Maidanezii, prietenii copiilor nostri ?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

kokiy
si celor care asteapta de dupa colt cu manusile de box

Nu vreau sa povestesc iar ce parere am eu despre maidanezi; mi-am exprimat-o la topicul la care facea si Xio referire. Vreau sa spun doar citeva lucruri.
Primele poze "pe picioarele mele" sint facute linga un dulau romanesc mai mare decit mine, pe care il tin de git.
Cu mama de mina am mingiiat in frageda copilarie zeci de maidanezi.
In clasa I ma conduceau la scoala 3 catei de la bloc; unul dintre ei stia sa ma astepte si la sfirsitul orelor.
Nu m-a muscat nici un maidanez, am avut conflicte doar cind m-am mutat intr-un nou cartier, cu o catea batrina si oarba care nu ma (re)cunostea si apara copiii de la bloc fata de orice strain care trecea pe acolo.

Stiu, maidanezii musca, sint parazitati (ca multi dintre paraziti nu se transmit la om e alta poveste, nu intereseaza pe nimeni), murdari, needucati. Fac galagie noaptea si exista oameni care au o teama nestapinita fata de ei, fie ca urmare a unor experiente nefericite, fie pentru ca mama lor le-a spus cind erau mici ca "daca nu esti cuminte te musca cutu". Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic.
Dar permiteti-le mamicilor din parc, care isi lasa copiii sa mingiie maidanezii, aceasta libertate de opinie. Nu va afecteaza in mod direct pe nici una dintre voi.
Si permiteti-mi sa includ mamele care isi smulg speriate copilul din fata unui ciine in lesa in categoria celor care isi ameninta copiii cu povesti cu tzigani, neni politzisti si bau-bau. eu am trait asta pe pielea mea, cu ciine in lesa.

E falsa opinia cum ca iubitorii de ciini urasc oamenii.

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Citat:
citat din mesajul lui kokiy

Eu nu prea ma bag la subiecte din astea incendiare ,dar pun o poveste "Jurnalul unui caine" e atat de reala ...nu pun link ca-i de pe concurenta

Jurnalul unui caine
Te-ai intrebat mereu ce gandeste un caine in fiecare moment al vietii sale? Ce simte, ce isi imagineaza, cum ne percepe pe noi, oamenii din jurul lui? Iata ce se petrece in mintea prietenului tau necuvantator in cele mai importante momente prin care trece - aparitia pe lume, adoptia, abandonul si regasirea unui nou stapan.

Prima saptamana

Astazi implinesc o saptamana de viata. Ce bine ca am venit pe lume... Viata este atat de frumoasa... Stau cu mama si cu fratii mei. Dorm si mananc toata ziua. Abia astept sa ma fac mare.

Prima luna
Mama se ocupa foarte bine de noi. Este o mama exemplara! Ne invata sa ne aparam, sa ne jucam, iar cand facem cate o prostioara, ne dojeneste cu blandete.

A doua luna

Astazi m-am despartit de mama. A venit un cuplu, s-a uitat la noi si m-a ales pe mine. Mama a inceput sa planga. Am inceput sa plang si eu, pentru ca nu intelegeam ce mi se intampla.

De ce nu mai stau cu mama? Toata noaptea am plans, insa a doua zi dimineata m-am resemnat. Nu rezolvam nimic, imi mai ramanea doar sa sper ca noua familie va avea grija de mine, asa cum a avut si mama grija de mine.

A treia luna

Cresc repede. Tot ce ma inconjoara imi atrage atentia. Sunt multi copii in casa in care locuiesc. Imi sunt ca niste frati mai mari. Sunt pusi pe glume mereu, ma trag de coada, iar eu ii musc in gluma. Ne jucam de dimineata pana seara. Ma simt atat de bine in noua familie... sunt un norocos ca m-au ales pe mine!

A patra luna

Astazi stapanii mei mi-au aplicat o corectie. S-au suparat pe mine pentru ca mi-am facut nevoile pe covor. Insa nu m-a invatat nimeni ca nu este bine sa fac asa ceva si nici nu m-a scos nimeni la plimbare in curte. Asa ca de astazi voi dormi pe hol. Noptile vor fi, cu siguranta, foarte lungi pentru mine.

A opta luna

Sunt un caine fericit! Am o familie iubitoare care ma ingrijeste, ma rasfata si ma protejeaza. Cel mai mult imi place cand ma scot in curte. Alerg, ma joc, iar cateodata sap gropi, asa cum faceau stramosii mei, lupii, cand isi ascundeau hrana. O singura problema am - nimeni nu ma educa. Dar, in definitiv, daca sunt fericit, asta nu mai conteaza prea mult.

A douasprezecea luna

Astazi implinesc un an. De acum, sunt un caine adult. Stapanii mei spun ca am crescut mai mult decat se asteptau. Ce mandrii trebuie sa fie de mine!

A treisprezecea luna

Astazi stapanii mei au decis sa ma lege. Asa ca m-au scos afara si mi-au facut cunostinta cu noua mea locuinta... un cotet vechi si urat. Mi-au pus de gat un lant greu si scurt. Aproape ca nu mai pot sa ma misc. Cateodata bate soarele pe cotetul meu, incat abia mai pot respira. Uneori este atat de multa umbra, incat tremur de frig. Nu inteleg nimic din tot ceea ce mi se intampla.

A cincisprezecea luna

Nimic nu mai este ca altadata. Ma simt atat de singur. Nu pot deloc sa ma obisnuiesc cu noul mod de viata. Familia nu ma mai vrea. Uneori, uita ca mi-e foame sau sete. Cand ploua, cotetul se uda si mi-e atat de frig... Poate as uita de frig daca m-ar mai iubi, macar un pic...

A saisprezecea luna

Astazi m-au dezlegat, in sfarsit. Sigur le este mila de mine si ma vor primi in casa din nou. Sunt atat de fericit, incat sar in sus de bucurie. Dau din coada, in semn de multumire, si incerc sa ma joc cu ei. Ne indreptam spre masina. Acum am inteles, ma vor duce la plimbare!

Plecam catre o destinatie necunoscuta. Dar nu conteaza unde mergem, important este ca suntem impreuna. Deodata, la marginea unei paduri, opresc masina. Deschid portiera, iar eu cobor bucuros, crezand ca acolo vom petrece o zi de neuitat. Nu inteleg de ce inchid usa de la masina si pleaca.

Incep sa latru. M-au lasat acolo. Alerg dupa masina cat pot eu de repede. Disperarea mea atinge cote maxime cand imi dau seama ca am obosit si nu mai pot alerga. Ei nu s-au oprit, nici macar nu au privit inapoi. Ce ma voi face eu de acum incolo? Singur, trist si obosit, incep sa hoinaresc dezorientat pe sosea. Stiu un singur lucru, trebuie sa gasesc drumul spre casa.


A saptesprezecea luna

Am ajuns, in sfarsit, intr-un loc cu multe case si blocuri. Cred ca este un oras. Sunt singur si pierdut. Pe strazi intalnesc persoane cu inima buna, care ma privesc cu mila si-mi dau putina mancare. Le multumesc din priviri. Cat as vrea sa ma adopte... As fi un caine fidel si i-as iubi mult de tot. Insa toti spun doar "Saracul caine, cred ca este pierdut", si se indeparteaza usor de mine. Asta este, poate data viitoare voi avea mai mult noroc.

A optsprezecea luna

Intr-o zi, am trecut pe langa o scoala. In curte erau multi copii care se jucau si radeau zgomotos. Oare acolo invata si "fratiorii mei"? Merita sa ma duc sa vad. Ma apropii timid de un grup.

Deodata, spre mine se indreapta o ploaie de pietre. Atunci mi-am dat seama ce se intampla - pentru ei, eram o tinta vie. O piatra m-a lovit in ochi. M-a durut atat de rau, incat imi era frica sa deschid ochiul. Am fugit sa ma adapostesc intr-un loc retras. Scapasem cu viata, insa, la scurt timp dupa aceea, mi-am dat seama ca nu mai vedeam deloc cu acel ochi.

A nouasprezecea luna

Slabesc din ce in ce mai rau. Nimeni nu imi mai da mancare. Toata lumea ma alunga. Incep sa-mi pierd orice speranta. Nimeni nu ma mai vrea...

A douazecea luna

Aproape ca nu ma mai pot misca! Trebuie sa-mi adun puterile si sa incerc sa trec strada. Poate la acel magazin voi gasi un om cu suflet care sa-mi dea ceva de mancare. Ma ridic cu greu si incerc sa merg, desi picioarele nu ma mai asculta.

Deodata, am simtit o lovitura puternica. Ce rau ma dor picioarele din spate... Este o durere sfasietoare, dar trebuie sa ajung pe trotuar. Ma simt rau, durerea ma copleseste si cad. Oamenii trec pe langa mine... Unii se fac ca nu ma vad, altii spun "Nu te apropia de el".

Sunt aproape inconstient. O voce blanda ma face sa deschid ochii. "Bietul de tine, in ce hal arati". Am simtit ca ma ridica si am adormit iar. Cand m-am trezit, un om in alb era aplecat deasupra mea. A inceput sa ma pipaie. Tot corpul ma durea. Deodata, ii spune salvatoarei mele: "Cainele acesta are sanse mici de supravietuire, doamna. Cred ca ar fi mai bine sa-i oprim suferinta."

Draguta doamna a inceput sa planga. Nu-i voi uita niciodata vocea suava cu care l-a implorat pe doctor: "Va rog frumos, incercati totusi sa-l salvati, poate se va intampla o minune. Daca scapa, il voi lua acasa si-l voi ingriji".

Doctorul incuviinta si ma duse intr-o sala alba cu multe lumini. Am simtit o intepatura si am adormit, intrebandu-ma de ce m-am mai nascut pe lumea asta.

O mana catifelata si o voce calda m-au facut sa deschid ochii: "Nu te teme, micutule, te vei face bine. Te voi lua la mine acasa si te voi ingriji, chiar daca acum ai doar trei picioare. Cu timpul, te vei acomoda, important este ca traiesti." Am inchis ochii si am adormit iar, gandindu-ma la noua mea viata. In sfarsit, ma vrea si pe mine cineva...

Articolul e preluat din revist a "Pisica"

**************************************
Si Mihaita are nevoie de voi!Bazar
Bazar pentru Sonia si Andrei
Si ingerii au nevoie de ajutor !
**************************************
Iulia, mami de Claudia (12.12.01) si Razvan (08.06.07)





Trist , dar adevarat...e mai usor sa dam vina pe animale decat pe semenii nostri(pt unii)

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ANDREEA11 spune:

Si eu iubesc cainii. Am avut 3 exemplare canine si 3 feline. Insa cu toate astea nu pot sa suport gasca de caini maidanezi din spatele blocului, in jur de 8 ffff agresivi. Am vazut eu cu ochii mei oameni muscati de acestia, printre care si un copil de 5 ani si un accident de motocicleta produs de aceste exemplare. Am sunat la cei care tb sa se ocupe de situatia acestor patrupede (hingheri), in vara can erau cam 5 caini, au zis ca vor lua masuri si iaca s-a facut primavara, au mai aparut 3 si tot in parculetul pt copii isi fac veacul.
Alta problema insuportabila imi pare si fecalele cainilor de apartament, printre care tb sa faci salom. Fimiu a calcat in rahat de o gramada de ori saracutul. Este peste tot, nimeni nu ia nici o masura. Sunt pancarde cu <<Accesul cainilor interzis. Amenda...>>, iar langa vezi o tipa bine alaturi de un patruped care se c..a la baza pancardei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ANDREEA11 spune:

Pisigri dar dc copilul trece cu tricicleta pe langa liderul gasti de care vorbeam, iar acesta sare la atac urmat de ceilalti?! Asta cum ti se pare??? Am vazut cu ochii mei. Nu imi era frica de ei, pana cand am vazut cat de imprevizibili sunt. Si crede-ma am avut pit-bull, care este printre cei mai agresivi si mai inprevizibili caini. Pana si ala avea motive cand ataca oamenii, si niciodata, dar niciodata nu sarea la un copil.
Se zice ca , caini care ataca pui de caine sau copii sunt nebuni si trebuie eutanasiati. Asta vazut pe Animal Planet. Si perfect de acord

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanadara spune:

Parca a fost aici pe Dc un sondaj despre maidanezi.Nu mai stiu daca avea si petitie dar oricum e inutil.
Pasnic, in Romania problema asta nu se va rezolva nicicum.(cand spun pasnic ma gandesc la caini)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanadara spune:

Xio, nimeni nu da vina pe animale.Toti dam vina pe semenii nostri.Eu de ex.dau vina pe semenii mei care se opun adunarii tuturor maidanezilor pe motiv ca ei (maidanezii)ar trebui adoptati sau dusi in azile de caini.Adica, inca 20 ani cel putin de acum incolo.
Si cu asta cred ca am terminat ceea ce am de spus in privinta cainilor din fata blocului meu(de care mi-este foarte frica si de care nu vreau sa-mi amintesc prea des) asa ca merg sa citesc si alte subiecte (daca ma lasa pruncul).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Citat:
citat din mesajul lui ioanadara

Xio, nimeni nu da vina pe animale.Toti dam vina pe semenii nostri.Eu de ex.dau vina pe semenii mei care se opun adunarii tuturor maidanezilor pe motiv ca ei (maidanezii)ar trebui adoptati sau dusi in azile de caini.Adica, inca 20 ani cel putin de acum incolo.
Si cu asta cred ca am terminat ceea ce am de spus in privinta cainilor din fata blocului meu(de care mi-este foarte frica si de care nu vreau sa-mi amintesc prea des) asa ca merg sa citesc si alte subiecte (daca ma lasa pruncul).



Pai adunatul cainilor de pe strada se face pt. a-i plasa in centre , nu pt. a le da foc la iesirea din oras.
Eu sunt mai altfel si dau vina si pe cei care ii abandoneaza ca nu mai au chef sa le arunce in bol mancare , pe cei care-i maltrateaza si ii fac sa devina agresivi.
ar trebui sa tratam si cauza , nu doar efectul.

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Andreea,
Am incercat sa fiu destul de explicita: nu incerc sa iau apararea ciinilor fara stapin. Oricum certurile pe tema asta aici, pe DC, sint un fel de "Ciinii latra caravana trece" (ca sa fiu on-topic). Incerc sa nu comentez in nici un fel treaba cu caca de ciine cu sau fara stapin, asa cum am spus ca nu vreau sa intru in dezbateri legate de parazitoze si boli infectioase transmise (sau nu) de ciinii fara stapin.
Mi s-a parut ca topicul se vrea mai degraba un semnal de alarma la adresa mamelor inconstiente care isi lasa copiii sa se joace cu ciini fara stapin. Si am incercat sa prezint un pic din alt unghi situatia. Adica, fara a contesta opiniile si convingerile mamelor care nu vor sa isi vada vreodata pruncul in apropierea unui animal pentru ca "e murdar si raspindeste boli", vreau sa se inteleaga ca este o optiune personala a unei mame sa isi lase (sau nu) copilul sa mingiie un ciine, cu sau fara stapin. E asa, cam ca discutia cu caciulita in cap sau cu bebelusul in port-bebe: fiecare are dreptul sa aleaga ce crede ca e mai bine pt copilul sau.

Ca exemplu, copilul meu de 1 an nu se va repezi singur de gitul nici unui ciine, oricit de cunoscut ar fi acesta, dar cu mine de mina va avea voie sa mingiie si maidanezi pe care ii "evaluez" eu.

Si da, pe Animal Planet se eutanasiaza orice animal care da semne de agresivitate fata de alte animale sau fata de oameni. Nu sint 100% de acord cu ce am vazut la tv pe tema asta, dar e alta discutie. Nu mi se pare corect sa condamni la moarte un ciine care era pe punctul de a muri de foame pt ca vrea sa isi apere mincarea, la doar o saptamina dupa ce a fost salvat - dar chiar cred ca e mai bine asa decit sa riste ca acel ciine sa ajunga in strada. E tare frumos in tarile in care nu mai exista ciini fara stapin, chiar daca vezi aproximativ acelasi numar de rahati pe strada. Dar e reconfortant sa vezi doar ciini ingrijiti si iubiti.

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sunnyday07 spune:

Citat:
Dar permiteti-le mamicilor din parc, care isi lasa copiii sa mingiie maidanezii, aceasta libertate de opinie. Nu va afecteaza in mod direct pe nici una dintre voi.
Si permiteti-mi sa includ mamele care isi smulg speriate copilul din fata unui ciine in lesa in categoria celor care isi ameninta copiii cu povesti cu tzigani, neni politzisti si bau-bau


Si eu ma numar printre aceia care pot mangaia orice caine (maidanez sau nu).
Da, ma deranjeaza cand urla o haita intreaga noaptea, cand in parcare intr-un sir de 15 masini maidanezii ridica piciorul langa una dintre rotile masinii mele si nu in alta parte (eu stiu de fapt ca e un semn de dragoste si apreciere ) si cand traverseaza strada prin locuri nemarcate.

Ii inteleg perfect si pe cei carora le e frica sa nu fie muscati sau pe cei care se tem sa nu ia boli/microbi/etc.

Dar daca eu vreau sa-i mangai, lasati-ma sa o fac, cred ca e dreptul meu!

Eu la randul meu ii condamn pe cei care ii hranesc, le fac o cusca in fata blocului, ii gazduiesc pe scara blocului fara sa le pese de vecini.
Si da, cred ca locul lor nu e pe strada, dar uite ca sunt. Si da, am cotizat de cateva ori la sterilizarea unora dintre ei.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ramoneloo spune:

nu am adoptat un maidanez,l-am luat pur si simplu de pe strada,putin mai mare decat palma,muscat de abdomen,plin de toate cele.l-am tratat,l-am facut bine,e un catel frumos,inca lucram la capitolul incredere in oameni si alti caini.in fiecare seara ne intalnim la locul de joaca cu 'un ciutanel' de 8 ani,stapan de labrador de 4 luni si ne jucam pana ne ies limbile de-un cot afara.face parte din familia mea...chiar azi,o fetita care a trecut cu rolele pe langa noi a spus:vaaai,ce frumos esteee!da,acum este un catel frumos,curat,ingrijit,cu carnetel de sanatate la zi,iubit si alintat.numai maidanezi de-astia mi-as dori sa vad...numai sa nu ma obligati sa-i iau pe toti la mine acasa doar pt ca eu consider 'maidanezul' un caine ca oricare altul,da?


Mergi la inceput