de ce fug barbatii de casatorie?
Raspunsuri - Pagina 6
XIO spune:
Adina , nu o puteam spune mai bine.
Dianas , acum am vazut ca si tu esti din Tm
Cand ne vedem la un tzuc?
Nu cred ca poti spune "daca ma iubea cu adevarat" se casatorea.
Dupa cum a spus si Adina , trebuie sa faceti compromisuri, adica de ce sa fie doar el obligat sa faca ce-ti place tie?
Asa cum tu vrei casatorie acum el probabil nu vrea.
Era corect sa vina la tine si sa-ti dea un ultimatum?
Nu.
Am avut 2 prieteni , cuplu , erau impreuna din liceu.Dupa vreo 7-8 ani de relatie vorbeam cu fata si o intreb de nunta , ce fain , se casatoresc , iupii , si ea imi spune " a , eu cu A? Nu ne casatorim , nici nu o sa ramanem impreuna".
Ma gandeam ca sunt certati , dar ea mi-a spus ca ea vrea ceva , el vrea altceva , ea isi vede viata intr-un fel , el in altul si nu au un viitor impreuna. Dar stau imppreuna pt. ca se iubesc.
S-au despartit dupa vreo 2 ani de la discutie.
Voi ar trebui sa purtati o discutie in care tu sa spui cam ce vrei(dar nu ca aici pe forum ) , el sa spuna cam ce vrea , sa vedeti cum va inchipuiti ca va decurge viata voastra , sa vedeti daca va iubiti si ce trebuie sa faceti in continuare.
E mai bine asa decat cu ultimatumuri , lucruri facute din obligatie , sau o despartire aiurea.
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/greecky/
ellej spune:
Cred ca fiecare are ideea lui despre casatorie si despre cand si in ce conditii ar trebui sa vina copii. Iar ideea asta poate veni in contradictie cu a celuilalt.
Recunosc ca in ceea ce ma priveste am avut intotdeauna o mentalitate conventionala si burgheza - adica primarie, popa si tot tacamul si pe urma copii. Probabil mi se trage din familie. Dar hazardul, sau norocul, cum vreti sa-i spuneti, are pana la urma cel mai important rol. Pentru ca degeaba vrei una sau alta si faci tot ce poti in sensul asta daca nu ai si putin noroc.
Eu aveam 20 de ani cand l-am cunoscut pe al meu, el 25. Si se despartise de fosta, cu care statuse 5 ani pentru ca fata (si pe buna dreptate, aveau aceeasi varsta) incepuse sa se gandeasca la maritis. Dupa 2 ani ne-am mutat impreuna si, evident, eu am inceput sa vreau shaiba pe deget. El nicidecum, ca ne e bine asa cum suntem. Si ne era, dar eu voiam, in perspectiva, sa stiu ca ne indreptam spre casatorie. El nu si nu. N-am ajuns la ultimatumuri, dar asta pentru eu eram tanara si aveam timp. Ne-am casatorit cand eu avea 24 si el aproape 30. Iar copilul a venit peste inca 4 ani, dupa ce ne-am mai trait tineretea :) - bieninteles tot la insistentele mele, ca ceasul ticaie etc.
El nu regreta casatoria si cu atat mai putin copilul, dar a trebuit sa-l pisez destul de mult ca sa se decida. Eram si azi fara acte si copil, daca era dupa el. Stau si ma intreb daca nu as fi avut timp, daca aveam 30 in loc de 20 cand l-am cunoscut, mai stateam sa-l astept sa creasca? probabil ca nu, si ar fi fost pacat pentru amandoi.Suntem impreuna de mai bine de 11 ani si ne e foarte bine, dar asta numai pentru ca s-a intamplat sa ne intalnim la varsta potrivita.
Am o prietena care a divortat dupa 10 ani, acum e de aproape 1 an cu altcineva si se gandeste serios sa faca un bb, chiar daca e prea devreme sa stie daca relatia va fi un succes (deocamdata totul e ok, dar cine stie...) adevarul e ca pur si simplu nu mai are mult timp de testat relatii si chiar daca pana la urma nu va merge, macar va avea un copil.
Pana la urma totul e loterie, cum e norocul fiecaruia. Diana, sper ca pana la urma sa ai noroc si sa ai viata pe care ti-o doresti.
Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)
A_Iulia spune:
Uite vezi, Ellej, experienta ta mi se pare un exemplu clar de mod de a rezolva problema prin compromisuri acceptabile de ambele parti.
Tu vroiai sa te mariti imediat, el nu. Nu v-ati casatorit imediat, ci dupa 4 ani. Tu vroiai copil imediat, el nu - l-ati facut dupa inca 4 ani. Fiecare e multumit si fericit acum.
Daca fiecare si-ar flutura doar varianta lui nefiind deschis la compromisuri, alta cale nu ar fi decat despartirea.
ellej spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adina Iulia Uite vezi, Ellej, experienta ta mi se pare un exemplu clar de mod de a rezolva problema prin compromisuri acceptabile de ambele parti. Tu vroiai sa te mariti imediat, el nu. Nu v-ati casatorit imediat, ci dupa 4 ani. Tu vroiai copil imediat, el nu - l-ati facut dupa inca 4 ani. Fiecare e multumit si fericit acum. Daca fiecare si-ar flutura doar varianta lui nefiind deschis la compromisuri, alta cale nu ar fi decat despartirea. |
Exact
, a mers pentru ca amandoi de fapt voiam sa fim impreuna si am facut compromisuri in sensul asta. Dar a contat enorm faptul ca ne-am cunoscut intr-un anumit moment. Vorba poetului ,Daca nu ne-am fi-ntilnit
(Absolut din īntāmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot asa l-ai fi iubit.
Daca nu-ti iesam īn drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia strain, nu mie,
Mingaierile de-acum.
Ai avea si vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi semanat īn totul
Cu-acel tata imbecil.
Si asa... ce lucru mare
Ca-ntr-o zi ne-am intilnit
Si ca-s foarte fericit, --
Absolut din īntāmplare!
Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)
Ancuta-Maria spune:
Cu cata usurinta spuneti "daca te iubea nu facea asta, nu facea ailalta, te lua de sotie, bla bla". Dar de unde stiti voi ce este cu exactita in capul omului? De unde stiti voi ca nu o iubeste? Nu mai judecati oamenii numai prin prisma voastra, prin felul vostru de a fi... oamenii sunt diferiti si reactioneaza diferit. Asta nu inseamna neaparat ca nu vrea sa o ia de sotie pe Dianas...
In plus de asta, indiferent de varsta, un an mie tot mi se pare putin. Ma rog, eu in general incerc sa inteleg oamenii si actiunile lor, chiar daca nu sunt de acord cu ele.
ladyJ spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ellej
Exact , a mers pentru ca amandoi de fapt voiam sa fim impreuna si am facut compromisuri in sensul asta. Dar a contat enorm faptul ca ne-am cunoscut intr-un anumit moment. Vorba poetului ,Daca nu ne-am fi-ntilnit (Absolut din īntāmplare), Tu pe altul oarecare Tot asa l-ai fi iubit. Daca nu-ti iesam īn drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain, nu mie, Mingaierile de-acum. Ai avea si vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi semanat īn totul Cu-acel tata imbecil. Si asa... ce lucru mare Ca-ntr-o zi ne-am intilnit Si ca-s foarte fericit, -- Absolut din īntāmplare! Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :) |
Ce frumoase sunt versurile!
Cine le-a scris?
Mai, felicitari celor care inteleg ca, in viata, cuvantul compromis este unul arhi-prezent, arhi-folosit arhi-important!
faci compromisuri la joob, cu parintii, cu vecinii, cu toata societatea, cum sa nu faci cu cel pe care-l iubesti?
Si sa fie clar, ma refer la compromisuri care nu te desfiinteaza pe tine ca OM.
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dianas 1. Pe de o parte il intelegeam ca nu vrea sa plateasca undeva chirie pentru un apartament ca sa stam singuri, cand as fi putut eu sa ma mut la el, cu familia lui (perspectiva pe care eu am scos-o din start din discutie). 2. Cat despre casatorie si copii... nici nu poate fi vorba pentru ca nu e momentul, vrea sa mai copilareasca. 3. In ciuda faptului ca a fost cea mai frumoasa relatie a mea si ca a fost singurul om langa care chiar ma visam pana la adanci batraneti, i-am trasat clar: ori are un gand, ori ne despartim. 4. Ei bine, el a cerut un timp de gandire (nu-mi vine sa cred nici in ziua de azi: parca eu as fi fost vreun curtezan care s-a dus sa ceara mana unei printese, iar aceasta a cerut un ragaz de gandire!). Nu a mai dat nici un semn de viata de o saptamana, desi imi spunea mereu ca ma iubeste, ca nu a iubit pe nimeni ca pe mine, ca nu s-a simtit cu nimeni asa de bine ca cu mine etc. (textele tipice). Mie mi s-a parut mereu a fi un om deosebit, serios, minunat, cu care m-am inteles perfect. 5. Ce nu inteleg eu acum este urmatorul lucru: cat de groaznica poate fi perspectiva traiului cu femeia pe care o iubesti? E chiar asa de odios sa renunti la marea ta libertate (cu care nici macar nu faci prea multe) si sa te asezi la casa ta, mai ales ca varsta de 30 de ani e la o aruncatura de bat? 6. El a spus ca se gandeste si ca atunci cand a luat o decizie ma anunta. Nu mi se pare drept ca eu acum sa atarn de el, sa astept decizia lui ca si cand as fi o disperata. Din punctul meu de vedere relatia noastra s-a terminat definitiv. Din pacate, inca il iubesc si in inima mea sper ca poate da totusi un semn. 7. Chiar asa de usor se pot detasa barbatii de o relatie in care au investit mult timp, suflet si de ce nu bani (ca doar nu trebuie sa mai mentionez cat de importanti sunt banii pentru un barbat, mai ales aia pe care-i da la o cina la restaurant sau pe un bilet la film)? Sunt confuza si dezamagita pentru ca am impresia ca nu mai e el, nu-l mai cunosc, nu stiu daca vreau sa il mai iubesc, daca sa mai sper ca poate totusi... |
Stai s-o luam pe rand.
1. Un om modern, bine infipt pe propriile picioare, indiferent ca e barbat sau femeie, se muta din casa parinteasca cel tarziu la 25 de ani. Conceptia asta sa nu dea bani pe chirie, este depasita si caraghioasa.
Voi unde va intalniti ?
2. Sa mai copilareasca ?? Are cumva 5 ani sau e barbat ?
3. Chiar este casatoria pe primul plan pt. tine acum ? Sau, altfel spus, este casatoria un scop in sine pt. tine ?
4. Iubirea nu este singurul motiv pt. casatorie. Daca el nu este hotarat, nu poti sa-l obligi.
5. Nu e nevoie sa fie groaznica, e doar suficient sa fie nepotrivita cu aceasta etapa din viata lui.
6. Tu i-ai propus si tot tu te superi ?
7. 1 an nu inseamna mult timp, stai sa vezi ce inseamna 20 de ani de casnicie
. Iar daca banii de bilet la film sau o cina la restaurant ti se par o cheltuiala, ce parere ai de salariul pe urmatorii 20 de ani ?Parerea mea: nici tu nu esti pregatita pt. o relatie de lunga durata si pt. compromisurile si dificultatile pe care le implica ea.
Sfatul meu: respecta-i hotararea, oricare ar fi ea. S-ar putea ca un refuz din partea lui sa te salveze de la un mariaj nefericit si sa-ti dea ocazia sa-ti intalnesti perechea.
Maria
ellej spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Ce frumoase sunt versurile! Cine le-a scris? Mai, felicitari celor care inteleg ca, in viata, cuvantul compromis este unul arhi-prezent, arhi-folosit arhi-important! faci compromisuri la joob, cu parintii, cu vecinii, cu toata societatea, cum sa nu faci cu cel pe care-l iubesti? Si sa fie clar, ma refer la compromisuri care nu te desfiinteaza pe tine ca OM. |
Toparceanu
.Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)
dianas spune:
Eu treaba cu compromisurile nu am sa o accept niciodata cand vine vorba despre lucruri importante. Daca nu-mi place un film, pot sa-l urmaresc de dragul lui, daca nu-mi place mobila alba pot sa o accept in casa daca o vrea el, dar vorbim despre viitorul unei relatii si implicit despre vietile noastre.
Daca eu vreau sa avem o familie, iar el nu vrea, atunci ce compromis sa fac? Pana la ce varsta sa stam cu parintii??? Si apoi, sa fac un copil la 35 - 40 de ani iar atunci cand e adolescent, eu sa nu mai inteleg nimic din viata lui pentru ca diferenta de varsta dintre noi e o adevarata prapastie?
Daca as avea probleme de fertilitate as mai intelege sa-l fac tarziu, dar sa nu-l fac pentru ca omul de langa mine nu are chef acum? Ca desi ma iubeste, ar vrea sa mai copilareasca? E chiar absurd, aici nu e loc de compromis.
Si chiar daca in urmatorii ani nu o sa-mi gasesc un barbat serios, care sa ma iubesca si care sa-si doreasca o familie cu mine, in sufletul meu eu stiu ca cel putin am incercat sa-mi asez viata. Nu am stat langa un om care taraganeza lucrurile.
dianas spune:
Pai Adina, situatiile difera. Ellej a inceput tatonarile pentru maritis inainte de 24 de ani. Pana la 28 a si facut un copil. La asa zisii "early twenty's" merge sa faci compromisuri de acest gen pentru ca mai ai timp. Eu am aproape 29 de ani. Ce fel de compromis sa fac pentru a fi si eu impacata cu mine insami? Un barbat care la 30 de ani nu vrea sa se mute din casa parintilor nu merita oare un ultimatum??
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adina Iulia Uite vezi, Ellej, experienta ta mi se pare un exemplu clar de mod de a rezolva problema prin compromisuri acceptabile de ambele parti. Tu vroiai sa te mariti imediat, el nu. Nu v-ati casatorit imediat, ci dupa 4 ani. Tu vroiai copil imediat, el nu - l-ati facut dupa inca 4 ani. Fiecare e multumit si fericit acum. Daca fiecare si-ar flutura doar varianta lui nefiind deschis la compromisuri, alta cale nu ar fi decat despartirea. |