de ce fug barbatii de casatorie?

diala spune:

dianas, daca te iubea si daca si-ar fi dorit acelasi lucru nu ti-ar fi cerut niciun timp de gandire. chiar daca nu considera ca e momentul acum de casatorie, ti-ar fi spus altcumva. chestia asta cu "da-mi timp de gandire" e in traducere libera: nu sunt sigur ca vreau sa ma insor cu tine, iar in cazul asta, daca nu se intoarce e mai bine asa, scuze ca iti spun asa direct. foarte bine ai facut ca i-ai spus ce iti doresti, macar acum vei stii cum stai si la ce sa te astepti. mi se pare mai corect asa, chiar daca acum suferi, decat sa fi stat sa-l astepti nu stiu cati ani si atunci sa-ti spuna acelasi lucru.

Carolyne spune:

Dianas,

Tu trebuie sa cerni mesajele noastre si sa intelegi ca fiecare a raspuns prin prisma experientei proprii.
Nu putem compara o relatie care se desfasoara in jurul varstei de 28-30 cu cea care porneste din liceu (15-17). Ca doar nu mergeti de mana in fiecare weekend la cofetarie (pardon mall), iar apoi la film, eventual si un toca-poca cand sunt parintii plecati de-acasa. Un an de zile de "cofetarie" cred ca a fost suficient. Daca nu era pregatit nici macar sa se mute cu tine mai bine ca ai aflat acum.
Nu putine au taria ta de caracter si se complac in relatii ce dureaza 4, 7 sau 9 ani. Ar vrea sa se casatoreasca (nu toate, aici vorbesc doar de cele care vor), dar este greu sa stergi cu buretele o relatie de atatia ani.

Altfel se vad datele problemei cand iti incepi relatia in liceu si altfel la 27. Asta este, nu poti bate din palme si sa spui "imi gasesc jumatatea la 25 sau la 32 de ani".

Stii cum este: multe broaste trebuie sa mai saruti pana il intalnesti pe print .

Trebuie sa crezi ca jumatatea ta este acolo si sa nu faci rabat de la calitatea umana.
Cat despre a fi mama tanara nu te invinui pentru asta, important este sa gasesti omul potrivit pentru a-ti intemeia o familie, apoi sa fiti sanatosi pentru a avea grija de copilul/copiii vostri.
Uite cate mamici fericite sunt la 32, la 37 sau 40 de ani!

Multa sanatate iti doresc,

Carolyne

cristi_2003 spune:

nu am rabdaresa citesc tot din urma asa ca iti povestesc cum a fost la mine

am avut mai multi prieteni - la unii am tinut mai mult, la altii mai putin. cu unii (vreo 2) lucrurile au devenit serioase, ma gandeam ca ar exista posibilitatea intemeierii unei familii, dar ca sa nu cumva sa se sperie EI, normal ca niciodata nu am avut discutia "ce se intampla cu relatia asta". asa ca pana la urma nu s-a intamplat nimic cu relatia, pentru ca nici nu avea ce sa se intample. si la final, la discutia "de ce nu a mers" venea inevitabil raspunsul - tu te-ai implicat si-mi pare rau, da io nu vroiam inca ceva serios.

am crezut ca asa sunt toti, imaturi, fug de casatorie, trebuie sa ai rabdare 5-10 ani cu ei pana le vine mintea la cap... stiti povestea

toate pana cand am vorbit prima data cu cris. eu aveam 25 el implinea 26 de ani. locuiam in orase diferite, si vorbeam la servici pe chatul privat al firmei. el avea si o prietena (nimic serios, erau impreuna de o luna) da nu prea mergea - da eu nu ma bag peste alte relatii din principiu, ca am vazut pe pielea mea de cateva ori cat de nasol e. asa ca vorbeam pur si simplu despre servici la inceput, apoi despre diverse.

si am stiut din prima saptamana ca eu cu baiatul asta o sa ma marit (asta daca nu fac eu vreo nebunie si stric tot). cam dupa o luna ne-am si vazut, el se despartise de prietena lui. totul s-a legat perfect de la inceput. pur si simplu ne-am potrivit. nu perfect - ca el e genul mai conservator, eu is genul daramam si vedem noi ce punem in loc, dar chiar si cu diferentele ne potrivim.

din prima ne-am cunoscut familiile - el a venit sa stea la mine, eu la el (el locuia singur, dar la fiecare vizita veneam la masa la ai lui duminica). ne-am vazut in fiecare weekend. am zis ca el locuia singur - asta e foarte important. sa fie omul desprins de fusta mamei, sa stie ce inseamna sa speli o pereche de sosete, de unde se cumpara paine, ca sunt facturi de platit, ca se mai si da cu aspiratorul... si ca e bine sa fii independent.

si la 10 luni de cand ne-am cunoscut m-a cerut in casatorie. nu a fost ceva surpriza, pentru ca deja discutasem pe cune am vrea nasi si cati copii sa avem, da nu spusesem nici unul clar chestia cu C MARE... eram in concediu in grecia in septembrie, ne certasem in ziua aia, eu eram deprimata ca ma ingrasasem 1 kg... initial concediul trebuia sa fie in iunie. deci cu cateva luni bune mai devreme, dar cum eu schimbasem postul nu mi-am putut lua liber, ca nu da bine...

si l-am intrebat ce ar fi facut daca veneam in concediu in iunie - a zis "acelasi lucru". adica cererea.

intre timp ne-am casatorit, am facut bebe - a trecut 1 an 5 luni de la logodna, in mai avem un an de la casatorie. si ne intelegem si am familia pe care am visat-o intotdeauna - nu e o perfectiune de romane siropoase, da e plin de dragoste si intelegere. si uneori si un pic de cearta, ca mai ales mie imi sare repede tandara - da ma ia in brate si-mi trece.

ideea e ca daca e sa fie pentru tine o sa fie, si te va cere de sotie si va fi bine. daca nu e sa fie e mult mai bine asa - daca eu ma maritam sau ramaneam cu altul, nu-l cunosteam poate niciodata pe cris. si nu-l aveam acuma nici pe carol. asa ca decat sa te mariti acum dar cu omul care nu ti se potriveste, mai bine mai dureaza un an sau doi, si gasesti persoana potrivita tie. poate acum e greu ca tie iti vine sa te agheti de el, dar daca nu e sa fie de data asta, cand il cunosti pe EL o sa te bucuri ca esti libera.

in plus, poate el nu fuge de insuratoare, da ceva ii spune ca nu trebuie sa se insoare cu tine (da - fostii mei sunt toti, mai putin 1 (da aici ma asteptam) casatoriti, dar cu fetele potrivite lor, nu cu mine).

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/t/wJzzMkE/weight.png

cristi_2003 spune:

si ca sa nu credeti ca-s perfect normala la etajele superioare si eu i-am dat ultimatum - in ziua cand m-a cerut.

ca daca nu ma cere el cat suntem in concediu, il cer eu pe autocar sa vada toata lumea si dupa sa trebuiasca sa le ia de baut la toti. ca normal ca eu scotocisem prin bagaj si nu era acolo nici un inel si am zis ca asta chiar nu are de gand- desi eu fusesem sigura ca are. si e drept ca mai aveam 5 zile de concediu - da io cu rabdarea stau prost de tot. lipsa totala.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/t/wJzzMkE/weight.png

XIO spune:

Daiana , da , ai o varsta(intelegi tu , o varsta propice pt. casatorie, nu cum suna ), dar esti atat de pornita impotriva barbatilor incat eu imi ridic semne de intrebare:tu vroiai sa fi o mama tanara. Ok , dar daca tot il iubesti pe omul asta de ce te comporti ca si cand el ar fi de vina pt. toti barbatii care nu cer in casatorie si pt faptul ca tu nu esti inca mama?
adica , ca vrei sa fii mama tanara ti-ai dat seama acum ?
Ca eu ziceam tot timpul : sau aveam un copil la 18 ani (Doamneajuta ca n-am avut) , sau la 30 plus minus 3 ani .

Da , ati putea sa va mutati impreuna si vedeti cum va intelegeti.
Apropo de asta, ca sta el cu ai lui, nu vad asta ca pe o slabiciune si este un motiv in plus sa va mutati impreuna.


"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Bluel spune:

Diana, te inteleg si ce mi se pare suspect este acest timp de gandire (???), ceea ce mie imi demonstreaza ca nu are NIMIC de GAND, daca ar fi avut ceva de gand si i-ar fi fost frica sa nu te piarda, ar fi putut face un compromis de genul o discutie mai serioasa, un mutat impreuna, o simpla logodna (nu-l implica prea mult) si pe urma ati fi mai vazut ce e de facut...Ai dreptate, sa stai sa decida doar el pentru viitorul vostru?

Si da, fetelor (ma refer la cele care isi doresc o viata normala, cu casatorie, copii, etc), mutati-va cu ei, faceti-le menajul, faceti totul pentru ei, fiti sclavele lor 10, 20 de ani, asteptati sa va ceara in casatorie (cand ei deja s-au cam plictisit de voi) si pe urma, mirati-va cum de si-au gasit in 3 secunde pe alta cu care vor sa se casatoreasca imediat si pentru care ar face ORICE, ca atunci sunt ei pregatiti.

Diana nu mai are are nici 15 ani, nici 25, e o femeie care stie ce vrea de la viata, se pare doar ca n-a gasit barbatul potrivit, care sa rezoneze cu ea....Nu mai pierde timpul, Diana, are balta peste pentru fiecare dintre noi!

Scuze pentru incoerenta, dar ma "bruiaza'' bb

Si ca sa raspund la intrebare, de prosti , casatoria nu e un bau-bau, decat pentru barbatii slabi si care, in fond, nu iubesc.

Mami de Bubu (19.08.2008)

ayleen spune:

Diana, esti o persoana foarte verticala.
In fond totul in viata este decizie si consecinta. Este gresit sa stai intr-o relatie, sa o lungesti multi ani, fara perspective, asteptand marea cerere.
Eu am regrete teribile: am 32 de ani si sunt necasatorita, desi am avut relatii lungi: de 5 ani, de 3 ani si actuala, de aproape 4 ani. Cu ultimii doi am locuit. Nici unul nu m-a cerut de nevasta, toti s-au eschivat. Mi-a cam trecut vremea, ma uratesc, au inceput ridurile, nu mai am vioiciune si prospetime. Mi s-a umplut viata de principii rigide, tipare si tabieturi. Devin, incet si sigur, o fata batrana. Nu mai sunt sigura nici ca vreau copii...
Am o viziune foarte pesimista in privinta barbatilor care mai sunt pe piata. Nu imi plac, nu ii admir nici un pic, sunt realista si rece. Si jur ca nu am fost asa!
Mi-am pierdut timp, ani multi, asteptandu-i ba sa creasca, ba sa uite fosta casnicie, ba a se hotarasca sa se ridice de la computer si sa isi asume responsabilitati
Anul acesta, mai exact de ziua indragostitilor VOI LUA EU O DECIZIE, daca el nu o ia. Si, pentru ca m-am hotarat sa nu-mi fur caciula, decizia va fi DESPARTIRE si un nou inceput Desi locuim impreuna, i-am dat intalnire la cina, pe 14 februarie. Nu a trebuit sa fiu tare brutala in cuvinte, stie el ce astept de la el.
Nu e nimic imoral in a dori sa te mariti cu un barbat, draga mea.Ai dreptate sa te astepti la entuziasm de la barbatul pe care il iubesti. Daca nu ... nu ai ce face. La urma urmei el decide ce-i place si ce vrea pentru sine. Tu ai bunul simt si inspiratia sa-ti vezi de viata, in continuare
Eu te admir pentru curajul cu care iti sustii principiile si pentru vointa si luciditatea cu care iti iei propriile decizii.
Nu iti urez nimic, ar insemna sa fac apel la hazard. Eu STIU ca tu vei avea familia pe care ti-o doresti cu barbatul pe care il alegi.

ceela spune:

Eu dupa 7 luni de cand eram impreuna, era in noiembrie, i-am spus ca pana la 1 martie sa se hotarasca: ori ramanem impreuna, ori ne despartim. Si se apropia 1 martie, si toata lumea ii amintea in gluma ca vine 1 martie, si el nimic. Si in ziua de 1 martie l-am intrebat ce facem. Si a zis: pai ne insuram. Si peste o luna se implinesc 7 ani de la acel 1 Martie.

IonescuOana spune:

A...pai daca m-as muta cu el si ar trebui sa fac eu tot menajul, pai m-as "dezmuta" cu arme si bagaje intr-o clipita.Parol!

Mindy spune:

Si eu am regrete legat de relatiile prea lungi dinaintea casatoriei.
Il vad ca si timp pierdut. Nu vorbesc de iubirile adolescentei care au farmecul lor sau a primilor ani dupa 20 cand simti ca toata lumea e a ta si iti spui 'ohooo mai este inca vreme pana la maritis'.

Diana- te inteleg, eu as fi procedat la fel. Daca el s-a speriat asta e, e mai bine ca a facut-o acum decat dupa 5 ani de tatonare si asteptat in tacere sa ii vina lui vremea.
Si al meu s-a speriat asa de tare cand i-am zis "noi incotro ne indreptam?" incat vreo doua luni nu a mai dat nici un semn, eu eram OK, mai linistita si resemnata ca oricand nici nu l-am cautat.
Apoi a aparut el cu inelul, mai hotarat chiar si decat mine.
Cred ca si-a dat seama ca ii sta bine ca mire inca cat mai are ceva par in cap :)