cultura de google, dialog wikipedia

conchita spune:

Daniela, tu ai dreptate si iti multumesc mult ca mi-ai explicat asa in detaliu, imi foloseste. dar imi da si idei. oare sistematizarea asta noua a mesajului se va transmite mai departe si la celelalte forme de comunicare umana? cum ar fi sa citim o partitura in care fiecare nota muzicala face, de fapt, trimitere la un infinit de alte partituri? sau sa ne uitam la o pictura formata numai din hyperlinkuri la subpicturi, parapicturi, metapicturi...pe mine ma preocupa cum poate cuprinde creierul uman intelegerea acestui nou tip de comunicare? sa fiu sincera, pe creierul meu il ia durerea de cap si nu citeste asa ceva. dar devine hyper-activ cand incearca sa analizeze fenomenul in sine.

danielag spune:

Vad ca pana am postat eu mesajul mihaelka si lilanda au observat cam aceleasi lucruri.

Daniela

conchita spune:

Lilanda, dar nu linkul e problema, ci cuvantul ca link! lumea nu intelege probabil pentru ca sunt io inculta si nu stiu sa ma exprim. noroc ca-s capoasa si uite, insist. :-)) se intelege cand zic "forma mesajului"? va implor, uitati de linkuri! daca as putea sa desenez in casuta asta de mesaje (opa, alta posibila evolutie a limbajului), v-as desena cuvantul "casa" in jurul caruia s-ar invartii ca electronii alte mii de cuvinte. dar miile astea de cuvinte ar fi scrise cu cerneala simpatica. tot ce vedem e "casa". dar e hyperlink. si, vorba mihaelkei, nu te poti concentra (creierul nu poate, ramane blocat, asta e) pana nu descoperi imensitatea informatiei ascunse sub un simplu cuvant. "casa" nu mai e "casa". si cand ajungi, din link in link, la "clanta", deja ai nevoie de algocalmine sau paracetamoale. sau poate chiar xanax. limbajul ca multi-limbaj creca da anxietate.

danielag spune:

Conchita, eu cred ca pe undeva hiperlink-ul, referinta, e naturala. Si cand spun asta ma gandesc ca in fata unui tablou mi se pot deschide in minte "referinte" catre alte tablouri vazute, catre mirosuri, senzatii sau emotii pe care le-am trait, sau pot sa fac o conexiune noua, pe care n-am avut-o pana atunci (adica sa generez o intrare noua in colectia proprie de referinte interne). Modul in care comunicam in scris sau fata in fata nu prea poate sa redea modul acesta de "referire" la alte notiuni, proces care cred ca este natural in cadrul gandirii. Asta cred eu. Si de-asta cred ca un link bine plasat ajuta comunicarii.

Daniela

conchita spune:

suna logic.
totusi, analogia nu cred ca acopera toate aspectele. te uiti la increngraturile astea de cuvinte care ascund alte cuvinte si ti se serveste de-a gata ramificatia pe care, dealtfel, ti-ai fi construi-o singura bazat pe referintele tale de experienta, gust, educatie. nu?

un link bine plasat nu e problema. problema, adica dilema, adica observatia mea fantastica a fost starnita de paienjenisul de "cuvinte-linkuri" , jungla, inundatia, abundenta cuvintelor-papusi-rusesti care fac mesajul (catre o fiinta umana, nu un hardware) absolut varza de brussel si un fel de poveste fara sfarsit (cine are, nene, timp sa sara toate podurile de flori din toate linkurile peste zilioanele de rauri de informatie?), iar dilema nr. 2 e: cantitatea sau calitatea? mai ajunge mesajul-mesaj la receptor? doar daca se agata, saracu', de vreo liana stinghera si doar daca receptorul are sapte capete (brains included) sa proceseze.

AB spune:

Voi cum cititi o carte serioasa?
Asa ceva gen Dante in care referintele din text ma depasesc adesea? Eu fac caietel alaturi. Citesc din critici, citesc din ce-mi sugereaza criticii, scriu alaturi... am propriul meu sistem de hyperlink-uri. Si da e o imensitate de informatie care ma ajuta sa pricep. Si pe care nu o retin mereu si revin asupra ei.
De ce aceea nu da anxietate? Pentru ca e construita de mine, dupa logica mea.

Limbajul hypertext, da este prin definitie un limbaj de modelizare a textului care include partile clasice gen note, capitole, dar permite includerea de obiecte. De la imagini la alte texte sau referinte de texte sau limbaj de "script"-uri (adica permite folosirea unui limbaj de programare care controleaza aplicatii soft). Wiki utilizeaza XHTML.
Banuiesc ca stiati asta. Adica Conchita tu nu crezi ca tu ai descoperit ca iete acesta-i un nou limbaj.El a fost construit ca limbaj artificial. E o teorie intreaga a limbajelor formale in informatica. Ceea ce va deranjeaza pe voi... umanistilor este probabil structurarea acestui limbaj. Dar exact creearea unui standard face posibila parsarea si citirea corecta de catre navigatorul internetsau mai nobil permite incadrarea documentului intr-o categorie.
Pentru voi limbajul vrea sa fie ceva flexibil si hop dintr-odata logica te obliga sa iei cunostinta de nivele de referinta si curiozitatea (a se citi dorinta de parsare a informatiei) te obliga sa le cauti.
Mie imi pare frumos acest mod de exprimare. Cand imi creeam o arborescenta de acest tip ma enerva lipsa de volum a foii de hartie.

danielag spune:

Comunicarea nu e un proces 100% eficient. N-a fost niciodata si nu stiu cum ar putea sa devina (exclud aici ipoteza in care toti ne-am conecta neuronii la un mainframe si am comunica direct ). Daca emitatorul trimite catre mai multi posibili receptori un mesaj si notiunile de acolo sunt scurt-circuitate, gata preparate, amestecate si livrate pe post de adevar-care-sta-singur-in-picioare, nu tine decat de receptori sa vada daca pot sa inghita hapul ca atare sau sa se scarpine ganditor si sa spuna "ce-o fi si asta?...". E adevarat ca pentru cei obisnuiti sa despice firul in 64, e un chin "receptarea" unei notiuni gata-preparate fara inferenta, analogia, deductia, demonstratia, demersul logic care a facut posibila existenta acelei notiuni. Da' in cazul asta greseste emitatorul. Daca scopul a fost intr-adevar transmiterea acelei informatii.

conchita spune:

I love u.

ceea ce zici tu se aplica lu wiki si sunt total si complet de acord.
eu vorbesc despre limbajul folosit in dialogul uman, hello, doua persoane care stau de vorba? mai e natural? e spectaculos si merita analizat. cand studiezi o chestiune, carnetul de notite e esential. eu si-acum am caietele de lectura din tinerete, alcatuite benevol, in care dezbateam io cu mine tematica unei carti, imi notam alte referinte de cercetat, mai deseneam si floricele pe margini, etc. dar era un monolog.

conchita spune:

aaa, ca mi-ai amintit! si cred ca are legatura cu subiectul. btw de carti si forma lor de prezentare. ai vazut cartuliile alea multimedia pentru copii, in care se folosesc tot felul de materiale, pe langa hartia de tipar, la alcatuirea paginilor, butoane care, apasate, scot sunete, plicuri in care sunt alte pagini impaturite - tot asa, ca un labirint. uite, poate ca creierul meu nu intamplator a facut conjectura asta.

p.s. mai, D de la DC nu vine de la Dante, sa fim seriosi. :-))

conchita spune:

pot sa zic "no comment", dar tu sa intelegi ca de fapt comentez afirmativ? :-))