de ce fug barbatii de casatorie?

XIO spune:

Eu lucrul asta nu il inteleg:
se presupune ca vrei sa te casatoresti ca sa iti petreci viata alaturi de barbatul pe care-l iubesti , nu pt. ca ai 30 de ani , vecinele's maritate si TREBUIE sa faci un copil.

E OK ca tu vrei o familie , dar daca ii spui ca te desparti la el inseamna ca tu vrei o familie si atat , nu ca vrei o familie cu EL.


Iar dupa 1 an de relatie mie personal mi s-ar parea prea repede. Repet , mie.
Eu sunt de aproape 9 ani cu prietenul meu , am 24 iar el 27 si vreau sa mai copilaresc.
Mi se pare chiar urat sa dai ultimatumuri. In opinia mea asta inseamna ca nu prea conteaza cine e , conteaza sa fie cineva.
Uite , am un prietena care e cu iubita lui de 10 ani. Ea are 30 , el 32. Pe femeia aia o inteleg cand il bate la cap cu casatoria.

Si gandeste-te: vrei sa sa casatoreasca cu tine din obligatie?
Ca e cam trist asa...

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

pepene spune:

dianas,

eu te inteleg ca tu iti doresti sa te casatoresti cu el, sa iti formezi o familie.

consider ca ai facut bine ca i-ai impartasit dorinta ta. dar nu consider ca ai procedat bine cu ultimatumul. este prima discutie dintre voi de acest gen, un ultimatum nu isi are rostul. plus ca a fi constrans printr-un ultimatum de omul care te iubeste mi se pare foarte greu si pt. el.

iti spune cineva care a cedat multor astfel de ultimatumuri ( nu referitoare la casatorie, ci la altele ) si care acum regreta amarnic.

incearca sa vorbiti calm, frumos, si mai ales fara constrangeri de acest gen.

ladyJ spune:

Ilse, dar cum poti spune ca traind, iubind, inafara casatoriei, iti pierzi ani din viata?Adica tu cand nu esti casatorita si esti intr-o relatie, se cheama ca pierzi timpul?

Chiar asa nu ne mai stim bucura de viata noastra, decat atunci cand avem hartia de la ofiterul starii civile?
Mi se pare foarte trist!

Hartia aia nu-ti garanteaza fericirea! Nici iubirea!
Toate trebuie sa vina natural, familia, copiii, toate cand cuplul e pregatit, nu doar cand unul din ei e pregatit..
Sa ne bucuram mai mult de viata, fetelor, ca tot viata e, maritate sau nemaritate.

Tzuni spune:

Daca tu visezi casatorie, familie cu copii si el (sau ea) doar sa traiasca clipa fara nimic din cele mentionate atunci da, pierzi timpul. Ceea ce vrei tu de la viata nu se potriveste cu ceea ce vrea partenerul tau. Rezulta in timp frustrari. Merita?

A, daca il (o) iubesti atat de mult incat sa renunti la visele tale, atunci...go for it!

_
Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit siiii.... IN LUPTA CU KILELE

danat spune:

Eu cred ca diana e destul de matura ca sa stie bine ce a facut, sa procedeze fara pripa. Cred ca e ceva care tine mai mult de o intuitie feminina, de ceasul biologic sau alte explicatii de acest fel care nu se pot transpune prea bine in cuvinte.

Mie nu mi se pare ca l-a presat sau speriat (hai sa nu le plingem de mila barbatilor, ca nu sunt atit de labili psihic si nici asa de sensibili). Cred ca daca intr-adevar l-ar fi socat, el i-ar fi spus-o, dar nu, i-a cerut timp de gandire...
Diana, sincer, poate ti se pare dur, dar eu nu cred in timpii de gandire si in despartirile de genul "cred ca ar fi bine sa luam o pauza". Iti inteleg dezamagirea si tristetea.

Sigur, relatia dintre voi nu e asa de lunga, nici varsta nu e cine stie ce, lumea se casatoreste din ce in ce mai tarziu...insa cred ca tu ar trebui sa te gandesti cum e mai bine pentru tine. Iubeste-te pe tine si nu te mai framinta cu ganduri de genul ce o face el, ce o gandi...astea ai sa le vezi intr-un timp mai lung sau mai scurt, depinde de voi doi.

Si inca ceva: nu toti barbatii fug de casatorie, sigur exista unii care simt si gandesc ca tine




Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hai la plimbare

ladyJ spune:

Ai dreptate, daca visezi in general casatorie si copii iar el viseaza cai verzi pe pereti , atunci sigur ca pierzi timpul.Trebuie sa te orientezi spre cineva dispus imediat sa aiba acelasi viitor ca si tine.
Pentru ca, in acest caz targetul este familia animata de copii.Atat.

Insa daca-l iubesti, si visezi CU EL casatorie si copii, mie personal mi se pare egoist si paradoxal sa consideri ca-ti pierzi ani din viata cu EL, care inca nu e pregatit...
Si nici macar nu te mai poti bucura de viata voastra in doi, de evolutia lucrurilor.

Si daca nu merge, nu merge, viata nu e intotdeauna asa cum ne-o planuim.

Citisem undeva o fraza care suna cam asa:
´´nimic nu e mai amuzant pentru Dumnezeu decat atunci cand omul isi face planuri´´


Intelegi ce vreau sa spun, diferenta dintre cele doua situatii?

Tzuni spune:

Asta asteptam sa ne spuna el (in cazul nostru). Daca viseaza SI EL.

_
Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit siiii.... IN LUPTA CU KILELE

IonescuOana spune:

Cred ca v-ati iubiti mult si pasional, dar obiectivele voastre difera. E bine ca v-ati dat seama de asta acum si nu mai tarziu, cand situatia s-ar fi putut complica prin "monotonia" vietii de cuplu, aparitia unui copil etc.
Din punctul meu de vedere nu este nimic anormal in ceea ce vrei tu. E normal ca dupa o perioada relativ lunga de relatie sa vrei macar sa va mutati impreuna, sau macar sa va faceti planuri pt. asa ceva.
Si, in adevar, sunt multi barbati care considera asta normal, nu-si prelungesc pana la absurd perioada de stat cu parintii.
Dar , in aceeasi masura, sunt si barbati (si chiar si femei) care nu doresc sa schimbe nimic in modul lor de viata, etapele normale ale dezvoltarii umane (independenta, casatoria, faptul de a deveni parinti) parandu-li-se o nebuloasa, un pericol, ceva de care trebuie sa te feresti. Pentru ei modul normal de viata este cel de a nu schimba nimic in obisnuintele lor, si nu ai ce le face, asa sunt, sunt fericiti cum sunt si asa vor ramane.
Nu vreau sa generalizez, dar din cele scrise de tine mi se pare ca nu puteti forma un cuplu fericit in viitor. Poate doar daca schimbarea din el ar fi prea radicala, ceea ce e greu de crezut. Femeia nu trebuie pusa in postura de a "cersi" lucruri normale intr-o relatie...ele trebuie sa vina de la sine, trebuie simtite de ambii parteneri cu toata fiinta lor.
Nu te supara pe mine, eu zic ca date fiine faptele descrise de tine sa inchizi rana din suflet (care de asemenea intr-o relatie de iubire n-ar trebui sa existe),sa tragi aer adanc in piept si sa mergi mai departe, pentru ca ceea ce ai descris tu mi se pare "boala lunga, moarte sigura".
Mult curaj!

ilse spune:

Ladyj da e o parte de adevar in ceea ce spi, dar nu toti oamenii vad lucrurile la fel, eu am avut un prieten inaintea sotului pe care l-am iubit foarte mult, insa el nu era pregatit, nu atunci pe moment cum este in exemplul tau, nu stia deloc daca este pregatit pentru lucruri pe care eu aveam chef sa le fac atunci, in sensul ca fiecare vede cumva viata si se bucura de ea in alt mod...eu l-am parasit, chiar daca il iubeam eram frustrata cum bine spunea Tzuni mai sus...vroiam sa fiu o mama tanara, asta imi doream eu, nu sa astept poate ani de zile pana el ar fi avut click-ul asta...asta e, fiecare evoluam cumva uneori diferit, e ca la loterie...eu am gandit asa:poate el nu isi dorea copii cu mine, casatorie cu mine, etc...dar eu imi doream asta cu el, insa daca el nu a "luptat" indeajuns am considerat ca "he was just not that into me"...cum sa explic mai bine, nu prea le am cu oratoria...mai mult cu schemele...eu as fi fost fericita i parametrii astia, cm s-a dovedit mai tarziu cand l-am cunoscut pe al meu sot si dupa 3 copii, poate 4 in viitor...acuma si dragostea asta e conditionata cumva de "reflectarea aspiratiilor" noastre in cel de langa noi.
Cam asta si cu casatoria si copiii, e ca si cu: imi place ca e sportiv sau ca se uita la filme vechi ca si mine sau ca danseaza bine si ne potrivim, sau ca ii place sa calatoreasca sau...sau...sau...lista deschisa.
Dar consider ca e bine sa ne lamurim la un moment dat in relatie ca altfel daca unu e hais si altul cea nu merge in nici o directie, nu-i asa?


eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

dianas spune:

va multumesc la toti pentru raspunsuri, nu ma asteptam sa gasesc atatea

As mai vrea sa fac cateva specificatii: nu sunt de acord cu cei care cred ca o hartie semnata la starea civila nu are a face cu fericirea unui cuplu. Pentru mine da! E confirmarea ca el ma iubeste indeajuns de mult incat sa nu-i fie frica sa se lege de mine. Nu as face niciodata un copil in concubinaj cu cineva. Am aproape 30 de ani si imi doresc un copil.

Daca stau zece ani intr-o relatie cu un barbat si nu aduc vorba despre casatorie ca sa nu-l presez, cand mai fac copilul ala? Sunt atatea femei care au probleme, care fac tratamente ani de zile ca sa reuseasca sa ramana insarcinate, nu ar trebui sa iau in calcul si ipoteza asta? Daca incep "demersurile" pentru a face un copil pe la 35 de ani, la ce varsta il fac? La 40? Asta in conditiile in care eu nu mai am chef sa copilaresc, am o varsta la care pur si simplu nu imi mai arde de asa ceva si chiar imi doresc o familie.

Si da, am procedat fara suflet dandu-i un ultimatum, dar daca nu as fi facut-o inseamna ca as fi acceptat la nesfarsit regulile lui. Orice barbat stie ca cele mai multe femei viseaza sa aiba o familie, copii, se viseaza mirese. De ce sa le amageasca ani de-a randul pentru ca in final sa nu se intample nimic? Ei procedeaza corect?

Eu nu consider ca am gresit spunandu-mi punctul de vedere si nici dandu-i un ultimatum. Ceea ce ma intristeaza este faptul ca el nu poate sa cedeze, desi spunea ca ma iubeste. Practic eu il iubesc si il vreau, el ma iubeste (?) dar nu ma vrea. Cam la asta s-ar rezuma toata treaba