de ce fug barbatii de casatorie?

violeta69 spune:

dianas,ai pus punctul pe i..
nu vrea sa se mute din casa parintilor lui...de fapt aici e problema!
baiatu' mai vrea sa copilareasca,lasa-l daca vrea asta...
dac nu vrea o sa te caute,dar io zic ca tot ar trebui sa fie super convins ca nu vrea/nu poate fara tine

nu-l mai cauta de nici un fel ca daca e sa fie tot va fi si ce e sa tragi tot vei trage(ca sa inchei asa "optimist" )


Alaturi de EMMA
Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
ViO ,mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

ilse spune:

Compromisul e privit de fiecare individ in alt mod...daca mie un compromis la locul de munca mi se pare ok, ma simt impacata ca l-am facut...poate nu e la fel si-n cazul unui compromis sentimental...poate sa zicem general vorbind ar fi bine sa-l fac, dar daca pe mine personal nu m-ar multumi, m-ar face sa traiesc cu regretul ca l-am facut, de ce sa purced la realizarea lui, nu vad sensul...ideea este sa stim, sa ne conturam foarte bine in minte ce ne face fericiti pe fiecare in parte, ca doar fericirea noastra tine doar de noi.

eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

A_Iulia spune:

Dianas, alegerea e in mainile tale, nu te obliga nimeni sa faci compromisuri de genul asta daca nu le poti face (sau daca tu consideri ca nu-si au sensul)

Dar teoria asta e valabila si pentru el, nu vad de ce ar face compromisul sa se insoare, daca el nu simte asta, nu considera ca e timpul, are alte planuri cu viata lui pentru urmatorii cativa ani etc.

Pur si simplu tu iei in calcul doar o jumatate a problemei, jumatatea ta. Jumatatea lui o lasi deoparte, nu te intereseaza, nu te priveste, doar pentru ca nu o intelegi?!

A_Iulia spune:

Ce compromis sa faci? Uite, iti spun eu care: compromisul de a accepta ca el poate gandi altfel si de a incerca sa discuti cu el despre problema voastra (e posibil totusi sa nu fie prea tarziu).

Doar asa poti sa-ti dai seama ce sanse reale aveti de a ajunge la "ACEL COMPROMIS" care sa va fie confortabil amandurora.
Dar tu cata vreme nu stii exact ce-si doreste el, cum poti sa analizezi ce fel de compromisuri ai de facut, si sa te gandesti daca ti le asumi sau nu? Nici macar nu stii in acest moment.

Si nu, ultimatumuri nu merita nimeni, cu atat mai mult cineva care pur si simplu isi traieste viata dupa bunul sau plac. E dreptul lui pana la urma sa locuiasca la parinti si pana la 50 de ani, nu trebuie sa ne convina mie sau tie sau altuia acest lucru.

lai spune:

Adina, sigur ca e important si ce vrea, cum gandeste el. Dar nici pe el nu il obliga nimeni sa faca nici un compromis. Diana nu-l duce la insuratoare cu japca. Daca nu poate face "compromisul" de a-si face planuri pe termen lung cu ea/a duce relatia la urmatorul nivel (sau considera ca nu-si are sensul), alegerea e in mainile lui, spune nu si gata, fiecare isi vede de viata lui. Eu n-am inteles ca Diana i-ar fi prezentat problema la modul nu-mi pasa ce gandesti tu, eu vreau sambata sa ma duci la primarie, punct. Ci ca a discutat, sau a incercat sa discute, sa vada cum vede el problema, daca e dispus sa exploreze optiunea mutatul impreuna, daca in viitor se vede cu nevasta (Diana) si copii. Sau am inteles eu gresit?

Lai

Marox spune:

Mie, ca locuitoare a unei tari in care 51% din copiii nascuti intr-un an sint facuti in afara casatoriei, mi se pare ca tii prea mult la aparente. Ca un copil trebuie musai sa fie nascut atunci cind parintii sint "luati" cu acte si cu popa. Pe de alta parte, te inteleg. In Romānia oamenii nu sint pregatiti sa traiasca in concubinaj. Si nu asa, un concubinaj de citeva luni pina la casatorie, ci toata viata si asta pt ca ei considera ca nu au nevoie sa cheltuie bani sa faca nunti si, eventual, sa imbogateasca avocatii in cazul divortului. In Franta, concubinajul e recunoscut in acte si in fapte si lumea chiar nu face nici o diferenta, e atit, atit de banal!!!

Varu-meu a fost un caz d'asta de alergic la casatorie. Nu-i placeau nuntile de nici un fel si cred ca ii era frica sa se insoare. Cu prima prietena serioasa a fost vreo 2-3 ani, erau tineri. Cind aveau vreo 24 ani, Ea l-a parasit pt ca El nu voia s-o ia de nevasta...dupa 6 luni era casatorita cu altul. Apoi a fost prieten cu o alta fata poate 4 ani, s-au mai despartit, s-au mai impacat. In familie asteptam sa ne anunte nunta, apoi pe masura ce treceau anii am inceput sa ne zicem ca n-o sa se casatoreasca niciodatacu ea, ne parea rau de fata ca-si pierde timpul cu el. Ne parea rau si de el pt ca toti il vedeam pe la 40 ani insurat cu o fisneata de 20, care sa-l ia doar pt banii lui. In fine, a treia incercare a fost cea buna, dupa 2 ani de prietenie, la 32 ani, s-a casatorit cu o fata cumsecade, pe picioarele ei si de 28 ani. Au un copil si sint fericiti. Happy end.

Intr-un roman al Rodicai Ojog Brasoveanu am citit o replica, care in esenta era cam asa: Daca dupa 1 an de viata comuna cu un tip, el nu ti-a cerut mina, da-i papucii, pentru ca nu are e gind s-o mai faca.

Dar na, alte timpuri, alte moravuri...

lai spune:

Marox, asa cum si tu bine zici, Romania nu-i Franta. De fapt chiar sunt curioasa care sunt legile in Romania privind concubinajul, ce drepturi si ce responsabilitati au cei doi si dupa cat timp de convietuire.
Si-apoi pe mandrul Dianei eu nu-l vad dispus la concubinaj pe viata cu copii, cand el nici de la mama de-acasa n-ar pleca.
Cat despre nunta - noi n-am facut-o cu popa, da' am facut-o mare si lata si-a fost asa de frumoasa, incat pe cuvantul meu ca si daca, Doamne fereste, m-oi desparti de sotior intr-o buna zi, tot n-o sa-mi para rau ca am facut-o (si nici n-am fost genul de visat cu ochii deschisi la rochite albe, voaluri si alte miresisme din frageda pruncie)

Lai

blue eyes spune:

Nu stiu cum e in alte tari, dar in Elvetia, daca ai copil si nu ai maritata, adio pensie alimentara pentru mama! Mi se pare incorect, femeia e mama copilului, cu sau fara hartie semnata la primarie.


Intr-un roman al Rodicai Ojog Brasoveanu am citit o replica, care in esenta era cam asa: Daca dupa 1 an de viata comuna cu un tip, el nu ti-a cerut mina, da-i papucii, pentru ca nu are e gind s-o mai faca.
Stiu pe cineva, sunt impreuna de 3 ani, sub acelasi acoperis de 1 an si jumatate. El 39 de ani, ea 33 de ani. El ar vrea sa stie incotro cu ei, ar vrea copii, ea spune ca nu stie ce vrea. Eu i-am zis, e un amic de-al meu: "Dupa 3 ani de relatie, o femeie la 33 de ani, daca il iubeste pe barbatul ei isi doreste copilul acelui barbat in pantec." Asa ca, nu doar barbatii sunt indecisi (lasi?)




Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

ilse spune:

Ha si eu la fel...Dar asta nu inseamna ca unele nu-si doresc casatoria, aia civila ma refer, ca nu e numai casatorie la biserica, unii mai suntem si atei sau agnostici.
Marox si aici e exact la fel, aici chiar si daca se casatoresc, mai intai apar copiii si dupa fac pasul...uneori deloc, dar vezi tu iarasi depinde de cei implicati in cuplu...si cu toata emanciparea femeilor olandeze totusi am auzit destule si aici care si-ar fi dorit sa zic asa modelul "traditional".
Nu e rau nici intr-un caz, nici intr-altul, depinde doar de cum te simti tu bine si impacat si fericit, cu actul ala sau fara.


eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

ladyJ spune:

Foarte bine punctat!