Intamplari paranormale

gaba-rema spune:

Ai reactionat paradoxal (nu paranormal :) la Xanax. mai sunt si alte medicamente din categoria asta (Anxiar, samd)
Dar poti sa incerci cu valeriana si passiflora... poate e suficient.

Ana68 spune:

Of,nu Gabi,eu nici macar nu stiu daca am luat 2 extraverale in toata viata mea si nu am nevoie.La toate controalele la care am fost de nevoie sau obligatoriu(adica impuse de servici)mi s-a spus ca sunt foarte bine si ca ma prezint normal din punctul asta de vedere.
Cand am luat acel Xanax am facuto din...prostie,mai mult...ma plangeam surorii mele ca nu mai resist nervos,ca eram foarte agitata...este vorba de perioada urmatoare decesului primului meu sot...era o conjunctura foarte rea de situatii in viata mea...cumva se explica starea nervoasa in care ma aflam.De ce am luat atunci pastila?ca avusesem intruna din zile o iesire urata fata de copil,in sensul ca pentru o prostioara facuta mi-am descarcat nervii pe copil,tipand la el,drept pentru care si ii ziua de azi regret fapta de atunci.Si mintea m-a dus sa judec ca am luato razna,drept pentru care am luat hapul.
Sper din suflet sa nu am nevoie niciodata sa iau ceva in sensul asta....am asa o fobie vis-a-vis de asta...nu ca as sta foarte bine cu mansarda,insa prefer sa ocolesc si sa ma linistesc decat sa ajung sa devin dependenta de pastilute.

Ana-Maria,mami deAlex&Luana


Album pi casa

Pi casa nou



Amalgam de ganduri

gaba-rema spune:

Din contra, cred ca stai bine cu capul . Iesiri nervoase are orice om normal uneori. Nu-ti face probleme ca n-ai de ce.

Hai c-am ajuns la "clinica virtuala", incet-incet...

Ana68 spune:

Hehehehehe.....asa se pare...lumea care a trecut si-a spus pasul aici ......uite cate intamplari ciudate petrecute in viata tuturor celor ce au scris aici...

Si iar ma mir:cum se explica oare magia facuta de un magician pe scena,cand ridica trupul asistentei,ce sta in pozitie culcata,in aer,fara a fi legat de ceva,legat cu ceva....asa,pur si simplu...sa fie aia levitatie?

Ana-Maria,mami deAlex&Luana


Album pi casa

Pi casa nou



Amalgam de ganduri

mihaela_s spune:

Nu Ana-Maria, nu e levitatie...nimic din magiile facute nu sunt magii, toate sunt iluzii optice.
Am vazut la tv "traducerile" la o parte din magiile magicienilor . Asta cu "levitatia" era parca urcata tipa pe un piedestal care urca in sus ca un lift si care are culoarea fundalului si lumina bate in asa fel incat nu se vede...

Cat despre paranormal, eu sunt perfect de acord cu ce a scris Gabi. Ne-am mai intersectat pe la alte subiecte si m-au surpins raspunsurile tale, atat de bine mulate pe gandirea mea.

Patanii cu "lipitul" de pat am avut si eu...dar nu sunt sigura ca eram treaza, eu asa mi le explic. Momentele acelea le-am avut la trezire, eu mi le explic ca visam ca sunt treaza...ca de fapt totul a fost in vis...asa cum visul cu caderea in prapastie am avut-o multi dintre noi, nu? Atat de real!

Intr-o vreme eram si eu cu idei paranormale...in acea perioada vedeam si eu fantome, chipuri, auzeam zgomote, simteam mereu ca parca cineva e in spatele meu...apoi am intalnit pe cineva care mi-a explicat atat de logic si normal toate paranormalitatile astea si mi-am "lamurit" creierul ca e numai vina lui . De atunci au disparut toate paranormalitatile din viata mea. Adica nu, ma mai tintuieste cateodata cineva de pat si nu ma lasa sa ma ridic...cum va ziceam, visez...si deseori eu cu sotul meu gandim la fel, sau la acelasi lucru. Aici pe forum patesc la fel...sunt pure coincidente. Oameni care au aceleasi interese, aceeasi cultura sau amintiri din aceeasi perioada, e normal sa se gandeasca la fel in anumite momente.

PS. Acuma sa cred ca eu si Gabi suntem telepatice? Intram aici sa citesc si vedeam ca Gabi scrisese ceea ce gandeam si eu cand am citit postarile...in afara de medicatie...eu nu am asemenea experiente.




vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

carmen_70 spune:

Nu stiu daca va mai aduceti aminte de faimoasele cruci de piatra de la Buzau, pe care se lipeau monazile. Era in anul 1986 cred. Femeile din familia mea (mama si bunica) au hotarat ca trebuie sa vada minunea cu ochii lor. Eu, ceausel cu drag de scoala, am incercat sa le spun ca respectivele cruci sunt de fapt roci magnetice si ca este firesc sa retina metalul. In seara de dinaintea plecari, pentru ca ne-am propus sa plecam cu noaptea in cap, sa ajungem primii, au venit la noi un unchi impreuna cu o verisoara a mea, dornici sa vada si ei miracolul.
In noaptea aceea am visat ca ajunsesem deja acolo. Am gasit o mare de oameni si, undeva departe, pe deasupra capetelor lor, vedeam partea de sus a unei cruci mari, albe.
Cand am oprit masina toti oameni s-au deplasat si s-a creat un culoar liber printre ei. Am mers spre cruce. Cand am ajuns in fata ei, de undeva din spatele crucii a aparut un barbat tanar, imbracat in ceva care semana cu un vesmant de calugar tibetan, numai ca era alb.
S-a apropiat de mine si mi-a cerut sa merg cu el, la mama lui. I-am raspuns ca nu vreau sa merg si ca vreau sa stau cu mama mea. A acceptat dar mi-a spus sa nu uit ca eu sunt trandafirul grena.
De cand ma stiu floarea mea preferata a fost trandafirul grena.
A doua zi, in drum spre Buzau, le povesteam celor din masina visul mea. Mama s-a albit si a oprit masina pe dreapta (ea era soferul).
Atunci mi-a spus ca inainte sa ramana insarcinata cu mine a visat ca plangea la un mormant pe care crestea o tufa de trandafir cu numai doua flori: una alba, una grena. O batrana i-a daruit o floare, pe care o doreste ea, sa nu mai planga. Mama a ales-o pe cea grena. Uitase visul care o marcase dar nu-l povestise nimanui. S-a gandit dupa ce m-a nascut ca a ales de fapt sexul copilului.
Nici acum nu am curajul sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca acceptam invitatia tanarului.
Voi ati avea?

Mama de Dragos Andrei

nikole spune:

Wooooow, Cramen, mi s-a zburlit parul pe mine, serios...

Stati ca mi-am amintit si eu una, si singura de altfel patanie de genul celor povestite de voi.

S-a intamplan in prima luna cand am ajuns aici.
Locuiam 4 fete in partament, intr-o zi, cred ca era vreo 11 ziua, stateam in pat, cu ale mele gnduri, incercand sa adorm...cred ca stateam asa de vreo 2 ore...la un moment dat aud niste tropaituri, pasi pasati, parca cineva alerga prin casa, si care se opreau exact in dreptul patului meu, se auzea f clar.
Si tot asa de vreo 3 ori, ajunsese sa ma irite zgomotul, efectiv tropaia.
Apoi, aud dusul cum curge in cada, iar in linistea din camera(toata lumea dormea) se auzea f clar cum apa se loveste de peretii cazii, si era f deranjant, ptr ca era un zgomot de aceeasi intensitate , ca si cum ai lasa apa sa curga in gol.
M-am gandit ca cineva din camera face dus...a durat treaba asa 30 minute pe ceas, ca m-am uitat special la ceas.
Dar ce m-a iritat era faptul ca se uzea apa cazand in gol cumva, era evident ca nu era nimeni sub dus, stiti cum pica apa cand suntem sub dus, si cum se aude cand lasam doar dusul sa curga. e o diferenta...
ei....m-am dat jos din pat,si am privit spre usa de la baie,era intredeschisa lumina aprinsa si iesea abur din baie.
Toata lume dormea, si ...am cam intrat la idei, m-a cuprins instantaneu frica, nici nu stiu cum am ajuns in pat la loc....moama cum imi batea inima...
la cateva minute,aud dusul ca se opreste, si scot capul sa vad....nimenu nu era in zona, toate fetele dormeau, toate erau in pat....am inlemnit,nu stiu cum am avut curajul sa ma apropii de baie...
nu mai iesea nici un abur, am ajuns in pragul usii , lumina era stinsa, am deschis usa larg, am aprins lumina...cada nu avea strop de apa pe ea, in baie era un frig de inghetai, oglinda curata...nici semn ca in urma cu maxim 5 minute, iesea abur din baie....

am inlemnit locului...am strigat la una din fete, s- trezit toat lumea,le-am povestit ce s-a intamplat nimeni nu a auzit nimic, dar...m-au calmat cum au putut si m-au spus;;;"Ai sa te obisnuiesti"....

cine m-a pus sa-mi amintesc, ca acum nu mai pot dormi si peste 3 ore raman singura in casa...brrrrrrrrrrr

un pic off topic

Mai toti doctorii mi-au pus diagnosticul asta, si stiam pe undeva ca intr-adevar sufar de anxietate...ma cunosc f bine, dar am refuzat sa accept, am negat ani la rand.
Pana acum cateva luni cand am facut un mare atat de panica in tren, si de atunci mi-e groaza sa mai merg cu trenul...
am ajuns la psihiatru din proprie initiativa, ptr ca am realizat ca nu ma pot ajuta singura...mi s-a dat Paxil, am luat o luna, ulterior le-am oprit, le-am refuzat, acum nu iau nimic, incerc sa lupt cu frica....merg zilnic cu trenul, ca doar asa ajung la munca...e greu, dar nu ma las, daca vad ca mi se face f rau, ies din tren, il iau pe urmatorul si tot asa...
oricum stiu dece sunt asa, si sper ca timpul se scurge in favoarea mea, lupt ptr niste schimbari care sa reduca la viata cea de acum cativa ani, cand mutam muntii din loc, si nu mi-era frica de nimic, si eram o mana de om...

m-am gandit la terapie, am fost si la un psiholog, mi-a displacut complet omuletul, ma trata cu o politete iesita din comun, si abia vb..eu nemancata de vreo saptamana, abia ma tineam pe picioare, trebuia sa ma concentrez sa aud ce zice el...m-a stresat la culme, si mai rau, e ca am incercat sa-l fac sa se simta util, si am raspuns zambind la toate intrebarile dumnealui...

am iesit fugind, si nu m-am mai intors....nu cred ca el e cel care m-ar fi ajutat, cred ca tot in mine e puterea si solutia...
asa cum am fost atatia ani foarte ok, asa trebuie intr-un fel sau altul sa redevin...
si gata, iertare ptr off topic, ma opresc aici, subiectul e mult prea interesant sa-l schimbam pe ...atacuri de panica



Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

michelle7 spune:

hai sa va spun eu una proaspata. acum 3 luni eram cu prietenul meu (relatie de 1 an) cand am primit vestea ca un prieten de-al lui a decedat brusc. Primul gand a fost wow nu-mi vine sa cred ca X a murit. Al doilea gand a fost , acum prietenul meu o sa incerce sa fie cu prietena lui X. Sincera sa fiu m-am mirat ca mi-a trecut gandul ala prin cap pt ca aveam o relatie buna si nu mi-a dat niciodata impresia ca e atras de ea.
Ei bine la o cateva saptamani dupa deces ne-am despartit si la nici 2 luni de la moartea lui X prietenul meu e intr-o relatie " de succes" cu ea. Daca asta nu a fost premonitie nu stiu ce altceva e !

NinaR spune:

Am avut multe premonitii de-a lungul timpului, dar ultima m-a pus serios pe ganduri.
Alaltaieri seara, stateam pe canapea si butonam telecomanda, mi-a trecut prin minte gandul:" Va muri Dolanescu", mi-am zis ce prostii gandesc.......nu il mai vazusem de mult timp la tv nici nu sunt fan muzica po****ra, nu stiu de unde mi-a venit acest gand.
Ieri pe la ora 18.00, am aflat ca s-a stins din viata Dolanescu,. Mi s-a zbarlit pielea pe mine si am ramas socata de gandul zilei anterioare.

Orice fapta isi are rasplata ei
Nina

carmen_70 spune:

In studentie cineva mi-a imprumutat o carte - Originea vietii si a mortii (nu mai retin autorul). Concluzia generala (am citit-o "pe nerasuflate") a fost ca subconstientul nostru este deosebit de puternic. Autorul credea in reincarnare (ar fi interesant de stiut ce parere aveti voi) si sustinea ca majoritatea intamplarilor din viata noastra care ne lasa sentimentul de premonitie, sunt de fapt lucruri care s-au intamplat intr-o viata anterioara si pe care subconstientul nostru le recunoaste.
O alta afirmatie a lui care m-a infiorat, a fost ca asa numitele obsesii ajung sa devina realitati tot datorita subconstientului.
De ce m-a infiorat?
In ani de liceu faceam naveta cu autobuze foarte aglomerate. Eu fiind mica de statura si bara de sustinere de la autobuz fiind sus, trebuia sa ma tin de scaun. Foarte des ma gandeam ce se poate intampla daca soferul pune o frana brusca si cade cineva peste mana mea. La aproape un an, la un concurs national la care nu au fost respectate normele de realizare a gropii pentru saritura in lungime, mi-am rupt piciorul.
De atunci incerc sa gandesc numai pozitiv.

Mama de Dragos Andrei