Lumea in gri

qsar spune:

Limite, lasitati... tot pe-acolo. Ca de foarte multe ori refuzam aprioric sa ne uitam si "dupa colt". Fie din suficienta de a crede ca ceea ce stim este deajuns. Fie din impotenta spirituala sau intelectuala. Fie din lasitate... Daca dupa colt e vreun bau-bau, ceva? Daca nu ne place ce vedem? Daca dam peste ceva care poate sa zdruncine pilastrii a tot ce-am construit anterior?

---

simali spune:

Intersant pentru disectie este subiectul care se uita dupa colt, nu-i place ce vede, isi neaga instinctul primar (care este un radar exceptional pentru bine-rau), ii dau cu clasicii, nitel Platon, Aristotel, apoi trece prin moderni, pac putintica gandire originala, cauta sa inteleaga (demers absolut laudabil), numai ca la final, cand sa scoata TEZA, quintesenta quintesentei ... tolereaza. Si nu poti sa nu-l banuiesti ca in punctul T, unde scrie "concluzie" a avut de fapt doua variante:
- varianta 1 => inteleg => tolerez => nu fac nimic;
- varianta 2 => inteleg => nu tolerez => ma gandesc ce pot face => nimic nu pot face => n-o sa pot trai bine cu asta dar adevarul asta e crucea mea si va trebui s-o duc;

De multe ori cand alegem varianta "tolerez" alegem de fapt ceva cu care putem dormi mai bine noaptea. De-aia, din acest punct al cercului, consider griul e o culoare foarte... lasa.

Uite omenirea anului 2009. Citeste in diperare literaura/filosofie araba in speranta ca va intelege mai bine Islamul si toate relele ce vin de acolo. Si culmea, sfarseste sedusa. Vede patea buna, Islamul nu mai apre atat de rau; si daca s-ar opri aici ar fi chiar foare frumos. Dar nu... se continua. Se trece la "chiar si teroristii pot fi intelesi", sau "femeia este foarte pretuita in Islam", etc. si de aici totul scapa si se duce in sant.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

ladyJ spune:

Alice, poti te rog argumenta?
Te referi cumva la inconstientul comun de care vorbea Jung?

ladyJ spune:

Sigur ca omul tolereaza atat cat poate duce si mai ales, tolereaza ceea ce nu-l priveste direct.Nu-i face rau direct.
Si toleranta e mult spus...e mai mult un fel de ´´stiu ca exista, da nu ma priveste, nu e pericol pt mine´´


Griul e altceva.. nu e toleranta sau lasitate:-))
E intrebare.Poate si echilibru. In cazul rosului cu verdele e chiar..ZEN ul de care vorbesti tu la semnatura

conchita spune:

Lady, griul e ca un catar, nici cal, nici magar. si mai e si-un furt, ca ia rosu de la rosu si verde de la verde cu promisiunea unei culori noi, minunate, si ia uite ce iese!

Simali, ai pus degetul pe rana. si nu sunt pregatita sa-ti raspund momentan, meriti mai mult decat un raspuns pe fuga.

lilanda spune:

Da, si sint adevarurile lor subiective. Nu sint absolute ci, probabil, doar relative Uite, de exemplu, Pasolini si www.imdb.com/title/tt0065622/" target="_blank">Decameronul lui..huh (io l-as baga la categoria sacrilegiu :)).

simali, intii si intii prespun ca te gindesti la o anume (in)toleranta, religioasa, banuiesc. In cazul asta cred ca ai uitat si varianta 3 => inteleg (vorba vine, ca nu sti chiar cit intelegi) => nu tolerez => ma gindesc ce pot face => ah, da, fac scandal si pun si-o bomba.

Si abia aici vine schisma din partea celor care nu tolereaza. Fiindca ei au doua optiuni: una de a nu face nimic si sa-si poarte crucea si alta de a trece la actiune. Intre cele trei, merci, prefer toleranta. Iar asta nu inseamna automat si somn lin sau inactiune ).

b.nica spune:

Conchita, m-ai facut sa iau un creion rosu si unul verde si le-am amestecat;pana acum nu m-am gandit ca dau impreuna gri.
Dar hai sa fim toleranti cu gri si sa ne gandim ca si-a luat putin din patimasul rosu si putin din credinciosul verde;compromisul lui evita extremele,nu crezi?

AB spune:

Si de ce neaparat intelegi? De ce vazutul echivaleaza cu intelesul?
Eu ajung la gri...pentru ca incercand sa inteleg ma afund in haul celuilalt si pe masura ce intru sistemul meu referinte poate sa apara ca o imposibilitate...

Ca sa nu vorbesc de n-spe variante cu cred ca am inteles, cred ca am vazut....
Si sa nu vorbim de "adevaruri" religioase. Sa vorbim de o carte... Ai vazut coperta si nu o iei, sau citesti o pagina doua trei... toata. O arunci cat colo in camera sau direct la cos. mai cugeti, mai recitesti ce ai scris... si revii?

conchita spune:

eu nu mai vreau sa fac nici un compromis. le-am facut impotriva lui jiminy cricket pentru o perioada, putin aburita la creieri de atractivitatea calduta si comoda a lui "nimeni nu are dreptate". nu avem aceeasi definitie a tolerantei, din pacate. la mine, toleranta nu inseamna neutralitatea din indiferenta si lasitate. dimpotriva, lupt cu mine sa fiu toleranta mai ales cu ceea ce contrazice visceral convingerile mele. fata de restul, sunt indiferenta. de aceea gri nu-mi surade, e nuanta complacerii, a caldiceilor, ma enerveaza. :-))

raspunzandu-ti si tie, simali, zic ca da, exista un procent de lasitate si in incercarea de a intelege, un fel de capitulare. atata vreme cat crezi ca rosul e rosu, vertical ar fi sa stai in cercul rosu. dar trebuie sa ne intindem gatul dupa colt, ca ne ispiteste cu verdele si sa ne aventuram dincolo, unde e copacul interzis. da, ai mare dreptate, m-ai redus la tacere cu profunzimea observatiilor tale: intelegem pentru ca vrem sa acceptam, sa ne lasam ispititi, macar partial. ceea ce demonstreaza si cat de subrede ne sunt, totusi, convingerile alea marete, fundamentale...

simali spune:

Da in mare masura; si eu cred ca omul stie in subconstient (arhetipurile lui Jung) ce este bine si ce nu. Ca undeva, sinele omului bun are un contact sublim cu divinitatea, deci cu binele si raul si ca el stie in prima faza ce trebuie sa faca. Uite stramosul nostru homo sapiens care a supravietuit nu pentru ca era cel mai cel de pe planeta ci pentru ca a stapanit magistral arta de a se tine departe de belele.

Filosofii simt si ei initial ce e bine si ce nu dar isi neaga instinctul si coboara in infern (cum ar veni... ca s-o citez pe bunica mea "sunt oameni care-l cauta in mod intentionat pe dracu'"), ies din infern mai intelepti (daca ies) si apoi... importnt e ce fac cu intelepciunea dobandita. Ulise dupa ce a gasit Lana de Aur a continuat sa lupte pentru idealurile nationale ale tarii lui. El nu s-a apucat sa disece infernul si sa-l inteleaga, dupa cum tind sa faca inteleptii vremurilor noastre.

Eu cred ca exista raul si binele. Intre ele nu este nimic. Oricat de putin rau peste bine face ca binele sa nu mai fie bine. Si asa si trebuie sa ramana, macar in teorie. Facem astfel din bine un far calauzitor; oricat am bajbai si oricat ne-ar fi de greu sa tragem o concluzie trebuie sa avem mereu acest punct de reper, sa stim mereu in ce parte este lumina. Si mai ales sa nu ne mintim.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice