E romanul atat de ingust la minte?noroc cu mortii!

gaba-rema spune:

Foarte sincer, Rufus: tu asa procedezi, practici renuntarea de sine neselectiva? Eu nu cunosc pe nimeni care sa o faca, în mod personal. Poate Papa Ioan-Paul al II-lea sa o fi facut, poate Maica Tereza... poate, zic...
Altfel spus, esti dintre putinii crestini care s-ar duce acum la un criminal periculos, un violator, un vânzator de copii proprii sa-i spui ca vrei sa-l ajuti (indiferent cu ce)? Ei, daca-i asa, jos palaria! Asta da neselectivitate!



Eu nu neg credinta. Eu nu cred, punct. Ti se pare acelasi lucru Mie nu...
Si da, ma inspir si eu din învataturile universale, nu neaparat via religie. Poate sa ti se para de neconceput, dar exista o morala si în afara celei religioase.



Da' cine a zis ca e mai bine cum fac eu (si nu "voi", Rufus, ca eu sunt una bucata om, nu mai multi ... si nici n-am în spate legiuni de , crede-ma! ). Dimpotriva, as prefera sincer sa CRED, sa am speranta aceea data de credinta ca am un Protector omnipotent etc... dar daca eu nu mai cred, ce sa fac?? În prezent, procedez asa cum gasesc eu ca e mai bine pentru mine, asa cum cred ca e normal.
Îi înteleg foarte bine pe cei care fac diverse ritualuri pe care religia le-o cere, nu-i condamn sub nici o forma. Am facut si eu cândva la fel. Când vad unele exagerari, mi se pare curios, atâtat tot. Dar la urma-urmei, nu se face gaura în cer daca cineva exagereaza cu pomenile... mai bine decât sa exagereze cu , samd.

Cine vrea sa se îndatoreze ca sa faca pomeni pentru ca asa simte el ca trebuie, ca asa devine un mai bun crestin, foarte bine! Ba chiar îl aprob, din moment ce a facut ceva pentru linistea sufletului sau: consider ca a avut de câstigat facând asta.

(... sunt însa unii din cei care procedeaza astfel care apoi se vaieta la toata lumea apoi cu sacrificiile facute... sau poate se lauda? Ei, asta nu mai e chiar asa frumos... dar si asta pot s-o accept. Doar nu ma lezeaza direct si personal, nu?)

gaba-rema spune:

Hai, nu, serios??
Asta e un exemplu, nu stiu de ce nu ti se pare bun. Mai sunt si altele.
Spui si tu ca Rufus, ca renuntarea la sine e neselectiva?
Si daca da, îmi poti indica pe cineva care practica renuntarea la sine? In afara de Isus, fecioara Maria si câtiva sfinti...

Daca sunt complet alaturea cu drumul, explica-mi în 2 vorbe ce înseamna conceptul asta. Si da-mi si mie o pilda, daca se poate.

mariamunteanu spune:

Gabi, devotamentul fata de propriii copii este ceva natural care nu implica renuntarea la sine decat in cazuri extreme de saracie, boala, sacrificii necesare.

Eu nu pledez pt. renuntarea la sine. Dar exemple exista si nu doar printre sfinti. E vorba de miile de oameni necunoscuti care ingrijesc bolnavi, copii orfani, fac misionariat prin Africa riscandu-si viata in conditiile periculoase de acolo. Sunt oameni ca si noi, cu deosebirea ca se pun la dispozitia semenilor lor care au nevoie de ajutor.

Maria

CorinaDani spune:

Simplifici prea mult...Prin extrapolare ajungem la alte dileme si discutii...

De unde sa fim la curent cu ce se intampla, daca nu prin intermediul TV, presa, internet ?!?! Ca doar n-o sa ne apucam acum sa mergem la fata locului, doar ca sa ne convingem ca lucrurile stau intr-un fel sau altul...Tot respectul pentru cei (putini) care au facut acest lucru, adica au mers din proprie initiativa sa dea o mana de ajutor in astfel de situatii...Dar uitati-va cu atentie la reportaje, cu prima ocazie cand se vor mai intampla aceste calamitati - nicaieri nu veti vedea preotul, nici macar cand sunt aduse sau se impart ajutoarele...

Cat despre partea cu mersul la biserica pe vremea "impuscatului"...tatal meu ne-a explicat la vremea respectiva ca avem anumite "restrictii", printre care mersul la biserica, discutiile sau corespondenta cu cetatenii din alte tari (de ex. vara, la mare), samd. Multa lume era obsedata in acele vremuri de securitate, de ascultarea telefoanelor, etc.
Asa ca, decat sa-si puna in pericol functia si cariera, ne-a explicat (pe intelesul nostru) cum stau lucrurile...Niciodata nu a spus "nu ai voie la biserica", a spus ca nu este bine sa fim vazuti ca mergem acolo, ca informatorii securitatii abia asteapta sa prinda pe cineva ca face o miscare gresita ca sa-l "toarne"...acum imi vine sa rad cand mi-aduc aminte cat era de stresat de toate chestiile astea cu securitatea...dar cred ca, la vremea respectiva, el era ferm convins ca se intampla cu adevarat, va amintiti probabil povestile care circulau atunci....
Iar cand am fost destul de mari ca sa invatam la scoala teoria lui Darwin, evolutia speciilor, cum crezi ca am fi putut accepta doua idei care se bateau cap in cap, din punctul nostru de vedere ? Ar fi insemnat sa acceptam ca multe dintre lucrurile invatate in scoala sunt false, iar ca sa ne convingem ca adevarul este in "tabara opusa", aveam nevoie de dovezi sau argumente foarte logice si convingatoare. La acea varsta, da, aveam nevoie de dovezi pentru a crede in ceva care nu "se vede". Discutii am avut cu parintii in legatura cu existenta lui Dumnezeu, dar in esenta totul ajungea in punctul-critic: "cum poti sa crezi in ceva care nu se vede, despre care nu stii daca exista, cum arata, unde sta, cum poate vedea ce fac toti oamenii din lume in acelasi timp, si care nu-ti poate da macar o dovada ca este acolo, sus ?" (repet, discutiile sunt din vremea copilariei).
Si nu pot fi nici ipocrita, sa afirm ca da, eu cred in Dumnezeu, ma duc la biserica, ma rog, tin post, etc. si de fapt totul sa fie de fatada, de "ochii lumii" (cum fac foarte multi, din pacate). Prefer sa fiu corecta si sa recunosc faptul ca nu cred si gata, nici nu incerc sa-i conving pe altii sa fie ca mine, fiecare cu viata si opinia lui.

He-he, despre armata poate sa zica oricine, orice, nu ma simt lezata si nici nu as riposta, pentru ca subiectul nu ma intereseaza si nici nu cunosc prea multe detalii ca sa ma pot pronunta...A fost doar meseria tatalui meu, pot sa spun ca am avut mai mult dezavantaje decat avantaje din acest punct de vedere - atat.


Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

gaba-rema spune:

Sunt mai linistita: eu nu practic renuntarea la sine, dar nici tu nu o faci. Rufus nu mi-a raspuns (inca).
Cunosti pe cineva care o face? Caci eu nu cunosc.
Ai auzit de vreun nume, de la noi sa zicem? (sper sa nu îmi spui de Andreea Marin ). Macar unul...


Si nu uit ca nu toti cei care se pun la dispozitia semenilor (cum frumos ai spus ) sunt religiosi.

denizel spune:

Da, Gabi, am auzit eu un nume . O cheama Alina Cenusa, nu a aparut nici la tv, nu o gasesti nici pe net, nu scrie in vreo publicatie renumita, nu da interviuri in Elle :D.
De mica a visat sa se dedice copiilor orfani din India. Si asta face acum.
Ca sa ingrijeasca si sa usureze viata copiilor abandonati (aruncati dupa nastere la gunoi, adica ) sau orfani de undeva din sudul Indiei, isi pune viata in pericol si traieste in niste conditii naspa de tot.
Poate fi linsata in orice clipa (a avut prieteni care au fost linsati), poate fi mancata de salbaticiuni, dar e fericita si multumita si nu concepe ca viata ei sa arate altfel decat acum :).
Este o fiinta incantatoare, are un curaj si un optimism fantastice, ai sta zile intregi sa o asculti.
Eu am cunoscut-o intamplator la niste prieteni, am pastrat apoi legatura cu ea, si, odata, inaintea unei plecari in India, a dormit la noi. Dupa ce a plecat, intr-o dimineata de vara, chiar la rasaritul soarelui :), am avut senzatia ca am gazduit un inger .

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

mariamunteanu spune:

Nici n-am spus ca o fac.

Da, cunoasc doua doamne, o elvetiana care a infiintat organizatia in urma cu 15 ani, ajutata de o romanca [,] care au pus bazele casei de copii orfani "Prichindel" din Ghimbav http://www.ghimbav.ro/gh/samariteanul.php. Aceste doamne sunt total dedicate, se ocupa permanent de copii, le creeaza niste conditii deosebite. Elvetianca (d-na Maria), desi nu mai e tanara si cu probleme de sanatate, isi dedica energia total acestor copii.

Alt exemplu: Pater Sporschill a fondat in Bucuresti organizatia CONCORDIA in 1991, a adunat si aduna copii si tineri romani si tigani fara adapost, de prin canale si din gari, le ofera adapost si incearca sa le gaseasca un drum in viata prin scolarizari, integrare etc. Vezi aici poze si povesti despre copii romani ajutati de el http://www.concordia.co.at/lebensbild-03-13.htm

Sunt de ajuns aceste exemple ?

Maria

gaba-rema spune:

Merci, Denizel
In fond, e adevarat ca e greu sa afli despre persoane ca Alina Cenusa... di moment ce nu apar la TV si in reviste de succes :).
Esti norocoasa sa fi intalnit pe cineva ca ea .

gaba-rema spune:

Da, si merci!

mariamunteanu spune:

Corina, daca daca te-ar fi interesat cu adevarat ce face BOR, ai fi aflat. Exista oameni care ajuta chiar daca nu se bat cu pumnul in piept, dimpotriva. MODESTIA este un concept cresinesc. Nu toti filantropii se poarta ca Gigi Becali, stii ? Ia uite de pe internet http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/biroul_pentru_asistenta_social_filantropica_1.html.

Daca nu crezi, poti sa te duci sa verifici personal.

In cursul anului 2007, s-au infiintat noi institutii de protectie sociala atat in Bucuresti, cat si in diferite localitati din cuprinsul eparhiilor, la cele 279 de asezaminte sociale existente la sfarsitul anului 2006, adaugandu-se inca 60, astfel incat numarul total al acestora este de 339, din care: 121 asezaminte pentru copii, 35 asezaminte pentru varstnici, 106 cantine si brutarii sociale, 42 cabinete medicale si farmacii sociale, 10 centre de diagnostic si tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 9 centre de consiliere, 2 centre pentru victimele traficului si 14 centre pentru asistenta familii în dificultate.

Maria