povestii si sa va impartasesc si voua bucuria noastra.
Aceasta este povestea...
Povestea nasterii
Povestea noastra incepe cu dorinta de a avea un copil. Ne doream
foarte un copil. Ne-am rugat la Bunul Dumnezeu. Dorinta noastra
s-a implinit in postul pastelui. Cand am aflat ca sunt
insarcinata... am fost in al noulea cer. Simti ceva deosebit..
ceva care nu se poate exprima in cuvinte. Este ceva unic... ceva
de neimaginat. Dupa ce am aflat aceatsa veste minunata .. ne-am
dus apoi sa le dam de stire parintilir nostrii,, chiar de
Sfintele Pasti.
A fost o bucurie de ambele parti... si noi ne-am dus pregatiti cu
o sticla de sampanie in amble parti... sa le dam vestea. Dupa ce
le-am dat vestea in ambele parti.. a inceput perioada de a tine
legatura din ce in ce mai stransa cu ei.. in sensul de a ma
intreba tot timpul cum ma simt. Si uite asa.... a fost cam toata
perioada de sarcina... Am continuat sa mananc sanatos.. profitand
la maxim de toate legumele si fructele care erau la acea
perioada. Cu fiecare zi care trecea eram si mai fericita ca o sa
devenim parinti si acest sentiment ne marca inca de cand am
conceput-o pe mititica. Intre timp am fost si plecate la Petersburg unde am fost foarte rasfatate de catre viitorul tatic
si tot aici am simit-o prima data pe mititica.
Lunile treceau cu repeziciune si burtica prindea contur. Asa ca,
m-am gandit sa participam la targul baby expo la categoria cea
mai frumoasa burtica. Si spre surprinderea mea am castigat
premiul la categoria "cea mai frumoasa burtica"la editia septembrie 2008. Apoi a venit un alt targ expo kids editia din decembrie, unde am mai castigat un premiu la categoria "cea mai frumoasa poza din burtica". Emotii mari, unde mititica castiga premiu dupa premiu, care nici prin minte nu credeam ca o sa mai castigam. Si burtica devenea din ce in ce mai frumoasa de nu imi venea sa se termine nicodata perioada de gravidenie. Burtica era si din ce in ce mai "miscatoare", ca tare ma amuza cum se misca. Se apropia momentul si eram din ce in ce mai emotionata, ca aveam sa tin puiutzul in brate. Si intr-o noapte de 13-14 decembrie,mai exact la 1.30 noapte mi s-a rupt apa. Eu eram panicata ca,curgea apa si udam totul. L-am strigat pe sotul, ca gata... s-a rupt apa si el mi-a spus ca trebuie sa mergem la spital. Sotul a luat bagajul, m-a ajutat sa ma imbrac si eram gata de plecare spre spital.
Aici am fost internata, dar nu am nascut imediat. Am stat in travaliu 28 ore. Doctorul nu era in Bucuresti si de aceea am stat asa, nimeni nu isi asuma respnsabilitatea de a ma ajuta sa nasc, asa ca pana la urma am nascut cu doctorul meu care intre timp s-a reintors in Bucuresti. Asta a fost sa fie sa nu se afle doctorul meu in Bucuresti. Sotul meu a fost alaturi mereu, in fiecare secunda petrecuta in spital, nu s-a miscat de "langa" mine. Spun asta, deoarece el a stat pe coridor tot timpul cat am stat in sala de nasteri.
Dupa ce mi-a facut epidurala, la scurt timp am si nascut in dimineata zilei de 15 decembrie. A fost minunat cand am nascut in sensul ca am vazut-o pe mititca noastra prima data si era atat de curioasa, se uita in stanga dreapta, parca voia sa stie totul ce se petrecea in jurul ei. Iti multumesc Doamne pentru aceasta minune, de care nu mai ma satur sa o pup. Cred ca am albit-o de atata pupat. Aceasta este povestea printisoarei noastre pe nume Ana, care s-a nascut din dragostea noastra.

Printesa noastra dulce Ana (15.12.2008) 13 saptamani
pozele mele
Povestea nasterii

Mergi la inceput