Sora mea mi-a salvat viatza

Daiopri spune:

Da vali asa e. O sa se faca reconstructia pe loc, dar asta insemnand ca sunt introduse doar inflatoarele alea sau cum le zice. Procesul in sine dureaza cateva luni
Lemoni, bravo. Noi vrem sa mergem in San Diego, LA si bineinteles disney.
O sa pice motanul pe spate, ca nu stie ce il asteaptasi mai ales ce a facut sa merite asta
Vai de piciorusele mele, da las ca am tot timpul din lume sa ma odihnesc dupa. Mai ales ca perioada de dupa op vreau nu vreau ma linistesc
Ma bucur ca sora ta este bine. Ma iau si eu dupa ea
Ieri am fost la aia cu genetic test, si cica dureaza si un an sa primesc rezultatul
La tine cat a durat?
Oricum cartile sunt facute indiferent de rezultat. dar vreau si eu sa stiu pt cultura mea
In rest umblu, umblu. Stiu ca am avut o vara grozava, temperaturi superbe. Pacat ca m-a prins cumva in declin asa, ca ma enerveaza cu sistemul in cap si calduri rele tare:))

Numai bine tuturor

Lemoni spune:

Eu am fost un caz de urgenta,mi-au dat raspunsul la testul genetic in 2 luni, stiam ca dureaza un an in general dar pt ca incepeam tratamentul dupa 2 luni iar raspunsul imi afecta decizia atunci m-au pus pe lista de urgenta si am primit raspunsul inainte sa incep chimo .
Astazi am fost sa fac programare la ultrasound si nu vor sa-mi faca , culmea, sunt putin suparata pt ca au trecut 6 luni si as vrea sa vad ce se mai intimpla sa numai astept iar un an si sa ma trezesc cu surprize eu vreau sa fiu verificata in fiecare 6 luni!Cred ca o sa merg sa incerc si la Toronto . E drept ca am avut un MRI luna trecuta si totul era ok dar mie tot imi e frica ca orice simt acum ma sperie.Mai astept putin sa scap de raze si sa am timp sa ma deplasez.Mai am numai 6 sedinte ,yupiiiiiiii.

Daiopri spune:

Lemoni cum mai esti?
Eu ieri am avut ultima si pana acum sunt bine.
Mai prost e ca am intrebat dr de rezultatul la eco de ficat, caci prima data cand mi-au facut au vazut o pata, ziceau ei hemangiom si sa verificam dupa 3 luni.
Am refacut la 3 luni si acum imi zice ca e modificata forma
Si drept urmare, marti am CT scan sa vedem ce si cum. Dr zice ca ar fi in soc sa fie ceva, dupa ce la san totul a mers asa bine.
Mi-=a trecut si cheful de vacanta si tot. Sper sa fie bine. Oricum incearca sa vada ce si cum inainte de op, care e la inceputul lui noiembrie. Nu prea mult timp mai ales ca eu plec o sapt in vacanta.
Asta e, om vedea ce o fi.
Am ceva freza mica dar tot mai zboara
Lina tu cum mai esti?
Vali tu?
Fetelor va doresc multa sanatate si putere sa mergem mai departe.

Wk placut.

Numai bine tuturor

DarkBendis spune:

Daiopri, *big hug* si tinem pumnii sa fie totul bine si sa vii cu vesti bune!!



Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)

Our Goblin Prince



"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"

vali02 spune:

Lemoni, Daiopri, in ultimele postari ale voastre am vazut nelinistea care ma macina si pe mine la sfarsitul tratamentului si cu care inca lupt sa ma obisnuiesc: oare chiar detinem controlul in infruntarea cu boala, sau pericolul e tot acolo, ascuns dupa colt si ne poate face o surpriza oricand? sau altfel spus oare dupa chimio+radio+operatie+efecte secundare vom putea sa ne linistim, sa ne reluam viata noastra frumoasa de dinainte, sau o sa ne tremure inima la fiecare control, la fiecare semn ca ceva nu functioneaza ca pe roate in organismul nostru.
Eu am ajuns la concluzia ca aceasta boala a facut niste schimbari irevocabile in mine. Nu voi mai putea niciodata neglija nici un semnal pe care mi-l trimite corpul meu (cum ar fi discomfort, oboseala nejustificata, schimbari de dispozitie, chestii care altadata nu m-ar fi ingrijorat) si imi voi face regulat controale medicale chiar daca ma simt bine. DAR...refuz sa traiesc cu frica in san (ala care mi-a ramas ). Nu mai astept sa vina o zi in care sa-mi pot spune "gata, sunt sanatoasa 100%, nu-mi mai fac nici o grija". Nu, accept ca asa e viata mea, ceva mai imprevizibila decat imi doream eu, dar asta nu e un motiv sa nu mi-o traiesc din plin, fara a privi in orice clipa la drobul de sare.
Nu pot sa-mi ajut corpul sa fie bine decat prin controale si prin acumularea ce cunostinte medicale, pentru ca orice problema descoperita la timp se poate trata. Pot in schimb sa ma simt stapana pe viata mea altfel: prin felul in care traiesc, in care ma bucur de viata, nepermitand fricii sa ma tulbure. Accept ca nu stiu sigur daca am scapat definitiv sau nu de boala, dar prefer sa traiesc ca si cum a-si fi invincibila. Si sa ma bucur la sfarsitul fiecarei zile pentru ca a fost o zi frumoasa, indiferent ce s-a intamplat in acea zi, lucru pe care nu stiam sa il fac inainte.

Sanatate multa va doresc, doamnelor frumoase si puternice (si scuzati limbarita de mai sus)

Lemoni spune:

Revin cu vesti bune sper eu.Am terminat razele si apoi am avut un soc am realizat ca sunt bolnava, dupa un plans isteric de vre-o 2 zile si durerea fiecarui osisor in corpul meu am realizat ca in tot acest timp am fost moarta si ca desi totul a fost ok prin ceea ce am trecut ,eu nu am realizat.Se pare ca cei din jurul meu ma ingropasera deja, mi-am pierdut sotul si fiul..... le vorbeam si nu ma mai intelegeau sau refuzau sa-mi vorbeasca . Odata mi-a clik in cap ca totul in viata are un rost si sper din sufletul meu ca si ei sa ma regaseasca e nevoie numai de timp si sper s-a am familia mea minunata inapoi.
Sunt deja o alta persoana am invatat asa de multe in cateva zile si exact cum spune si Vali orice zi trebuie pretuita cu bine si rau .
Aveti grija de voi

vali02 spune:

Draga Lemoni nu ai pierdut pe nimeni, pur si simplu si ei se lupta cu durerea si spaima ca te pot pierde. Asa cum tu te-ai descarcat emotional prin plans (si ai fost puternica ca ai rezistat pana acum, abia cand te-ai simtit in siguranta, cu tratamentul terminat, ti-ai "permis" sa-ti recunosti frica si sa te defulezi), asa si ei vor gasi intr-o zi puterea sa-si depaseasca durerea. Cum spui si tu, e nevoie de timp ca sa se convinga ca totul e bine. Nu e vorba ca ei nu te intelegeau, cred ca refuzau sa te inteleaga pentru ca asta ar fi insemnat sa accepte ca esti bolnava cu o boala care sperie pe oricine, refuzau sa priveasca realitatea pentru ca era prea dureros pentru ei. Dar durerea asta este nascuta din dragoste, nu din altceva.
Eu cat am fost bolnava m-am concentrat doar pe mine, sa fiu tare, sa rezist, nu aveam putere si pentru ceilalti. Abia cand am terminat tratamentul am inceput sa ma gandesc cat de mult i-am indurerat si o vreme m-am simtit vinovata. Apoi am inteles ca nu am nici o vina, nu am ales eu boala. Si sper ca asa cum viata mea s-a schimbat in bine si pentru ei aceasta experienta sa le fi adus ceva bun in schimb.

Daiopri spune:

Lemoni, imi pare rau de ce audParca erai mai bine. Of, of si nu apuc sa mai discut cu tine ca sunt numai pe fuga.
Hai capul sus si gandeste pozitiv.
Vali, ai dreptate in tot ce spui.
In ceea ce ma priveste insa, cred ca sunt un caz unic, caci eu sincer sincer nu mi se pare grav ceea ce mi se intampla.
Ori m-am tacanit, ori eram gata tacanita, dar nu imi trece nici un moment prin cap ca o sa dau coltul de la asta. Am zis de la bun inceput si continui sa cred ca nu e asa grav cum pare. Sper sa nu ma insel.
Apoi poate unde si momentul in care mi s-a intamplat, dar pt mine totul se invarte in jurul copiilor si ceea ce am de facut pt ei.. Efectiv nu am avut si nu am timp sa ma gandesc la gravitatea (daca exista) a ceea ce mi se intampla. Pt mine e ca orice alta boala curabila. Si este f important cum e cel mic, cum e cel mare, ce am de facut maine si tot asa.
Pai eu cand mi-au zis diagnosticul nu a cazut cerul pe mine. M-am suparat, dar mai mult ca mi s-au stricat planurile
Apoi ei imi ziceau de prima sedinta, eu ziceam de botez. Ei ziceau de tratamente eu aveam lista cu ce imi trebuie la botez si pt ziua lui cel mare.
Toate astea m-au tinut asa de ocupata mental, incat nu am plans deloc. Acum m-ai scap din cand in cand pe aratura, dar iarasi din cauza inconvenientelor ce apar de la ceea ce am de facut.
de ex cu operatia, ma enerveaza ca o sa fie greu sa ascund fata de cel mare, ca el vine sa se joace peste mine si niciodata nu i-am zis sa nu faca asa, si acum o sa trebuiasca si tot asa.
Sper sa nu pic in depresie deodata, dar zau ca nu mi se pare tragic nimic.
E drept ca am avut si bafta sa ma ajute organismul, sau nu stiu ce a fost, ca pana si chimo dupa mine nu e mare lucru, si daca ar fi sa reincep vreodata (doamne ajuta sa nu) nu as avea nici o retinere in a o face din nou.
Nebunie, sau ce nu stiu.
Stiu doar ca pot sa trec peste toate. Fara sa imi fie teama de viitor. Si sper ca atunci cand termin totul sa nu am teama reaparitiei, asa cum acum nu o am.
Poate e si exemplul sorei, care, desi poate a avut ea indoielile ei (Da nu o intreb ) intotdeauna a parut ca nu are nici o teama.
Si sunt 7 ani si ceva in care a fost perfect.
Sotul meu cred ca e mult mai constient decat mine,dar imi e alaturi mai mult decat m-as fi asteptat
Apoi matisorii astia mici si mari ma tin asa de ocupata, si ii multumesc lui DD pt ei, ca nu am timp sa ma gandesc la ceea ce este sau poate fi si sincer iar ii multumesc lui DD pt asta.
Daca ati vazut acum e la moda in toate filmele cu gripe de tot felul si chiar ma gandeam ca eu ar fi fost bun sa fac un film ca ar fi iesit prima comedie despre gripa
Oricum, ceea ce vreau sa spun este ca trebuie sa fim tari, dar viata noastra nu se invarte doar in jurul cancerului. Facem tot ce trebuie dupa care capul sus cu curaj inainte
Pai ce e mai simplu atunci cand nu stii cu ce te lupti?
Hai ca mai avem inca o suta de ani sa tot trancanim pe aici

Dark
Lemoni hai vreau sa te aud vesela

Numai bine tuturor

Podeanu spune:

daiopri, Lemoni, vali

Cred ca, ca si mine, sunt multe alte femei, mamici care citesc si ptr care sunteti un exemplu demn de urmat.Numai ginduri bune am ptr voi, as vrea sa fiu la fel de tare/curajoasa.

daiopri, vacanta placuta si ptr operatie... esti in gindurile mele, stiu ca o sa fie totul bine.

miereamara spune:

Daiopri, pup mama de pisoi!
Sa ai o vacanta frumoasa si sa faci multe poze! Cred ca motanul o sa fie in culmea bucuriei cand s-o vedea la Disney. Chiar, unde i-ati spus ca mergeti?

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Baby Gator