E romanul atat de ingust la minte?noroc cu mortii!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

CorinaDani spune:

Citat:

citat din mesajul lui b.nica

Spunea cineva despre obiceiurile din Oltenia cu pomeni in care se dau plapuma, masa,etc.Stau si ma gandesc,este rau daca intr-un moment in care o casa se destrama prin disparitia unui membru al ei sa se transmita unei alte case, care duce lipsa, obiecte strict necesare?
Ganditi-va ca la sat nu avem Ikea la care ne ducem pt.canapea dar si pt. cratiti!Nu mai vorbesc de familiile sarace care nu-si pot permite achizitionarea unor obiecte de stricta necesitate!Oare o pomana facuta acestora nu conduce la ganduri gen:
-Dumnezeu sa-l odihneasca pe..cutare,ca datorita lui am si eu ce-mi trebuie!
Cand eram la inceputul casniciei si nu prea aveam lucruri in casa s-a prapadit o ruda indepartata care nu mai avea descendenti;am primit atunci niste obiecte de mobilier valoroase,este drept,dar de cate ori le privesc imi amintesc de minunata noastra tanti si spun din tot sufletul:Dumnezeu sa o odihneasca pe tanti Eugenia!Nimeni nu mai are cine sa-i spuna asa acum!

Buna, eu am pomenit despre aceste obiceiuri si da, chiar e o problema, deoarece una la mana - bunica a trait in ultimii ani ai vietii la parintii mei, gospodaria fiind vanduta (asadar, nu mai avea ce sa dea din casa...); doi la mana, obiceiurile de acolo sunt clare : lucrurile MUSAI sa fie NOI...deci cum o dai, cum o intorci tot e un efort financiar mult prea mare pentru anumite familii.

Este foarte adevarat ca o parte dintre lucrurile si obiectele din gospodarie au fost donate unor rude sau vecini, tot de la tara, inainte de a vinde casa cu tot ce era in ea...dar aceste lucruri nu intrau in categoria "pomana" si nici nu puteau fi tinute undeva pana venea vremea sa fie date de pomana in ziua in care se organizau slujba si masa...

Eu asta incercam sa spun : toate babele care n-au alta treaba decat sa mearga la inmormantari, parastase si pomeni, adauga fiecare cate o chichita la ritualurile si obiceiurile astea stramosesti. Daca intrebi un preot, o sa-ti spuna ca sunt necesare muuult mai putine pentru organizarea pomenilor.

Asa cum exista o singura Biblie, de ce nu emite BOR un "ghid" de obiceiuri si randuieli pentru toate aceste evenimente din viata noastra, cand suntem nevoiti sa apelam la biserica si preoti : casatorie, botez, inmormantare, parastas, pomana, Sambata Mortilor, etc. ?

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

petra spune:

Pentru omenii batrani pregatirea ultimului drum are conotatii aparte pentru ei, in timp ce pentru cei tineri pare a fi exagerare.
Mama mea avea un unchi(frate cu bunica mea) care si-a pregatit absolut totul pentru inmormantare cu mult inainte de a fi cazul.
In 1977 ai mei au imprumutat o suma frumoasa de bani de la el dar au fost avertizati sa faca cumva sa nu intarzie prea mult cu returnarea banilor pentru ca sunt banii lui de inmormantare. Parintii mei le-au dat banii inapoi fireste, dar unchiul mamei a murit abia in 2001 si sotia lui prin 2006.Aveau pregatite sicriile si tot ce mai stiau ei ca este nevoie. Si au prins tare bine, deoarece cand au murit pana au venit copii de prin lume, rudele si vecinii au facut totul ce era de facut pentru ca au avut totul pregatit.
Eu nu as judeca pe nimeni ca-si face pomeni de viu sau ca urmasii fac pomeni dupa ce-i morti. Fiecare face ce -i place, cum ii place si cat .
Asa si batranii din filmulet: daca asta-i face sa se simta linistiti, asta fac! Cu ce ne afecteaza pe noi asta?

b.nica spune:

CorinaDani,ai dreptate;cand oranduiala veche se perturba de catre "babele" atotstiutoare se alege praful.
Trebuie ca in randuielile legate de anumite obiceiuri sa se inteleaga rostul lor.
Ideea este ca sa se transmita lucruri de valoare,simboluri/necesitate la familii tinere si astfel sa fie transferat utilul odata cu "gandul bun".

ina_nz spune:

Pentru tineri moartea reprezinta un eveniment care o sa se intample undeva in viitorul foarte indepartat. Probabil ca cu cat imbatranim cu atat simtim ca ne apropiem mai mult de momentul ruperii firului si asta incepe sa ne sperie.

Cred ca aceste ritualuri/pregatiri de moarte alaturi de impartasit, dus la biserica mai des, apropierea de Dumnezeu, ajuta la linistire, acomodarea cu idea de a muri.

Si bunicele mele amandoua si-au facut pomeni de vii, au dat un pat sau haine la nevoiasi si au zis "sa fie de sufletul meu si al barbatului meu dupa ce murim" , si-au pregatit hainele, prosoape, batiste....etc, si asta acum vreo 20 de ani.

Eu le stiam toate randuielile. Dupa ce am plecat din tara si-au rugat fetele (mama si cumnatele ei) sa vina sa le arate ce au cumparat si au pregatit dar ele nu au vrut sa vada, le-au zis ca sunt morbide si ca e semn rau. Mie nu mi-a fost frica, l-am inteles ca pe un proces firesc. Daca asta le facea pe ele fericite si le multumea de ce sa ma apuc eu si sa le amarasc sufletul.

Imi pare tare rau ca nu o sa fiu acolo cand o sa se intample pt ca stiu ca le-ar fi multumit prezenta mea acolo. Tocmai pentru ca nu judec si nu incerc sa schimb nimic, ci indeplinesc intocmai dorintele lor.

Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si baby

Alexandra spune:

Daca am fi fost catolici n-am fi avut parte de aceste traditii imbunatatite permanent cu tot felul de noi idei ale babelor. Credinta spune ca sufletul se desparte de trup, sufletul nu are nevoie de nimic din cele lumesti - hrana sau bunuri materiale-, deci pentru ce aceste pomeni? E o contradictie intre ce spune credinta, intre ceea ce spune preotul la inmormantare si ceea ce se intampla de fapt. Nu cred ca cineva vreodata o sa-si uite bunicii sau parintii chiar daca nu face nu stiu ce pomeni. Catolicii sunt si ei crestini, dar n-am auzit sa faca atat balci, simai ales balci facut de gura satului, de "ce-o sa zica lumea".

Marina_1609 spune:

Citat:

citat din mesajul lui felicic76

Cealalta bunica, cea din partea mamei, a murit acum 14 ani. Acolo surpriza a fost uriasa: a lasat etichete pe care scria destinatia fiecarui lucru: prosop popa, prosoape nepoti, ornamente dric, cususe si banutii care se prind in batista, toooot , absolut tot, Facuse si un fel de testament: sculele de tamplarie ale lui bunicul merg la nepotul cutare, care imbratisase meseria, cutare lucruu merge la cutare fiica sau nepoata. Si-a organizat inmormantarea, ficele ei nu au facut nimic altceva decat sa-i implineasca dorinta

asa a facut si bunica mea din partea tatalui!

-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=15" target="_blank">Sofia - Clipe de viata ( ma1 & ma2 )

Mami Marina - Gospodina

Marina &

ANA SOFIA 05.08.08

Copil crescut din suc de morcovi

b.nica spune:

Citat:

citat din mesajul lui Alexandra

Daca am fi fost catolici n-am fi avut parte de aceste traditii imbunatatite permanent cu tot felul de noi idei ale babelor. Credinta spune ca sufletul se desparte de trup, sufletul nu are nevoie de nimic din cele lumesti - hrana sau bunuri materiale-, deci pentru ce aceste pomeni? E o contradictie intre ce spune credinta, intre ceea ce spune preotul la inmormantare si ceea ce se intampla de fapt. Nu cred ca cineva vreodata o sa-si uite bunicii sau parintii chiar daca nu face nu stiu ce pomeni. Catolicii sunt si ei crestini, dar n-am auzit sa faca atat balci, simai ales balci facut de gura satului, de "ce-o sa zica lumea".

Alexandra,se pare ca nu ai inteles semnificatia obiceiurilor romanesti;majoritatea ne parvin din obiceiuri legate de o colectivitate ca aceea a satelor unde se amestecau relatiile dintre oameni si buna convietuire,intrajutorare in ultima instanta.
Pomenirile sunt prilej de amintire la care trebuie sa se adauge fapte bune care sa determine persoanele straine care beneficiaza de pomana(de aceea se recomanda ca pomana sa nu fie data rudelor)sa trimita gandul lor pozitiv de multumire.
Nu obiectul in sine aduce "pe lumea ailalta" multumire celui decedat, ci, gandul bun trimis de cel ce beneficiaza de pomana,daca este primita,cum se spune.

Melody spune:

Citat:

Alexandra, imi pare rau, dar trebuie sa te contrazi...eu sunt catolica si acum vreo 2 ani a murit bunicul meu din parte mamei. Si la fel a fost cu pomana...s-a imprumutat mama si de la banca si i-am trimis si noi, eu si sora mea bani, de a ajuns inmormantarea si pomana mai scumpa ca aici...

Asta tot pentru ca :"Ce o sa zica lumea...."

Iar anul trecut, a murit socrul, ortodox, si la fel multa fala...restaurant de lux, cu 3 feluri de mancare, 100 persoane.

Dar asta e...stii cum se zice...fie primit!

Alexandra spune:

Soacra mea i-a dat de pomana unei vecine, unguroaica, ea a primit, dar a intrebat ce e asta ca la ei nu se face asa ceva. Iar cand spuneam ca celui care a murit nu-i mai trebuie nimic ma refeream la povestile de genul "l-am visat si-i era foame, sete, frig, gata trebuie sa dau de pomana". Iar gandurile bune nu pot fi decat din partea celor care au cunoscut persoana disparuta, un necunoscut de unde sa stie ce fel de om a fost cel caruia i se face pomana.

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui Alexandra

Soacra mea i-a dat de pomana unei vecine, unguroaica, ea a primit, dar a intrebat ce e asta ca la ei nu se face asa ceva. Iar cand spuneam ca celui care a murit nu-i mai trebuie nimic ma refeream la povestile de genul "l-am visat si-i era foame, sete, frig, gata trebuie sa dau de pomana". Iar gandurile bune nu pot fi decat din partea celor care au cunoscut persoana disparuta, un necunoscut de unde sa stie ce fel de om a fost cel caruia i se face pomana.

Alexandra...in credinta ortodoxa, sufletului celui decedat ii trebuiesc cat mai multe "vorbe bune" puse de oameni, in fatza Domnului. In ajunul unei "Sambete a mortilor", parintele de la biserica unde merg eu ne-a spus, amuzat, ca nu, mortul nu mananca si nu bea ce dam noi de pomana, nu se imbraca si nici nu se culca in patul pe care l-am oferit; dar acei necunoscuti, pe care-i alegem cu grija, adica chiar au nevoie de ce le dam, se gandesc la cel mort cu multumire, pentru ca datorita lui au ei ce manca. "Bogdaproste" sau "sa fie primit" este felul in care cel miluit multumeste, iar aceste vorbe ajung la sufletul celui decedat.
Asta ne-a explicat preotul, eu o cred; daca tu (sau altcineva) nu crede, nu-i bai...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor