despre prietenie
Raspunsuri - Pagina 3
ungureaa spune:
Prietenia...subiect spinos. Eu una nu am considerat nici-odata faptul ca am prieteni si prietene foarte apropiate. Nu prea exista acest lucru la mine, habar nu am de ce. De cind am puisor, am un nou prieten, un odor cu care vorbesc si care se uita sincer la mine. Dar totusi evit sa vorbesc numai de el, cu toate ca e cam greu uneori, mai ales ca e bebelus, si e "vital" ce a mincat, daca a avut scaun...dar cu cei care nu au bebelusi (sau copii in general) evit sa dau "detalii"...
Adina si 
Gabriel
Eleni spune:
Ela, 
si 
si 
!
Subscriuuuuuuu!
Cu drag,
lilach spune:
Intru totul de acord cu ce a scris Cristina,cu toate ca am fost prima care a avut copii nu mi-a placut sa dau detalii despre cum cresc si asa mai departe...
Exista atit de multe subiecte pe care poti sa le discuti si chiar daca am 3 copiii ei nu sint buricul pamintului.Ii iubesc enorm dar asta nu inseamna ca trebuie sa vorbesc numai despre ei si sa impun altora sa le placa de ei sau sa se joace cu ei.
Pepsica...sa stii ca si eu am avut probleme cu sinceritatea asa cum ai spus si tu, "esti subit catalogat ca fiind incomod "
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& laura,andrei,andra
pepsica spune:
Fetelor, sinteti grozave! mi-ati raspuns atit de prompt!De cind am descoperit acest forum- cautind ca majoritatea dintre noi....rezolvari la problemele legate de copii, in cazul meu de steritlitate
... nu fac altceva decit sa ma mir de cit de 
sinteti! va simt ca pe niste adevarate prietene....deci multumesc mult pt. raspunsurile voastre, chiar daca ati fost nu mi-ati dat dreptate... defapt nu cautam neaparat ca cineva sa-mi dea dreptate, vroiam sa stiu pareri pro si contra, tocmai pt. ca multe dintre voi sinteti mame si intelegeti problema "dinauntru" Deci nu aveti de ce va scuza, cele care mi-ati spus ca probabil am gresit in relatiile cu prietenii mei. Cu siguranta ca am gresit uneori, inevitabil.
Ce nu am inteles eu deloc e cum se pot uita acesti ani de prietenie ( peste 10), si desi stiu ca copiii sint prioritatea #1( asta ca sa raspund Cristinei (tinatache), nu inteleg de ce nu poate avea loc o discutie sincera, in care sa putem sa analizam corect ce s-a intimplat... totul mi s-a parut ca un ultimatum: nu mai avem ce discuta, pt. ca voi nu aveti aceleasi valori ca si noi...dar totusi, inca credem in SINCERITATE, PRIETENIE, incercam sa fim buni crestini (v-am spus ca sintem nasii lor si asta e un motiv de tristete in plus, cum sa incetam relatiile cu ei...??)
Eu am ramas masca de duritatea cu care mi-au exprimat incetarea prieteniei noastre- fara putinta de a mai repara! Ani 35 imi spune sa nu fiu trista.. dar.. cum sa nu fiu??????si cum sa nu-i numesc prietenii mei? tot sper ca poate....vom fi ca inaite, sau macar sa nu spuna ca a fost o prietnie de fatzada, de cind au aparut copiii...
Cum sa-i mai sun, cind.... e clar ca vorbesc unidirectional? Au spus f. clar ca nu mai avem ce repara? ca a fost cindva ceva, dar ca acum- de cind cu cei mici- nu mai este? deci Freia,Andrada,Ela, nu pot sa-i mai sun...... dupa respectivul incident am sunat incercind sa innod ce mai era de innodat... dar.. era clar ca nu mai doresc asta, si in plus nu ne-au mai invitat la zilele lor, etc.. ba mai mult, cind era ziua unei prietene comune au venit in alta zi, tocmai ca sa nu ne intilnim...
Nu vreau sa pozez aici in victima, v-am spus ca nu doresc sa aud doar pareri in favoarea mea.....dar sint intr-o situatie ciudata rau.. cu atit mai mult cu cit in curind baietelul lor va face un an si nu stim ce atitudine sa adoptam- la ziua fetitei nu am fost invitati, am transmis doar felicitari noi....
Ani35, mersi de incurajari, as vrea sa cred ca si eu daca as fi mamica [olala m-as purta ca tine, adica as considera ca nu e nimeni obligat sa suporte situatii de dragul aparentelor... idem si pt. Ela, as vrea as fiu ca voi fetelor, daca as avea copii: adica sa nu fiu numai mama ( si sa reprosez apoi copilului ca m-am sacrificat doar pt el, etc) ci sa continui sa fiu si sotie, si prietena si , si....toate celelalte roluri pe care le avem cu toatele!
Bia e drept ca am fost 
cind am scris "mici comori" sigur ca pt. voi mamele asta si sint copiii, totusi indraznesc sa spun, pt. noi ceilalti care nu avem bucuria de a fi mame (altfel ce am cauta pe acest site, nu ca ne dorim sa fim mame????)aceste sentimente nu sint " traite" ci doar "banuite" si deci, nu aveti de ce sa ne invinuiti.... ca nu simtim ca voi. Noi ne dorim....sa avem 
Jasmine, stiu ca e spinoasa problema...e drept ca prietenii cu copii pun pe ceiilati sa admire copiii lor....defapt nu asta m-a deranjat la ei, caci desi nu prea stiu sa ma joc cu cei mici, totusi problema e modul in care ei au terminat pritenia noastra de parca NU AR FI INSEMNAT NIMIC. Fara sa asculte ce avema eu de spus, etc....
Scuffy, ne gindim sa infiem un copil, motivele pe care nu am facut-o pina acum au fost destul de serioase.... totusi avem in vedere si aceast optiune
Madalina, sint super de acord cu ceea ce ai zis "parinti cu copii, intelegem ca copiii sint centrul universului vostru....dar acceptati-i si pe ceilati" Mai bine decit atiti nici ca se putea spune!
Mazarica, ce super ar fi ca priteniile sa reziste in timp! si eu am crezut ca e posibil...
Cristina, si eu cred ca exista situatii in care ddultii cu adultii, copiii cu copiii... dar ce crezi ca ei ar fi de acord? Ei ii duc pe cei mici peste tot, mereu...si daca esti oboisit sa te joci cu ei sau atceva, te privesc dezaprobator!
Multumesc inca o data, si mai scriti-mi daca vreti!Ma bucur ca sint si eu pe aici! 
bia spune:
Ciudat comportament au prietenii tai....inteleg ca pe tine te doare ca nu mai puteti fi ca inainte,dar vad ca ei nu prea mai lasa loc la impacari.Esti sigura ca problemele voastre sunt legate de copii lor?E posibil ca ei sa se fi schimbat intre timp,multi dintre noi nu mai suntem ca acum 10 ani si asta poate sa afecteze relatiile voastre.Ma mira totusi cum reactioneaza ei;trebuie sa fie tare suparati pe ceva,de nu mai accepta nici o explicatie din partea voastra.Si mai ales faptul ca sunteti nasii lor,(sunteti si ai copiilor?),ar trebui sa conteze intr-o oarecare masura.Eu m-am confruntat cu o alta situatie,familii fara copii,care evitau intalnirile cu noi din pricina copilului si te asigur ca nu am incercat sa-i sufoc cu prezenta copilului meu,nici nu vorbeam ore-n sir despre ea ,dar simpla prezenta,deranja.In situatia data nici eu nu am facut eforturi sa mai salvez ceva,raceala nu a fost provocata de mine si atunci...ce au ales,aia au cules.Dar la tine lucrurile stau exact invers,eu zic,sa mai faci o incercare,sa incerci sa vezi de ce va evita,iar daca nu se schimba nimic,nu cred ca mai ai ce face,stii cum se spune"dragoste cu sila,nu se poate".Dar o explicatie plauzibila trebuie sa-ti dea,sunt datori cu asta.
Victoria spune:
Pepsica, eu cred ca intreruperea brusca si dura a relatiilor nu poate sa fie din cauza ca nu te-ai scalambait in 4 labe prin casa cu copiii lor, ar fi prea absurd...Precis au ei un alt motiv pt. care s-au suparat si nu vor sa ti-l spuna...
Cristina, jos palaria, esti o mamica model.
Si acum, trebuie sa recunosc si eu ca avem prieteni pe care intr-adevar ii vizitam mai rar pentru ca nu ne putem intelege din cauza zbieretelor odoarelor (la care parintii zambesc ingaduitor ca " are personalitate"). Dar avem si prieteni cu copii mici pe care ii vizitam cu placere. pushtii sunt simpatici, rad, spun poezii, etc, si la un moment dat merg la ei in camera si se joaca... Deci, nu copiii sunt problema, ci parintii... Am patit-o si cand am mers intr-o vizita la cineva care avea un caine simpatic dar pisalog, care mi-a stat numai cu capul in brate si m-a umplut de bale... stapanilor paranduli-se amuzant....
Scuzati paralela, dar se pare ca buba e aceeasi undeva... Si mie imi place sa pup/smotocesc copiii prietenilor, sa ma joc cu ei, dar nu tot timpul, si cand urla si imi tranteste in cap cu o jucarie ma astept ca parintele sa ia atitudine, nu sa-l priveasca mandru. Nu de alta, dar cand va fi mai maricel tot el va suferi, cand va trebui sa inteleaga ca nu totul ii este permis...
V.
veni, vidi, Victorie!
tina75 spune:
Buna fetelor, acum ca am descoperit si eu subiectul asta (sorry, gemenii imi cam ocupa tot timpul), m-am gandit sa-mi dau si eu cu parerea...
La noi este asa: de cand suntem parinti, noi insine ne-am schimbat foarte mult, avem alte prioritati decat inainte de a fi parinti, este absolut normal. Ne iubim copii ca pe ochii din cap si toti prietenii stiu asta. Din cercul nostru, suntem primii care s-au casatorit si au copii, majoritatea sunt inca tineri. Toti inca se distreaza, merg la toate discotecile, merg la film samd. Noi suntem cam "legati" de odraslele noastre. Unii "prieteni" nu s-au putut obisnui cu noua realitate, ca acum nu mai avem asa de mult timp pt. ei ca si inainte. Este normal si dreptul lor, cel tarziu cand vor deveni si ei parinti vor face aceeasi experienta si vor intelege ca altfel nu se poate. Fapt este insa, ca noi nu mai suntem numai 2, ci 4. Noi ne-am dublat peste noapte si asta este o problema pt. unii, dar este normal ca unii reactioneaza asa. Cei care mai vorbesc cu noi sunt in continuare prietenii nostri, chiar daca timpul nostru liber este limitat. Si eu si sotul iesim singuri cu ei macar o data pe saptamana, credeti-ma ca ma bucur daca pot vorbi si despre altceva in afara de scutece si borcanase...Este adevarat ca primele 10 minute cand ma intalnesc cu o prietena vorbesc numai despre baieti, dar dupa aceea simt nevoia sa schimb subiectul. Nu sunt numai o mama, sunt si o femeie si am avut si o viata alte interese si hobiuri INAINTE de a deveni mama. Cred ca unele probleme cu prietenii au existat si inainte de a deveni prieteni, alta explicatie nu am.
Concluzia mea este ca o prietenie oricum nu se poate forta cu orice pret. Iar cand prietenii nostri vor deveni la randul lor parinti, ne vor intelege in sfarsit si vom avea din nou aceleasi interese. Asa este mersul naturii, fiecare trebuie sa gaseasca cea mai buna solutie pentru sine. Cert este insa ca nu ne putem ascunde dupa copii nostri timp de 18 ani de zile si dupa aceea pretinde ca vechii prieteni sa fie langa noi si sa ne astepte cu bratele deschise. O prietenie nu este o strada cu sens unic, si noi ca mame trebuie cumva sa ne facem timp si pentru prietenii nostri adevarati! Multe salutari, Tina
Tina cu Lukas & Alexander(20.01.2003)
Tempora mutantur nos et mutamur in illis.
www.markus.nickel.here.de
pepsica spune:
Sint nasha lor de cununie, nu si a copiilor.....nasha copiilor e o prietena comuna cu care se vede mai des decit se vedea inainte cu noi....si care e mai apropiata de ei...noua nu ne-au cerut sa le fim nashi copiilor, si nici noi nu ne-am oferit, ni s-a parut normal sa hotareasca ei nashii cei mai buni pt. copiii lor....
Stiu ca vi se pare ciudat... credeti-ma ca si mie....cind s-a intimplat chestia asta- putin inainte de Paste- am sunat aproape imediat sa-mi cer scuze daca am gresit cu ceva etc, si mi-a raspuns rece ( el) ca vom vedea cu timpul cum vor evolua relatiile.. si apoi au urmat un schimb de cadouri(de Paste)apoi de ziua fetei nu ne-a chemat- noi eram mereu unii la latii de sarbatori.. si apoi de ziua nashei copiilor lor nu au venit cind stiau ca am venit noi... lucruri care ne-au amarit....multi ne spun sa acceptam lucrurile asa cum sint, dar e greu.. eu sint o fire comunicativa si am si alti prieteni buni....nu asta ar fi problema ca am ramas singuri!!!!doar ca imi tot pun eu semne de intrebare CE AM GRESIT in comportamentul fatza de ei??
bia spune:
Pune aceeasi intrebare,lor:intreaba-i direct cu ce ati gresit fata de ei?Trebuie sa-ti raspunda ceva,nu se pot eschiva la nesfarsit.
Marox spune:
Daca intrebindu-i direct nu primesti decit raspunsuri ipocrite, de ce nu incerci sa afli adevaratul motiv intrebind prietenii comuni? Asa cum zice Victoria, si eu cred ca nu (numai) atitudinea voastra fata de copii a determinat racirea relatiilor. Si pe urma, asta nu prea pare racirea relatiilor, ci mai degraba congelarea lor.
Noi sintem parinti de 3 luni...parca am trecut, nu de cealalta parte a baricadei, ci de cealalta parte a oglinzii, vad lumea altfel. Cind am ramas insarcinata si mai ales dupa ce am nascut m-am simtit intr-un fel jenata fata de 2 cupluri de prieteni, pt ca stiam ca ei isi doresc foarte mult un copil si nu-l pot avea deocamdata, in timp ce noi nu facusem nici un efort :-)), a fost un accident. De aceea i-am intrebat pe fatza daca ii deranjeaza sa ne frecventeze, ca pt o perioada riscam sa fim plictisitori vorbind doar despre copil (e adevarat ca la ora actuala e cel mai pasionant subiect de discutie, dar mai ales cu alti parinti), si ca n-as vrea sa ne refuze invitatiile sub diverse alte pretexte. Am vazut ca au apreciat ca i-am intrebat, spre lauda lor mi-au raspuns ca vor sa ne vedem in continuare si ca sint foarte fericiti pt noi.