Intre avort si divort
Raspunsuri - Pagina 5
violeta69 spune:
acum fiecare priveste "problema " din unghiul sau..
unii o vad rezolvata cu avortul,altii cu divortul,altii o combinatie
ceea ce vei face va fi doar decizia ta,tu esti singura in masura sa il pastrezi sau sa-l avortezi(nu vreau sa zic sa-l omoari)...
eu am spus doar punctul meu de vedere...
pt ca s-a intamplat si la mine ....am ramas insarcinata si la fel eram singura...si am decis sa pastrez copilul...numai ca nu a fost sa fie
diferenta era doar ca as fi avut jumatate de casa si multa credinta si multa speranta...
dar ce as fi facut eu nu inseamna ca ar trebui sa faca si o alta femeie...repet,doar tu stii ce si cum si decizia iti apartine!
Alaturi de EMMA 
Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
ViO 
,mamica lui MIHNEA 
viitor "descoperitor" de infinit
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
Eliza5 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui hellene_n total de acord!!!! un copil trebuie neaparat sa creasca si cu mami si cu tati. si daca tot privesti lucrurile din prisma asta, de ce nu te gandesti ca acest copil e un SEMN de la Dumnezeu. el a venit exact in momentul in care voiati sa va rupeti unul de altul. ei......el a fost dat sa va reaudca unul langa celalalt. |
Eu m-am referit la aceasta postare de fapt. Pe care o gasesc destul de cinica. Sunt pline orfelinatele de "semne" de la Dumnezeu.
Un copil trebuie sa creasca si cu mami si cu tati? Orice ar fi?? Chiar daca ei nu se mai iubesc, se jignesc si se cearta? Chiar daca in acea casa nu mai exista iubire ci doar resentimente?
Ei bine, eu nu cred deloc in asta. Dar deloc. Am trait intr-o astfel de familie si stiu ca pentru un copil este traumatizant. Si nu as sfatui cu constiinta impacata pe absolut nimeni sa pastreze in orice conditii un copil stiind ca nu are sustinere, suport, din partea nimanui. Imi pare rau Angelli, este o decizie extrem de grea pentru tine, mai ales ca nu mai ai parinti care sa te ajute la greu
ravena spune:
Am citit posturile, am incercat sa ma pun in situatia ta, angelli, si adevarul este ca nu pot. Nu pot sa stiu toate detaliile, un caz nu se aseamana cu celalalt, o viata nu se aseamana cu cealalta. Fetele incearca sa te ajute dupa experienta, parerea, si felul lor de a fi... unele sunt mai rationale, altele mai idealiste... Intrebarea este ce fel de om esti tu, ce este important pentru tine, cata incredere ai in fortele tale? La tine zac raspunsurile.... Un singur lucru nu cred ca e bine sa faci: sa te complaci in situatie sperand ca lucrurile se rezolva de la sine (se mai intampla uneori, dar trebuie sa fii foarte, foarte norocoasa....
)
larissa_79 spune:
angelli, sprijinul moral i-l vei oferi tu copilului. Si poate si tatal lui. Cine stie? Daca isi iubeste atat de mult primul copil, mi-e greu sa cred ca va fi indiferent fata de cel de-al doilea. Dimpotriva, cred ca nici nu stie ce spune indemnandu-te la avort!
Fetele adica voi spuneti ca daca mama are un bebe in burtica si tatal nu il vrea, mama trebuie sa avorteze????? De ce? Pentru ca sa fie iubit copilul de ambii parinti?
Voi cele care afirmati asta sunteti mame, ati simtit copilul miscand in burtica voastra? De unde pana unde tatii decid. Pana una alta copilul se dezvolta si prinde viata in trupul mamei. Si doar mama decide daca el ramane sau nu acolo, daca el traieste sau nu traieste. Desi in mod normal, omul nu are drepturi de creator si acolo unde Dumenzeu deja a pus suflet, omul nu poate interveni, ucigand!
Decizia iti apartine angelli.
Eu una paine cu sare as manca cu sau fara suportul sotului dar n-as putea sa fac un avort. Mai bine mor decat sa fac asa ceva!
Si repet, daca va fi cazul, din partea mea vei avea tot suportul material!
Sa te ajute Bunul Dumnezeu sa iei decizia corecta si demna de o mama! Pentru ca deja esti mama, de doua ori!
Si pana la urma na nu toate familiile sunt perfecte, sunt multi copii ce asista zilnic probabil la scene mai putin placute in familii, sau care au crescut in familii cu probleme. Asa e viata cu bune si rele! Uite si aici pe forum sute de fete fiecare cu viata ei cu problemele ei, cu trecutul el, cu durerile ei...viata nu e o dulcinee continua. Viata e grea pentru toti...
Nu poti sa sti ce va fi acest copil, ce sanse va avea el, daca va fi sau nu iubit! Tu trebuie doar sa il aduci la viata pe care i-a dat-o Dumnezeu deja!
Larisa si Alexia 
(13 iulie 2006)
http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/
S-o ajutam pe Alexia!
cristoiu spune:
Se vorbeste atit despre avort si se cutremura lumea atit de mult la gindul "crimei" si se spune de catre atitia ca un avort "omoara o parte din tine" incit deschid si eu din nou gura cu riscul rosiilor aferente.
Eu am facut un avort cind eram mai tinara, cind eram exact intr-o situatie in care n-aveam nimic si tatal copilului in stadiu embrionar nu si-l dorea deloc. Am facut un avort si n-a murit nici o bucatica din mine, dimpotriva, a fost cea mai sanatoasa decizie pe care am luat-o si n-o regret.
Da, eu stiu ce inseamna sa iti miste copilul in burta. Am unul acum de 31 de saptamini si stiu. Si pot spune cu mina pe inima ca as fi avortat-o fara nici-un regret pina in 5 luni maxim daca as fi aflat ca e cu defecte congenitale sau cu simptom Down. Asta in conditiile in care amindoi ne dorim copilul, in care suntem foarte stabili financiar si avem suportul moral al ambelor familii. Sa fi fost in prag de divort cu probleme financiare de calibrul ei, nici nu s-ar fi pus problema din start sa pastrez copilul.
Iar in ceea ce il priveste pe Dumnezeu care trimite daruri si ingeri ... unii cred si altii nu. Eu sunt agnostica. Si daca e un Dumnezeu acolo, prefer sa imi iau eu papara decit sa fac sa sufere un copil aducindu-l pe lumea asta cu sanse atit de mici la fericire.
Ca Dumnezeu trimite ingeri si semne prin copii sau ca sunt femei care nu pot avea copii si si-i doresc nu sunt argumente pentru a pastra un copil nedorit. Si un copil in general nu "rezolva" lucrurile intr-o casnicie, de obicei, statistic, le "incurca" si mai tare. Deci nici argumentul asta nu sta in picioare.
Eu n-o indemn nici sa faca avort, nici sa il pastreze. Ci doar sa isi faca o imagine foarte realista a vietii de una singura si cu doi copii mici si sa ia hotarirea in consecinta. Si spun singura, fiindca in momentul de fata cam asta ii este perspectiva din ce am citit. Sper sa ma insel.
mihaela77O spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui larissa_79 angelli, sprijinul moral i-l vei oferi tu copilului. Si poate si tatal lui. Cine stie? Daca isi iubeste atat de mult primul copil, mi-e greu sa cred ca va fi indiferent fata de cel de-al doilea. Dimpotriva, cred ca nici nu stie ce spune indemnandu-te la avort! Fetele adica voi spuneti ca daca mama are un bebe in burtica si tatal nu il vrea, mama trebuie sa avorteze????? De ce? Pentru ca sa fie iubit copilul de ambii parinti? Voi cele care afirmati asta sunteti mame, ati simtit copilul miscand in burtica voastra? De unde pana unde tatii decid. Pana una alta copilul se dezvolta si prinde viata in trupul mamei. Si doar mama decide daca el ramane sau nu acolo, daca el traieste sau nu traieste. Desi in mod normal, omul nu are drepturi de creator si acolo unde Dumenzeu deja a pus suflet, omul nu poate interveni, ucigand! Decizia iti apartine angelli. Eu una paine cu sare as manca cu sau fara suportul sotului dar n-as putea sa fac un avort. Mai bine mor decat sa fac asa ceva! Si repet, daca va fi cazul, din partea mea vei avea tot suportul material! Sa te ajute Bunul Dumnezeu sa iei decizia corecta si demna de o mama! Pentru ca deja esti mama, de doua ori! Si pana la urma na nu toate familiile sunt perfecte, sunt multi copii ce asista zilnic probabil la scene mai putin placute in familii, sau care au crescut in familii cu probleme. Asa e viata cu bune si rele! Uite si aici pe forum sute de fete fiecare cu viata ei cu problemele ei, cu trecutul el, cu durerile ei...viata nu e o dulcinee continua. Viata e grea pentru toti... Nu poti sa sti ce va fi acest copil, ce sanse va avea el, daca va fi sau nu iubit! Tu trebuie doar sa il aduci la viata pe care i-a dat-o Dumnezeu deja! Larisa si Alexia (13 iulie 2006)http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ S-o ajutam pe Alexia! |
da,larissa 79,sunt mama..si stiu ce inseamna sa-ti miste copilul in urtica,sa fie parte din tine,sa suferi ca s-ar putea sa-l pierzi din cauza unui pojarel a copilului mai mare...si mai stiu cum este sa cresti intr-o familie nefericita,pt ca mama m-a facut cu orice pret,desi era prea tanara,sa faca un copil....crede-ma ca i-ar fi mult mai greu unui biet copil sa treaca prin toate astea...stau si ma intreb de ce nu i-a dat dumnezeu mamei mele un serviciu mai bun (ca sa nu zic bani),ca sa imi poate oferi o copilarie frumoasa si linistita,si fara unele lipsuri?ca doar a aflat ca este insarcinata si a pastrat copilul...
si stau si ma intreb daca pana la urma doamme fereste,angelli,va ramane si fara adapost,ca doar este casa sotului..o sa o iei la tine cu doi copii?
MIHAELA MAMI DE ANDREEA(03.04.1997)SI MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Despre noi,aici!
A&M
Fomalhauti spune:
Se tot pune problema casei....Da, este o problema. Mie mi se pare posibil ca sotul sa gaseasc "alta" si sa-si vrea casa numai pentru el. Dar in aceasta situatie Angelli trebuie sa gaseasca oricum o solutie pentru ea si baiatul ei. Eu zic ca solutia pentru o mama si un copil functioneaza si pentru o mama si doi copii. Nu as zice ca nu este nicio diferenta dar nici ca este o diferenta "de la cer la pamant".
Fomalhauti spune:
Si inca ceva: e bine ca un copil sa creasca si cu mama si cu tata. Dar nu exista niciodata garantii ca va fi asa. Si mai vorbea cineva despre persoanele din familie pe care te poti baza 100%. Nici asa ceva nu exista. Mama mea m-a ajutat cu tot ce a putut la primul copil, dar iata ca acum nu numai ca nu ma mai poate ajuta, dar are nevoie ea de ajutorul meu. In viata exista putine certitudini. Cu riscul de a ma repeta: o certitudine este aceea ca nu vei regreta niciodata faptul ca ai facut un copil.
mihaela77O spune:
controversat subiect,asta-i clar...
draga angelli,cu riscul de a ma repeta,gandeste de 100 de ori si fa o data..sa dea domnul sa iei cea mai buna decizie si sa nu regreti niciodata!
MIHAELA MAMI DE ANDREEA(03.04.1997)SI MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Despre noi,aici!
A&M
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cristoiu Eu am facut un avort cind eram mai tinara, cind eram exact intr-o situatie in care n-aveam nimic si tatal copilului in stadiu embrionar nu si-l dorea deloc. Am facut un avort si n-a murit nici o bucatica din mine, dimpotriva, a fost cea mai sanatoasa decizie pe care am luat-o si n-o regret. Da, eu stiu ce inseamna sa iti miste copilul in burta. Am unul acum de 31 de saptamini si stiu. Si pot spune cu mina pe inima ca as fi avortat-o fara nici-un regret pina in 5 luni maxim daca as fi aflat ca e cu defecte congenitale sau cu simptom Down. Asta in conditiile in care amindoi ne dorim copilul, in care suntem foarte stabili financiar si avem suportul moral al ambelor familii. Sa fi fost in prag de divort cu probleme financiare de calibrul ei, nici nu s-ar fi pus problema din start sa pastrez copilul. Iar in ceea ce il priveste pe Dumnezeu care trimite daruri si ingeri ... unii cred si altii nu. Eu sunt agnostica. Si daca e un Dumnezeu acolo, prefer sa imi iau eu papara decit sa fac sa sufere un copil aducindu-l pe lumea asta cu sanse atit de mici la fericire. |
CRISTOIU,
1. Iti spun eu ca nu sti absolut nimic, mai vorbim despre asta dupa ce vei fi mama. Pana atunci
.Iar daca nici atunci nu iti schimbi parerea, inseamna ca dispui de multa saracie sufleteasca.2. Spui ca nu dai sfaturi, dar in mesajul tau pozitia pro-avort e f clara.
3. Cam cine te crezi tu ca sa decizi daca un copil are sau nu sansa la fericire ?? Sau ai tu cumva lista cu criteriile ce trebuiesc indeplinite pt ca un copil sa aiba voie sa se nasca ?
**********************************************************************
Eu nu as putea sa spun cuiva sa faca sau nu un avort ... fiecare traieste cu iadul personal si stie cat poate duce. Cred ca dupa ce ai deja un copil este mult, dar mult mai greu sa suporti ideea de avort.
Observ ca dupa ce li s-a atras atentia unora care umpleau forumul de mesaje de genul "o sa te ajute Dzeu", acum si-au schimbat tactica si baga un "o sa te ajut si eu". Foarte bine, dar eu sper ca e vorba de mesaje serioase care se vor transforma in fapte.
Sibylle
*****
***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE