Luati atitudine!
Raspunsuri - Pagina 4
Iasmin08 spune:
Eu a trebuit sa ies din tara sa invat sa imi apar copilul.
In Paris, in tren, mi s-a cerut permisiunea in doua randuri ca cineva din tren sa i se adreseze fiului meu!!! Odata a fost pentru ca fiul meu statea in picioare (la 6 anisori) si jos nu mai erau locuri. Asa ca i s-a cedat locul, dar mai inainte de asta, mi s-a cerut permisiunea. APoi a doua oara, cel mic se uita cucerit la pisica unei frantuzoaice, pisicuta transportata safe. Posesoarea pisicii a observat interesul fiului meu pentru pisica si din nou mi-a caerut permisiunea sa i se adreseze fiului meu.
Acolo am invatat ca absolut nimeni nu are voie sa il prinda pe fiul meu in poza, nici macar in mod accidental. Cu atat mai mult, absolut nimeni nu are voie sa il atinga nici macar cu varful degetului.
Atunci am inteles, si doar atunci ca in societatea noastra lucrurile sunt privite aiurea: oricine se poate lua de copilul meu, oricine il poate apostrofa, ba unii isi permit sa creada ca il si pot abuza, etc
Astazi insa eu m-am schimbat si doresc tuturor mamicilor sa isi schimbe modul de a privi lucrurile.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
matilda33 spune:
Doamne ajuta sa se schimbe cat mai multi dintre noi!!!
cu totii am vrea sa traim intr-o tara civilizata dar se pare ca suntem atat de departe!!!
Am citit aici exemple multe si frumoase, cel mai mult mi-a placut acesta " doamna, v-a cazut ceva din buzunar (hartia aruncata)", mi-ar place sa fiu la fel de calma, dar eu - ori tac, ori reprosez (de cele mai multe ori)
unde mai sunt stelute, aS da cel putin 10 ptr subiect si ATITUDINE !!!
Jasmin012 spune:
Stiu ca ai dreptate: asa ar trebui sa facem cu totii, sa luam atitudine. Sa spunem un NU raspicat! DAR... Ar trebui sa facem toti asta, sa facem front comun impotriva oricarei violente fizice sau verbale, nu sa se riste unul si ceilalti sa nu reactioneze. Si iar scriu un mare DAR... lumea e paralizata de teama.
Nu am curaj sa ma bag la faze din astea, mi-e teama de reactia pe care poate s-o aiba cel impotriva caruia ma indrept. Ar putea sa ma injure, eu i-as putea raspunde in acelasi fel si am incepe sa ne batem. Mi-e teama si de penibil dar si sa nu fiu ranita in vreun fel. S-ar putea ca respectivul sa fie fizic mai puternic decat mine, s-ar putea sa cheme ajutoare. Sau as putea fi omorata. Lumea (a noastra, ca in afara nu-i chiar asa) e plina de nebuni. Iar romanii nu se baga. Si mai stii de ce imi este teama? Ca fiu-meu ar fi martor in eventuala mea implicare intr-un act de violenta si s-ar speria.
Recunosc, e o lasitate, dar lasitatea e uneori mai sanatoasa.
Eu nu ma amestec decat daca cineva ii face rau cuiva drag: copilul sau altcineva din familie. Doar atunci nu-mi mai pasa ce se intampla si merg pana in panzele albe. Mor de gat cu respectivul.
Filofteia, ai fost curajoasa. Dar ai si riscat mult.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Iasmin08 Eu a trebuit sa ies din tara sa invat sa imi apar copilul. In Paris, in tren, mi s-a cerut permisiunea in doua randuri ca cineva din tren sa i se adreseze fiului meu!!! Odata a fost pentru ca fiul meu statea in picioare (la 6 anisori) si jos nu mai erau locuri. Asa ca i s-a cedat locul, dar mai inainte de asta, mi s-a cerut permisiunea. APoi a doua oara, cel mic se uita cucerit la pisica unei frantuzoaice, pisicuta transportata safe. Posesoarea pisicii a observat interesul fiului meu pentru pisica si din nou mi-a caerut permisiunea sa i se adreseze fiului meu. Acolo am invatat ca absolut nimeni nu are voie sa il prinda pe fiul meu in poza, nici macar in mod accidental. Cu atat mai mult, absolut nimeni nu are voie sa il atinga nici macar cu varful degetului. Atunci am inteles, si doar atunci ca in societatea noastra lucrurile sunt privite aiurea: oricine se poate lua de copilul meu, oricine il poate apostrofa, ba unii isi permit sa creada ca il si pot abuza, etc Astazi insa eu m-am schimbat si doresc tuturor mamicilor sa isi schimbe modul de a privi lucrurile. Iasmin, mama de strengar de 8 anisori |
Foarte interesant. Am retinut - sper sa imi aduc aminte. Chiar interesant....hmmmmm....am sa incerc si eu in viitor.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
alex_andra spune:
pe cand aici se discuta de atitudinea pe care o avem printre altele fata de parinti/bunici agresivi, la alta sectiune, o mama se lauda ca a amenintat un copil care-l deranja pe al ei si e mandra ca a functionat.
"Pana cand, dupa vre-o ora in care fierbeam....m-am ratoit si l-am amenintat ca daca mai sta in preajma copilului meu si-o ia. Se pare ca a functionat ."
bleah...
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
BAZAR UMANITAR
alinushca spune:
nu inteleg din post-urile voastre CE anume recomandati sa faca un parinte cand un alt copil, supravegheat sau mai degraba NU de un adult, iti loveste/impinge/agreseaza copilul propriu si personal ? bataie clar nu, verbal nu, atunci ce ?
despre cum e romania vs cum e in strainatate... ma simt sincer descumparita. eu nu vad posibila o schimbare reala in uratorii X ani. nesimtirea este inca la nivel de valoare, si poate in general orice nonvaloare este ridicata in slavi in tara asta. poate ramasita a comunismului care a cautat distrugerea oricarei valori anterioare. poate din fire...
Mami de 
(28.10.2008) si 
bb2 23+ 
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alinushca eu nu vad posibila o schimbare reala in uratorii X ani. Mami de (28.10.2008) si bb2 23+ |
Nici eu. Sunt foarte sceptica in privinta asta. In afara de schimbarea mentalitatii oamenilor (si disparitia nesimtirii) ar mai trebui si ca legile sa functioneze, ca omul sa fie oarecum aparat in fata unui potential agresor. Atunci am avea cu totii mai mult curaj sa luam atitudine.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alinushca nu inteleg din post-urile voastre CE anume recomandati sa faca un parinte cand un alt copil, supravegheat sau mai degraba NU de un adult, iti loveste/impinge/agreseaza copilul propriu si personal ? bataie clar nu, verbal nu, atunci ce ? |
e foarte simplu: vorbesti cu el asa cum ai vorbi cu propriul tau copil.
fara agresivitate, amenintari samd. il tratezi cu respect, ca pe o persoana.
si daca nu merge, iti amintesti vorba aia cu cel mai destept cedeaza si pleci.
referitor la frica de consecintele luatului atitudinii - mie mi se pare foarte bizara.
eu spun mereu ce gindesc si nu mi s-a intimplat sa iau bataie pentru asta.
daca m-ar injura cineva nu as raspunde cu injuraturi pentru ca asta ar insemna ca sint exact la fel.
copilul meu e crescut exact la fel, spune totdeauna ce gindeste. asta ne da o stare de bine la toti si mie mai mult pentru ca stiu ca, desi e mic, in prima faza stie sa se apare singur (cu vorba).
nu stiu altii cum sint, dar mie una mi se pare chiar foarte confortabil sa spui ce gindesti si sa iei atitudine, decit sa taci pe moment si apoi sa te framinti ca ce ai fi putut face.
insa, repet, de fiecare data cind am facut o observatie pe strada, am facut-o cu maxima politete si fara urma de superioritate, dimpotriva, ca o rugaminte.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
ruxandra_sb spune:
.. apropo de agresivitatea unui adult fata de alt copil
eram in parc cu copiii mei, cu prietena noastra M (nici 4 ani) si cu mama ei.. copiii se jucau cand apare un copilas pe la 1,5 ani, insotit de mama si tata, ce se se baga si el in seama la jucariile noastre. Proprietarii jucariilor nu par f incantati.. in sfarsit, cert este ca la un moment dat M il impinge pe acel copilas.
La care tatal copilului incepe s-o zgaltaie pe M, care normal se sperie rau si incepe sa urle. Mama ei era la cca 1 m de ei.. si-a reusit sa-l impinga pe agresor.. asa in stare de soc cum era..
..tot el cu gura mare.. ceva cu copil needucat si alte balarii
l-am amenintat cu Politia si-asa a tacut si-a spalat putina
Cei din jur (nu multi) n-au comentat de "nebunu" decat dupa ce-a disparut din zare..
..adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. (Alexandru Vlahuta)
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli [br |
referitor la frica de consecintele luatului atitudinii - mie mi se pare foarte bizara.
eu spun mereu ce gindesc si nu mi s-a intimplat sa iau bataie pentru asta
[/quote]
exact, tu n-ai fost luata la bataie, dar altii da. Si nu numai luati la bataie ci si ucisi. Daca mai are rost as aminti doar cazul lui Marian Cozma. Astfel de cazuri exista, si multe. Daca n-ar fi asa oamenii nu s-ar teme sa ia atitudine (asta ca tot spuneai ca frica de consecinte ti se pare bizara). Daca n-ar fi atat de multe cazuri si-ar da toti cu parerea si multi ar lua atitudine. Numai ca in general oamenii STIU ce li s-ar putea intampla pe strada.
Vad ca stai in Iasi. Nu am fost niciodata acolo dar din cate stiu este un oras linistit, nu ca Bucurestiul. Deci acolo exista mai putine posibilitati sa ti se intample ceva rau.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...