Varsta (viitorului) meu copil

sunnyday07 spune:

Multumesc!
O sa incerc sa las logica de-o parte. Asta mi-e firea, pana cand o sa ma vad fata in fata cu sufletelul care va fi copilul meu o sa tot incerc iau "decizii" la modul teoretic. Cand o fi sa fie n-o sa mai conteze statisticile ... ci doar sentimentele.

sunnyday07 spune:

Norma,

Chiar e trist ceea ce povestesti tu. Mi se imposibil ca in doi ani de cand ai tu atestat sa nu fi fost declarati copii adoptabili la Sighet. Sau e posibil?

Iti doresc succes, si cine stie, poate ca doi copii isi vor gasi parintii la Sighet.

Mmmaria spune:

Draga Sunnyday,

iti doresc sa iti clarifici cat mai bine problema asta cu "plaja de varsta" unde sa se incadreze viitorul tau copilas.
Fiindca dupa aceea, intr-o "sunnyday", va aparea un ingeras care iti va da peste cap toate lucrurile clarificate, te va zapaci total si nici un criteriu, oricat de rational, nu va mai sta in picioare, in afara celui enuntat mai sus de Asi: "doar iubirea".

Abia astept ziua in care o sa intri pe subiectul asta si o sa ne spui ca lista asta nu ti-a folosit la nimic...

Te si iti urez sa iti gasesti cat mai curand copilasul.


Norma,
ma bucur ca nu ati mai stat sa asteptati, asteptarea nu este pentru cei care vor ceva in viata; te rugam sa intri si sa ne povestesti cum a fost intalnirea, sper din tot sufletul ca ei sa fie copiii vostri.

sunnyday07 spune:

Off, Maria, nu stiu de unde concluzia ca lista mea exclude iubirea.

Cred ca am mai povestit, in cererea pentru adoptie am trecut la varsta 0-5ani. Cand am facut cererea nu m-am gandit foarte mult la acest aspect, am zis ca o sa ma decid mai tarziu. Intervalul este foarte mare, mai ales ca la varste mici si o luna conteaza in dezvoltarea unui copil.

Asa cum aproape toata lumea de pe aici afla de la DPC, nu exista copilasi adoptabili cu varste mici. De exemplu, stiu ca la mine in sector exista un copil de 5 ani jumate.

Intrebarea este ce fac cand o sa capat atestatul.
Incerc sa vad un copil de 5 ani jumate?
sau
Ma inarmez cu multa rabdare si spun ca eu vreau de fapt un copil pana intr-un an?

De asta vreau sa pun totul in balanta pentru ca de exemplu nu vreau nici sa astept ani in sir si nici ideea plasamentului nu-mi surade.

Eu eram curioasa cum a fost pentru fetele care au deja copilasii acasa - mai ales pentru cele care au adoptat copii de 4-5 ani.

Pentru ca daca apuc sa ma duc sa vad un sufletel, cred ca este foarte probabil sa ma hotarasc pe loc(asa cred in clipa asta, nu stiu cum o sa fie de fapt).

Mariaa spune:

ioooii, iubita! nici gand!
pur si simplu mi-au mers la suflet vorbele lui asi




un copil creste in inima mea

aura_m spune:

Am mai povestit aici despre prietena mamei mele care la 47 de ani a infiat o fetita de 2 ani, o colega de a mea de la serviciu, asistent de farmacie, tanara crec ca 30- 30 si un pic de ani, nu putea face copii si a infiat o fetita peste 2 ani avea fata, o scumpete, a venit cu ea la noi in pavilion la dr dermatolog ca ii aparusera niste bubite, vreau sa spun ca semana fetita asa de bine cu colega mea si cu sotul ei incat ziceai ca nu este adoptata.
pentru toate fetele si o primavara frumoasa si sunnyday iti faci prea multe griji.

AURA

sunnyday07 spune:

Aici ai mare dreptate!

aura_m spune:

Haideti sa va spun o Poveste cu talc. nu stiu daca este on/off topic dar mie imi place foarte mult morala.

NOROC SAU GHINION

Traia odata intr-un sat un batran f sarac. El avea insa un cal foarte frumos. Atat de frumos incat lordul din castel vroia sa i-l cumpere. Dar batranul l-a refuzat spunandu-i: Pentru mine acest cal nu este doar un simplu animal. El imi este prieten. Cum as putea sa-mi vand prietenul?
Dar, intr-una din zilele urmatoare, cand batranul a mers la grajd a vazut ca i-a disparut calul. Toti satenii i-au spus: Ti-am spus noi! Trebuia sa-i vinzi calul lordului. Daca nu ai acceptat el ti-a furat calul. Ce mare ghinion!
Ghinion saU noroc, zise batranul, cine stie?
Toti au ras de el. Dupa 15 zile insa calul s-a intors. Si nu era singur, avea in spate o multime de cai salbatici. El a scapat din grajd, a curtat o tanara iapa si cand s-a intors, restul cailor s-au luat dupa el. "Ce mare noroc! strigara satenii."
Batranul impreuna cu fiul sau a inceput sa imblanzeasca acei cai noi veniti. Dar o saptamana mai tarziu, fiul batranului si-a rupt piciorul in timp ce incerca sa dreseze unul dintre cai.
Ghinion! zisera prietenii batranului. Ce ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Tu esti deja in pragul saraciei.
Ghinion, noroc, cine poate stii! le raspunse batranul.
Dupa cateva zile de la tragicul accident, soldatii lordului trecura prin sat si ii obligara pe toti flacaii sa li se alature. Dar fiul batranului a scapat datorita piciorului sau rupt.
Ce noroc pe tine! strigara vecinii. Toti copiii nostri au fost dusi in razboi, dar tu ai avut sansa sa-l pastrezi langa tinr. Fii nostri ar putea fi ucisi.
Batranul le raspunse: Ghinion, noroc...cine poate stii!
Viitorul vine catre noi bucatica cu bucatica, putin cate putin. Nu stim niciodata ce ne asteapta. Dar daca pastram o atitudine pozitiva va fi mereu loc pentru o noua sansa si vom putea fi mai fericiti.

AURA

sunnyday07 spune:

AURA

E o poveste minunata, ai perfecta dreptate cu morala, si desi eu sunt mereu optimista (indiferent de ceea ce se intampla in viata mea in sufletul meu e soare mai mereu - sau in zilele cu adevarat noroase aplic principiul "every dark cloud has a silver shinning") mi-e teama sa nu pierd vremea in timp ce cel mic/cea mica ma asteapta pe undeva ...

O sa ma gandesc la povestea ta cand o sa-mi amintesc ca sunt inca nehotarata - asa e, nu stim nicodata ce ne asteapta.

aura_m spune:

sunnyday, draga mea, copilul care iti este destinat sa il adopti, este sa zic asa pus deoparte, te asteapta, tu doar trebuie sa astepti momentul ca sa-l intalnesti si eu cred ca acel copil te va alege pe tine, zic asta din ce am scris mai sus cu fetita colegei mele, semana cu amandoi, nici nu ziceai ca este adoptata, eu cred ca fetita aceea ia ales pe ei. Stii, in viata ne facem o gramada de griji, ne framantam si cand lucrurile se aseaza, cu timpul zambim cand ne aducem aminte cate probleme ne-am facut si uite ce frumos s-au asezat lucrurile.

AURA