SindromulStockholm (il iubesc pt. ca imi face rau)

http://74.125.77.132/search?q=cache:2MAiQBqdNNkJ:eliza.suedia.se/index.php%3Fc%3D132+sindromul+Stockolm&hl=ro&ct=clnk&cd=19&gl=ro&lr=lang_ro

Si, pentru completare... sau mai bine zis, totul a inceput de la aceasta postare

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=132887

IonescuOana spune:

Am citit si eu despre sindromul Stockholm...E drept ca se "aplica" in general persoanelor cu un caracter slab...insa din pacate sunt destul de multe in lume. Deci...fiti tari!

martie spune:

Nici vorba persoane slabe, tocmai asta e si ideea, exista si link-uri la articole, unde sunt descrise experimente: au fost testate persoane declarate cu o stare de sanatate mentala foarte buna.
E vorba despre un impuls, care se declanseaza in momentul in care poate chiar propria viata este in pericol, de apartenenta la faptele agresorului.
Dovada relevanta mi se pare linkul care face trimitere la trupele speciale. Sunt selectati, antrenati, pregatiti psihologic pentru lupta, pentru o indelungata suferinta emotionala si fizica si totusi... in conditii extreme li se intampla si celor "alesi" - acel impuls se declanseaza in creierul lor de la sine, pt. a putea face fata.

Editez: Atunci cum va explicati femei cu posturi de conducere, capabile, licentiate, "puternice" in toate celelalte aspecte ale vietii lor care stau acasa sub "ocara celor 1000 de pumni?"

IonescuOana spune:

Ba da,martie, e vorba de persoane cu caracter slab, indiferent de functii. NU m-am uitat inca pe linkul cu cei din trupele speciale (ma uit cum am timp). Insa noi avem un caracter nativ , influentat apoi de educatie.Cred ca persoanele cu un caracter nativ mai slab ajunse in f-ctii importante datorita educatiei pot ceda usor acestui tip de slabiciune, sau altora in mod egal. De exemplu, vezi persoanele cu f-ctii inalte care isi trag la un moment dat un glont in cap pt. ca nu mai rezista psihic vreunei situatii.
Eu nu cred ca cei cu caracter puternic pot pati asta. Pentru ca, tu stii ca acel om a vrut sa=ti faca rau. Oricat te-ar influenta idei ulterioare cum ca a vrut dar n-a facut sau ca nu el e de vina ci altul care l-a pus sa faca rau tu stii in sinea ta ca acel om ti-a provocat un rau.
Apoi, fiecare aplica ce tactici poate pentru supravietuire - stii vorba aceea "te faci frate cu...pana treci puntea". Insa daca dupa ce ai trecut-o nu mai vezi lucrurile corect si tii partea agresorului dupa mine e o dovada de slabiciune psihica.
Cel putin parerea mea

mariamunteanu spune:

Oana, chiar daca situatia critica a trecut, ramane trauma care nu trece usor sau nu trece deloc fara terapie adecvata. Ma refer doar la cazurile cu ostatici, rapiri, adica treburi grave.

Nu ma refer la violenta domestica pt. ca aici s-ar putea sa ai dreptate daca nu cumva victima suferea deja de alte probleme psihologice.

Maria

inaioana spune:

Oana, nu exista "caracter slab/caracter puternic". Astea sunt niste etichete foarte generale, eu le-as numi chiar prejudecati. Ele mai degraba incurca decat sa ajute, dupa bunul obicei al culpabilizarii victimei. Ei, ce sa-i faci daca are "caracter slab"?

Eu gasesc sindromul Stockholm usor diferit de situatiile in care sunt femeile abuzate care aleg sa ramana in relatia abuziva. La prima vedere este asemanator: victima indrgostita de calau. Dar mecanismul care declanseaza sindromul Stockholm este unul de supravietuire imediata, pe cand ceea ce face o femeie sa ramana intr-o relatie abuziva este patternul care i-a fost format in subconstient in copilarie despre relatii in general. Nu e vorba despre ce i s-a spus ca e bine ci despre cum a inmagazinat subconstientul ei ca se rezolva conflictele, ca se desfasoara relatiile, din ceea ce a vazut si/sau a simtit direct.
Astfel ea poate deveni ori abuzat ori abuzator. (Dupa definitiile tale un abuzator ar avea un "caracter puternic"?)
Ceea ce face social sau "for a living" o persoana, nu ne spune nimic despre cum isi manageriaza relatiile personale. Exista tamplari sau soferi de autobuz care pot fi soti minunati asa cum exista CEOs care isi bat nevestele regulat.

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)

IonescuOana spune:

Maria, in situatiile grave in adevar trauma trece cu terapie. Nu ma pot pune exact in pielea victimei, dar cred ca o persoana stabila care revine intr-un mediu stabil nu ar avea de ce sa nu vada agresorul in adevarata lui lumina adica, ca agresor. Asta chiar daca a colaborat cu el pana la momentul in care a scapat. Ma gandesc la multe persoane care au procedat asa (uite ziaristii rapiti in Irak, de exemplu).
Dupa parerea mea, acest sindrom este determinat de alte probleme pe care respectivul le are, pentru ca in momentul in care cel agresat revine in mediul lui normal, desi face terapie pentru depasirea traumei, pe agresor nu cred ca il poate vedea intr-un fel pozitiv.
Insa repet raman la stadiul de parere, pt. ca in pielea victimei nu ma pot pune

IonescuOana spune:

Ioana, intr-adevar m-am exprimat prea general, spunand numai slab/puternic. POate unii sunt mai mult sau mai putin slabi/puternici, dar ceea ce vreau eu sa spun e ca diferente de caracter tot exista, si ca acest sindrom depinde mult si de tipul de caracter. Ca si la copiii mici (cand unii sunt gata sa se ia la bataie, altii se ascund intr-un colt si incep sa planga) si la adulti diferentele sunt vizibile (ce imi vine acum in minte de ex: unii abia asteapta sa "taie porcu' ", altii nu suporta sa participe la asa ceva).
Intr-adevar necesitatea supravietuirii il poate declansa, dar daca acesta se declanseaza sau nu in final, eu cred ca depinde tot de ...caracter, bata-l vina.
Acum despre abuzator: daca are un caracer "puternic" nu inseamna ca este si "bun". Si mi se pare ca este mai "puternic" decat victima sa, pentru ca altfel n-ar putea sa o abuzeze. Chiar daca in societate este un om slab, las, cu teama de responsabilitate, cum se intampla de obicei.

mariamunteanu spune:

Oana, a fost aici un caz mediatizat al unei fete rapite de la 8 ani si tinuta intr-un beci timp de 10 ani. I s-a reprosat acestei fete ca nu este o victima pt ca n-a incercat sa fuga. Atunci am auzit pt. prima oara de acest sindrom. Nu poti sti ce-i in sufletul acestui om si nu-l putem judeca. Trauma poate fi atat de mare, incat sa distruga echilibrul psihic si chiar sanatatea victimei.

Maria

IonescuOana spune:

Aici chiar mi se pare o exagerare asocierea cu acest sindrom, sincer. Cred ca e diferit de cazul cand una din victimele jafului de la banca s-a casatorit cu unul dintre agresori.
Pentru ca la 8 ani e un copil, nu are o personalitate formata, intra la cazurile de "abuz asupra copiilor" care sunt altceva decat traumele suferite de persoane adulte. La 8 ani ea nu stie sa se apere asa cum stie sau poate un adult.
Banuiesc ca asocierea a fost facuta de avocatul agresorului, nu?

mariamunteanu spune:

Oana, agresorul n-a avut avocat, fiind mort in urma unui accident cand fugea de politie dupa ce s-a descoperit fapta. Asocierea a fost facuta nu in legatura cu momentul rapirii, ci in legatura cu faptul ca el a mai scos-o din casa la un moment dat, dupa ani de captivitate, ba la mall, ba la munte. Unii spun ca ea ar fi avut ocazia sa fuga mai devreme, dar n-a facut-o. Asa am aflat eu de acest sindrom.

Dependenta sotiilor de sotii abuzivi are alta componenta si se chiama altfel, nu ma pricep. Motto-ul este " te urasc, nu ma parasi". Am citit curand despre asta si de aceea sunt cumva in tema.

Maria