Alegerea numelui copilului si destinul ...

miram spune:

am si eu o intrebare- nu dati cu pietre: de ce se prefera Lucas, Thomas, Nicolas, Marcos, Andreeas in locul variantei autohtone a numelui( Luca, Toma, Nicolae, Marcu etc)- intreb pe cai care locuiesc in Romania?

Sinzianaaa spune:

Intotdeauna a fost interesanta aceasta disputa intre parinti,atunci cand se decide numele unui copil.Aceasta etapa este prezenta intotdeauna in viata unui cuplu de viitori parinti.Bunicii le sfatuiesc pe viitoarele mame sa caute in calendarul bisericesc,pentru a-si alege de acolo prenume deosebite,de sfinti.
de obicei,fiecare parinte doreste un nume care sa aiba o semnificatie pentru el insusi,negandindu-se,cum s-ar simti copilul mai tarziu cu un atare prenume.
este bine ca totusi parintii sa mai astepte,sa nu se pripeasca si sa se gandeasca impreuna cum i-ar placea fiului sau fiicei lor sa fie strigati la varsta de 20 sau 30 de ani si ce nume ar trebui sa poarte pentru a parea serios,dar si pentru a fi agreabil celor din jur.

“A da nastere unui copil este un miracol, a-l tine in viata si a-l creste este o profesie”.

Mami deabia asteapta sa-si stranga in brate puiutul

miram spune:

desi recunosc ca nici eu nu mi-as boteza copilul cu un nume extrem de anacronic, am observat ca exista mai degraba tendinta amuzanta si caragialiana de a iti numi copilul cu prenume "de import" care nu cadreaza deloc cu ale noastre nume de familie si amintesc teribil de bine cunoscutele personaje Agamemnon Dandanache, Caliopy Popescu si alte ...NU dati cu pietre! nu am nimic cu numele moderne mai ales ca si eu port un nume mai putin traditional romanesc, dar totusi ...imi pare ca suna mai bine Ion Popescu decat Antonio Popescu...haha

Sinzianaaa spune:

MIRAM,sunt unii care din pacate pun nume de masini copiilor sau tot felul de nume penibile

IonescuOana spune:

eu m-am gandit cum vor suna numele lor cand se vor prezenta sau cand vor fi strigati la catalog, la scoala. si la fetita, m-am gandit sa nici nu inceapa si sa nici nu se termine cu silaba "ca", deoarece nu se poate sti ce nume capata dupa casatorie

Porumbita spune:

suna mult mai bine

biancabia spune:

Daca gasesti pe cineva, intreaba: nu vrea 2???

Bianca ALEXIS-ARIAN (5/01/2009) si 16+

BlackCat4evR spune:

Buna, hai sa va spun o poveste... Eu n-am avut niciodata vre-o chemare spre maternitate, desi ma joc cu drag cu copiii (altora). Am o meserie super, lucrez ca sef de santier, zi de vara pana-n seara, si nici prin cap nu-mi trecea sa schimb asta. Cam acum 2 ani am visat ca sunt insarcinata cu o fetita. Ei, mi-am zis, am luat-o razna, o fi ca se apropie treij' de ani... Prin ianuarie, am visat iar ca sunt insarcinata si ca nasc o fetitza. Deja imi puneam intrebari legate de sanatatea mea mentala. Ma gandeam ca am dorinte refulate sau mai stiu eu ce... In februarie cm absent, dar nu l-am dat disparut pana prin martie, dar am facut un tratament stomatologic cu trei anestezii generale, analgezice garla si multe altele. Taica-meu ma tot intreba ce-i cu mine ce am, eu nu aveam nimic, nu stiu ce i se nazarea lui (nu vomam, nu-mi era rau, nu nimica) Cand mi-am luat un test, deja stiam... Prima reactie? "Am belit-o! E o fetitza, Victoria..." Dar apoi am stat si m-am gandit ca nu pot face un copil! Primii carora le-am spus au fost parintii.
Mama: Aoleu! Pai si cand te duci sa rezolvi problema?
Tata: A! Pai tre' sa scapi de ea, ia-uite acum si stiu ca e fata (eu nu-i zisesem decat ca sunt gravida), ca la anesteziile tale... nu e in regula. Si esti nemaritata. Si cu serviciul ce faci?
Si tatalui copilului: A! Pai si cand esti programata la avort?
Testul l-am facut intr-o vineri, iar miercuri m-am dus la medic, sa-mi dea o confirmare. DA, este o sarcina de cca 8 saptamani, dar te duci la aco, sa vedem exact. La eco s-a confirmat si dupa tot felul de date dictate asistentei, d-na dr. apasa un buton si in cabinet se aude un Dumpf-dumpf-dumpf-dumpf... Si-mi spune: Asta e inimioara! 167 de batai pe minut, etc. Mi-au dat lacrimile!
Eram insarcinata, dar nu puteam pastra copilulul, pentru ca, desi medicul imi spusese ca la conceptie regula este totul sau nimic, si ca daca s-a fixat, inseamna ca nu a fost afectata de anesteziile mele, aveam dubii mari, si pe langa ca nu aveam habar ce se face cu un copil, cu ata mai putin stiam ce se face cu un copil defect! (am mai cerut si alte doua opinii medicale, care au fost identice).
Am discutat cu ai mei, si opinia generala s-a mentinut, discutiile deveneau din ce in ce mai vehemente, dar eu tot taraganam preogramarea la avort. A fost si in perioada Pastelui, si multi medici nu prea vroiau sa intervina. Una peste alta, am reusit cu greu sa ma programez telefonic la un avort in ultima zi legal permisa pentru intrerupere de sarcina (trecuse saptamana mare). Am petrecut toata ziua in oras, cu tatal copilului, care s-a straduit sa ma incurajeze, dar si sa-mi spuna ca daca il pastrez noi am terminat-o. Cand s-a facut ora de mers la spital, s-a uitat lung la mine si m-a intrebat daca sunt pregatita. I-am raspuns ca nu vreau sa fac asta, ca as prefera sa existe o sansa pentru fetita mea, si m-am urcat in masina fara sa mai zic nimic. Tot fara un cuvant, s-a urcat si el la volan si... m-a dus acasa. Nu la spital, acasa! Si a ramas sa ne auzim a doua zi... Am sunat medicul care ma astepta, sa-i spun ca nu ne mai vedem, ca imi pastrez copilul. M-a felicitat! A fost prima felicitare pe care am primit-o pentru sarcina! De la medicul care trebuia sa-mi faca intreruperea...
Apoi a inceput scandalul cu ai mei, care nici nu vroiau sa auda, dar le-am retezat-o la amandoi, si atmosfera era sumbra. Intre timp eu o visam pe asta mica intr-o fericire. Si am tot visat-o pana a inceput sa miste regulat. Am avut si confirmarea de la eco, este o fetita care se dezvolta perfect si este atat de activa incat cred ca o sa-mi trebuiasca o clona ca sa-i fac fata dupa nastere!
Acum situatia este in felul urmator:
M-am maritat la sfarsitul lui iunie (eu am organizat totul).
Si mama si tata au plans la cununia mea (fac ei pe durii, da' si-au gasit nasul!)
Am terminat de renovat un apartament de la zero, acum mai avem doar un pic cu mobila.
Ieri am fost la BabyExpo si ne-am pregatit cu tot ce trebuie. Cu TOT!
Mama vrea sa-si ia concediu trei luni de zile sa ma ajute cu Victoria.
Ce sa va mai spun? Ca Victoria isi merita numele? Ca a vrut sa vina pe lume, si ca a depasit toate obstacolele care i s-au ridicat in cale? Ca s-a insinuat in familie pe cand nimeni nu si-o dorea? Ca sf. Victor se sarbatoreste pe 11 nov., aproape de DPN (5-8 nov.), dar cati bebe se nasc exact la DPN?
Asa ca in noiembrie sper s-o tin in brate pe Victoria Cristina (pe buni 1 il cheama Victor, pe buni 2 Cristiana si ca sa nu mai avem parte de alte scantei, am decis sa-i impac pe amandoi), s-o cunosc si s-o iubesc, deja ma topesc de dragul ei...
Si pentru ca incep sa cred cred ca la copii e ca la masini (daca pierzi demarajul, greu mai intri in viteza), urmatorii bebei se vor numi Maria Denisa (dupa buni 3 si tati) si Alexandru Daniel (dupa tati si unchiu'). Si-apoi cred ca o sa iau o pauza... si ma intorc la santier!

Amisa spune:

Noi eram pregatiti pentru un baietel pe care ne-am fi dorit sa-l cheme Mihai. La nume de fetite nu ne-am gandit pentru ca aveam o presimtire ca va fi baiat. Eram asa siguri ca va fi baiat, incat la eco rugam doctorul sa nu-mi spuna ce este ca stim deja. In momentul nasterii, cand eram sub anestezie am visat o fetita care spunea ca pe ea o cheama Ana Maria. Si asa a ramas.

alina04and spune:

Momentan sunt insarcinata in 7 saptamani si presimtirea mea e ca va fi fetita pe care o vom numi Ariana, iar daca va fi baietel Tudor. Abia astept peste o luna si jumatate sa vedem ce va fi.