PEDEPSE PENTRU COPII DE 2-3 ANI

freedelia spune:

La copil de 2.5 ani si 4 ani procedez in felul de mai jos. La copil de 6 ani nu se mai intampla daca este aplicat AP de la 2 ani cu consistenta (de exemplu, baiatul meu, de 5 ani si un pic, nu mai musca sau sare la bataie de multicel primul -- inca mai da inapoi cand este lovit de altcineva)

Deci, copilul meu intre 2 si 5 ani, musca alt copil in parc, sub ochii mei. Muscatul in general e scurt, dar daca sa zicem ca e bataie si dureaa, primul lucru, ii despart. Apoi, imi cer EU scuze de la copilul respectiv si de la parintii lui (care banuiesc ca sunt deja langa copil). Daca pot sa ajut cu ceva, ajut (apa, servetel umed, telefon la salvare, etc) In tot acest timp, imi tin copilul, "agresorul", in brate.

Cand am terminat ce pot face pentru copiul agresat sau parintii lui, ma concentrez pe copilul meu. Ii spun intai si-ntai ca noi nu muscam, ca muscatul doare, apoi incerc sa aflu de ce -- erai furios, erai frustrat, ce s-a inamplat. Un copil mai mare o sa spuna, unul mai mic nu stie, dar asculta. Apoi ii ofer alternative -- cand esti frustrat, cere ajutorul unui adult, cauta alta solutie. Apoi ii arat consecintele -- Ionica plange, ii curge sange, e speriat. Incerc sa caut un moment in care copilul meu a simtit si el asa si ii amintesc -- mai stii cand te-a batut pe tine cutare s ai plans si erai asa speriat? Nu ti-a placut, te-ai simtit rau, nu? Asa se simte si Ionica acum. Ce putem face? De obicei copilul va vrea meara sa il mangaie pe Ionica si sa ii spuna ca ii pare rau. Uneori nu zice asta si il intreb eu daca vrea -- daca zice nu, il intreb daca vrea impreuna cu mine. De cele mai multe ori zice da. Daca inca nu e pregatit, nu il oblig, ci astept sa fie pregatit.

Daca isi cere scuze, il laud si ii spun ca l-a facut pe Ionica sa se simta mai bine, dar ca tot il doare, vezi ce buba mare are, inca e speriat, sa nu mai musti, muscatul doare. Ii repet alternativele -- alta data cand esti frustrat, vino la mami sau vorbeste cu Ionica.

Cu un copil mai mare, care a fost obisnuit cu AP, se pot purta mai tarziu, acasa, discutii, in particular, nu cu fratii sau tata de fatza. Mama si copilul, discuta si nu se incearca invinovatirea copilului, ci incurajarea lui sa nu repete gestul.

Cu multa rabdare si repetitie, in final, copilul va invata. Repet, a functionat la copilul meu.

Cand am mers prima data cu John la gradinita, era un program Mommy and Me, deci mama statea impreuna cu copilul. Avea 2 ani jumate si inca nu auzisem de AP. Era prima lui expunere la mai multi copii, noi ne mutasem la SHanghai putin dupa ce facuse el un an, eu am ramas gravida, spitale, etc, apoi a venit bebelusul, in consecinta el mai mult cu parintii mei iesea si numai in parcurile locale, unde erau numai copii chinezi, care fiind un singur nepot la 4 bunici, nu se joaca cu alti copii. Asta ca o paranteza. Deci la 2 ani jumate (de fapt 2 ani si vreo 9 luni), l-am inscris la Mommy and Me - copii straini, vorbeau Engleza ca si el, am zis ca o sa fie bine. Ei bine, nu a fost, nu voia sa se joace, sa imparta, sa urmeze routines, nimic. Foarte frustrant pentru mine, umblam dupa el prin clasa si il obligam sa picteze, sa danseze. El era speriat, nu se simtea in largul lui, dau eu voiam sa il integrez.

In fine, in prima luna, candva, era timpul de free play, aveau un bazin imens cu bile si tobogane, trambulina, etc in el. Se juca acolo si eu m-am luat cu vorba cu o mamica. Erau supravegheati de vreo 3-4 educatoare. Am auzit copii plangand dar nu era John, asa ca nu am dat atentie. Dupa cateva minute vine educatoarea si imi zice ca John a batut 4 copii (!!!!!) nu unul, ci 4. Am ramas masca. L-am luat, fara sa intreb ce si cum, i-am zis ca nu mai are voie sa se joace pentru ca a batut. A plans dar a batut si data urmatoare, trebuia sa fiu mereu dupa el, ca altfel cum incerca cineva sa ii ia o jucarie sau chiar cand voia el jucaria altcuiva, lovea.

Ei, pe la 3 ani, am descoperit si inceput sa aplicam AP. Copilul meu, care la nici 3 ani a batut 4 copii la gradinita, nu se mai bate decat cu sora lui si asta cand nu primeste atentie de la mine sau de la alt adult. La gradinita imi spune mereu educatoarea ce bine se joaca, ce intelegere profunda are a ceea ce duce la certuri -- adica dca se incaiera 2 copii, el imediat spune "cutare era frustrat ca alalalt nu voia sa ii dea si lui mingea". Deci, zic eu, a functionat metoda, chiar si fara pedepse am ajuns sa am un copil responsabil si cooperant.

dim spune:

Acest subiect pe care l-am postat acum 5 luni , vad ca a devenit o dezbatere foarte intersanta, din care putem invata cu totii. La vremea aceea copilul meu era mai micut si nu vorbea, asa ca nu puteam sti daca la el in grupa copii erau pedepsiti " la colt ", ca la cealalta grupa. Intre timp copilul meu vorbeste si imi spune ca D-na nu-i pune la colt. Ma bucur si felicit cele 4 asisitente si ingrijitoare care au grija de 15-18 copii in fiecare zi , ca pot avea grija de ei fara a aplica pedepse . Si aici copii se bat , se musca, se zgarie, si copilul meu a invatat de la cei mai mari aceste lucruri. Sunt copii, si eu cred ca noi parintii nu trebuie sa ne amestecam in joaca lor . Cred ca e mai bine sa-i lasam pe ei sa-si rezolve problemele singuri, ei se bat , ei se joaca dupa aceea impreuna. Am vazut ca si la Cresa au o libertate supravegheata. Daca am vazut ca a lovit un copil ii spun sa mearga sa-si ceara iertare si sa-l pupe ( de la distanta). Si de fiecare data o face zambind. Acasa cand face cate o pozna simulam time-out-ul numarand, adica trebuie sa numere pana la zece in romana si in engleza , si gata pedeapsa. E foarte fericit , si spune mai vreau sa numar. E omeneste sa nu avem cateodata sufiecienta rabdare cu micutii nostrii ,pentru ca ,venim poate de la slujba, epuizati, si ei ne iau de proaspeti.... dar intotdeauna cand esti nervos copilul te simte si este si el mai agitat. Daca iti impui sa fii calm in fata copilului , copilul va fi mult mai calm si mai cooperant.
Avand in vedere ca subiectul nu mai are legatura cu pedepse la Cresa nr. 13, cresa de care sunt foarte multumita, si in care copilul meu merge cu placere , spunandu-mi in fiecare zi cand il iau " mai vreau la copii" , as dori ca moderatorul sa schimbe titlul subiectului " Pedepse pentru copii de 2-3 ani ". Multumesc.

bebe_io spune:

La gradinita nu se mai bate, dar acasa se bate cu sora lui.
Intrebare: crezi ca la gradinita se aplica strict tehnici educationale de tipul celor descrise de voi din metodele Attachment Parenting? Eu zic ca nu. Tehnicile educationale de la gradinita functioneaza si l-au facut sa accepte si sa respecte regulile si limitele impuse. Ca el baiguie despre frustrari si intelegere reprezinta doar faptul ca repeta ceea ce i s-a spus si lui in mod repetat. Atat si nimic mai mult.
Copilul a dezvoltat doua atitudini diferite in cele doua medii diferite. Iar asta ar trebui sa exemplifice cititoarelor acestui forum eficacitatea metodelor AP.

Simonix spune:

Multumesc, freedelia. In mare, mi se pare de bun simt si cred ca si eu as face la fel, vorbit mult, explicat etc. Eu insa in general dau mai multa atentie copilului "victima", am grija de el intr-o prima faza, la modul ca ma sigur ca e ok, incerc sa il calmez, caci probabil plange si e speriat, pe cand al meu probabil ca sta si se uita. Singura chestie este daca se repeta la nesfarsit fazele astea. Si daca copilul creste si continua sa le faca. Pentru ca poate unele au copii mai intelegatori, altele - mai caposhi.

Noi inca suntem mici (1 an si 4 luni), Robert niciodata nu a fost "pedepsit", i s-a atras doar atentia ca nu este voie. In general sunt atenta cand vorbesc cu el, nu zic: "nu e voie", ci "nu e voie acolo pentru ca ..." Si nu insist pe NU ci pe PENTRU CA. El inca nu e agresiv cu cei din jur, dar evident ca i se pun "limite" de ex la cuptorul incins (pana imi iau cuptor din ala cu aparatoare ). Trebuie insistat, pentru ca evident uita, dar surprinzator, ppana la urma tine minte si ne arata el singur ca nu e voie. Uneori ne testeaza si SE PREFACE ca pune mana acolo unde "nu e voie" si asteapta sa ii spunem ca nu e voie, cuptorul frige. Sper ca va fi asa de usor si mai incolo, in societate, dar sunt constienta ca asta e doar un vis Daca va fi cazul sa il pedepsim, o vom face intr-un mod non agresiv, evident, si vom fi constanti in comportament... SPER

Incerc sa ma pun un pic la curent citind despre metode/experiente, dar toate vor fi filtrate prin prisma bunului simt pe care stiu ca il am, prin prisma personalitatii mele. Stiu sigur ca nici o metoda nu e 100% infailibila, nici o metoda nu este una pentru TOTI copiii si parintii, nici o metoda nu este perfecte pantru TOATE situatiile. Si mai stiu ca suntem oameni si ca gresim uneori, trebuie sa ne obisnuim cu ideea si sa invatam din greseli.

Simona cu Robertzel baietzel frumos

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti si Poze cu bebe

gabitza2005 spune:

Draga Simonix prima data copilul meu m-a muscat chiar pe mine si avea doar 1an si jumatate, eram in parc s-a enervat ca nu l-am lasat sa faca ceva l-am luat in brate si el si-a infipt "coltii" in bratul meu, am incercat sa-l calmez dar el tot se zbatea si incerca sa ma muste asa ca : l-am legat in carut si el se zbatea si urla in continuare, l-am lasat asa pana s-a calmat (deci i-am dat un "time-out") dar in acelasi timp vorbeam cu el si ii explicam ca nu face bine ("comunicare") asa ca pot sa zic ca "i-am aplicat o combinata". Cert este ca nu a mai muscat niciodata (nu stiu daca a fost traumatizat dar a dat rezultate).
Acum e alta poveste are 4 ani deci poate sa inteleaga -niciodata nu il pedepsesc la prima abatere- vorbesc cu el, ii explic de ce nu e bine ceea ce a facut (pentru copil poate e prima data cand e pus intr-o situatie si reactioneaza instinctiv) dar daca se repeta povestea sigur primeste o pedeapsa (niciodata fizica)
Asta e metoda mea si in cazul lui a dat rezultate.
Sincer putin ma intereseaza de parintii din parc care ma condamna ca nu-l pedepsesc -il atentionez si il pun sa-si ceara iertare si asta e tot- ce ar vrea acum sa rup copilul in bataie acolo numai sa fie ei satisfacuti.
Atunci cand copilul meu este victima nu pretind nimic de la copilul vinovat si nici de la parinte (fiecare face cum crede ca e mai bine) ii spun copilului meu ca a fost un accident si ca de acum incolo celalalt copil va sti ca nu e bine ce a facut si nu va mai proceda asa.
Nu sunt de acord cu parintii care aplica direct pedepse in orice situatie, la varsta asta copilul inca nu stie ce e bine si ce e rau.
La 6 ani sigur lucrurile se vor schimba, atunci va sti toate acestea si sigur se va lasa cu pedepse din prima. Trebuie sa invete ca atunci cand gresesti-platesti.
Pot sa zic ca aprob ambele tabere din aceasta discutie (fiecare stie ce e mai bine pentru copilul lui) dar nu stiu daca voi v-ati intalnit cu cealalta categorie de parinti : care ii felicita si ii ridica in slavi pe copii lor atunci cand fac o boacana - EU DA.
La o sedinta la gradi erau un tatic si bunic (al aceluias copil) care erau sa plesneasca de fericire cand toti parintii au reclamat purtarea copilului lor fata de ceilalti copii (ii bate, musca , le vb urat) si mai ca le lacrimau ochii de fericire cand au aflat ca scumpul lor a lovit-o cu o jucarie in cap pe educatoare. Nu o data i-am auzit dimineata spunandu-i copilului, pana la urma nevinovat "Bine i-ai facut...."
Eu cred ca asta inseamna ANTISOCIAL - nu un parinte care isi educa copilul prin alte metode

ariel_7000 spune:

sau..."ce ma, te-a batut?? care? arata-mi care,ca-i dau eu doua suturi!!"...sau..."a dat in tine, da-i si tu vreo doua!" ... asta da educatie...

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"