Dulceturi si papanasi de sept-oct 2007 (265)

ANDREEA11 spune:

Urmy si Cris face la fel. Nu musca, dar da, nene, si nu se mai opreste. Eu nu pot sa zic ca si manifesta dragostea ca o face cand e f nervos. Si el da cu capul in gura, ma trage de par, ciupeste si cand nu merege se arunca pe jos si zici ca e bagat la 220W.... Eu recunosc ca i-am mai dat la fundulet (usor e drept), dar nu mai puteam. Dupa ce am citit PARINTII AP, am zis ca nu-l mai ating, niciodata, dar cu greu imi opresc pornirea, culmea e ca dc ii dadeam una la fundulet se oprea imediat, si era f linistit. Nici eu nu ma indur sa-l las cu nimeni(bine nici nu as avea prea multe posibilitati ), deci cunosc sentimentul. El loveste si copii in parc si o face dinainte sa ii dau eu una la fund, deci nu a invatat de la mine. Multa rabdare

Diwana dc nu-i iau jucarii, ia jucariile tuturor copiilor si le pazeste el, iar dc cumva indraznesc sa vina sa si le ia, ii si bate.... Si Cris scuipa apa din gura, si mai nou si mancarea. Apoi imi arata.

UUUUUUUUUUffffffffffff lucruri bune ca vorbitul nu ia si el exemplu de la Cristi de Cecilia, si mai sunt nascuti si in aceeasi zi.....Mai, Cecilia cum termin cu doctoratul, poate facem cumva sa le facem cunostiinta si baietilor, Cris poate invata sa zica macar APA si il invata pe Cristi autoapararea...mmm. ce zici???

Somn usor!!!

urmychance spune:

si eu tot incerc sa ii iau un joc lui Tudor, sa ne jucam amandoi, dar nu cred ca s-ar pricepe sa faca un puzzle, oricum am vazut ca sunt recomandate de la 3 ani in sus si, sincera sa fiu, nici eu nu ma pricep sa le fac. Sau poate nu am rabdare. Dar mi se pare complicat si plictisitor.

Voi aveti jocuri pt un an sau numai jucarii?

urmychance spune:

sper ca am scuzati ca am acaparat forumul. A dat harnicia in mine. Lui Tudor i-au iesit in ultima luna 2 canini (parca) si 3 masele. Si eu ma mai mir ca e cu capu'..si nici nu l-am mai scos afara de mult timp, doar cu masina pana la supermarketuri. Mi-am propus sa il scot mai des. Azi a iesit de 2 ori.

Smantana ii dau cand si cand si nu mult, cateva lingurite. Nu neaparat ca ma abtin, asa a fost sa fie.

urmychance spune:

super tare!!!

urmychance spune:

cred ca am ratat capitolul cu plesnitul si imi pare rau.

urmychance spune:

ce e PARINTII AP? Si tudor bate copii, cateii. II trage de par, le da in cap, se duce cu pieptul inainte la intimidare si ii baga prin colturi, de fug aia mai mari de spui ca cine stie ce e fiimiu. Cel mai dur mi s-a parut cum a luat o fetita de aproape de 3 ani de ambii obraji si a strans-o de sub ochi foarte rau. Si aia mica, saraca, nu zicea nimic, se inrosise toata si strangea din buze, iar lacrimile ii curgeau pe obraji. Asta pana sa il vad eu.

urmychance spune:

Am gasit cu PARINTII AP.Citesc acum.

urmychance spune:

\M-au plictisit.

Noapte buna!

urmychance spune:

am mai citit despre agresivitatea la copii si sunt foarte multa mamici care se plang de acelasi lucru. In privinta atitudinii pe care tb sa o luam, parerile sunt impartite, dar, cele mai multe, pledeaza pentru un ton calm si ferm si atat.

O sa dau copy-paste la ceea ce a scris un user si chiar ca ma culc, mai continui maine daca o sa am timp.

"Vad ca toata lumea se declara impotriva agresivitatii la copii si, se intelege, recte la...adultii de mai tarziu.
Dac-ar fi insa sa ne luam dupa modelul lumii naturale, dupa ceea ce se petrece in natura, atunci acolo numai indivizii si insii agresivi cuceresc ceva, un terioriu, o mancare, un adapost, o femela etc...Cei care mor repede sunt "blegi", se descurca deficitar, cedeaza altuia mai puternic (recte: mai agresiv; caci puterea se manifesta prin agresivitate, nu-i asa?), sunt, intr-un cuvant, ... prada. Am ales sa fac o pledoarie pentru agresivitate, una pozitiva, care inseamna mai ales vitalitate, afirmare a personalitatii, tendinta de cucerire si de posesiunune...
In societate, nimeni nu-i place pe cei tacuti, slabi, retrasi, mocositi, balbaiti, timizi, emotivi. Cum iti impui parerea cand vorbesti la o conferinta sau la colocviu sau cel putin intr-o adunare de oameni (o sedinta de lucru la serviciu, o intalnire intre prieteni)? Vorbind cu glas slab, tremurat, sotto voce (voce abia audibila), intr-o incalceala de idei si de fraze, de nu intelege si nu aude nimeni nimic? Sau e mai bine sa-ti faci auzita opinia vorbind sigur pe tine, chiar daca mai agresiv (in sensul de accentuare si subliniere a ideilor), cu claritate si sistem, cu metoda si constructie riguroasa? Chiar daca ceea ce sustii pe moment poate fi, daca nu radical gresit sau cel putin partial, poti fi sigur ca toata lumea te-a auzit! Nu asta e important, sa te faci auzit? Ne definim prin limbaj si comportament, dar mai ales prin limbaj, caci uneori, intre acestea doua, se poate afla o nepotrivire destul de mare, o neconcordanta, o distanta enorma. De aceea s-a raspandit vorba: "nu fa ce face popa, ci ce zice el..."
Ei, bine, dupa parerea mea, prin agresivitate micutii isi definesc limitele si posibilitatile. Noua nu ne plac actele agresive indreptate impotriva noastra si a altora pentru ca ni se pare ca ne stirbesc autoritatea si ca, daca permitem una, atunci mai merg inca o suta... Primul model pe care-l au este familia, respectiv mama si tata. Iertati-ma, dar ei invata de la parinti intai si apoi din jur, de la anturajul lor (bunici, unchi, copii de pe afara si de la gradi...) sa fie asa, agresivi si violenti, turbulenti si neascultatori...Sigur ca trebuie sa-i "dresam" cat mai bine, ca se incadreze in normele de convietuire sociala. Dar oare asta ne dorim cu adevarat? Ipochimene bine dresate, lancede in initiative si inceti in viteza de reactie (gandire)? A te supune inseamna a-ti ciunti personalitatea, a o constrange, a o ingradi. Acum citesc o carte a unor australieni, care dezbate, pe scurt, probleme de cuplu si printre altele am citit urmatoarea fraza edificatoare (ei fiind oameni care au incercat sa-si largeasca experienta profesionala vizitand alte tari, alte continente, alte stiluri de viata, alte societati): "Parintii din Europa, Australia si America, cand pleaca in calatorie sau in vizita cu copiii lor sunt extrem de stresati, si-i cearta tot timpul ca nu-s cuminti, ca deranjeaza, ca nu stau locului etc, in schimb, pentru cei (parintii) din Africa, din America Latina si Indonezia a pleca cu micutii pe undeva, afara din cercul familial, constituie prilej de mandrie si de lauda, indiferent ce fac aceia..." Asta ar trebui sa ne dea de gandit, nu credeti? Adica in societatile superevoluate industrial - copii ne streseaza si ne tot gandim cum sa-i dresam mai bine, in cele mai putin dezvoltate, ei sunt prilej de bucurie si lasati sa se desfasoare cum doresc... "

aniast72 spune:

Buna dimineata de la noi. Am zis ca va tin la curent cu operatia, n-am mai facut-o sapt trecuta pe motiv de muci in nas. Azi e ziua cea mare, Vladi a trebuit sa bea 240 ml lapte la ora 4 dimineata, apoi ceai la 5 si pauza de papa pana dupa operatie. O sa scriu scurt ca o sa scriu de pe tel. Sper sa decurga totul bine si sa nu trebuiasca sa ramanem peste noapte in spital. Trecem noi si peste asta, am trecut si prin mai grele. Pupici

Andreea si bb Vladimir (03 septembrie 2007)