de ce fug barbatii de casatorie?
Raspunsuri - Pagina 14
balanta spune:
apoi cristina...eu nu te contrazic...da sa o iau iar de la capat la aproape 50 de ani pt ca iubirea noastra a murit...pai cate capete de astea am tot inceput...pe afara e totul ok, nimeni nu ar crede ce sunt in interiorul meu , o stafida si atat,dar vesnica dualitate ce lasi sa se vada si ce simti...si toate astea ca sa nu-i ranesti pe ceilalti...
e ok pana la urma pt Dianas,ATUNCI si eu gandeam la fel, dar am invatat ca totul e ciclic pana la varsta asta...si eu m-am maritat sa intru in rand cu lumea chiar daca eu ma simteam bine si nemaritata, si eu am facut un copil chiar daca nu sunt ca marea majoritate a celorlalte femei cu un simt f dezv al maternitatii,am avut curaj sa divortez daca nu a mers casnicia si am crescut aproape 10 ani copilul,am mai incercat, nu m-am lasat, am luat-o iar de la capat, toate au fost la timpul lor, m-au implinit sau nu, am mers mai departe si nu m-am plans.Ba chiar nu regret nimic.
Si am fost rationala si demna si asa voi fi si de acum incolo...dar a venit vremea...si simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita...cate vieti crezi ca am ca sa o iau de la capat doar pt faptul ca partenerul nu a evoluat o data cu mine?
lai spune:
Citat: |
citat din mesajul lui balanta Lai...stiu asta..am simtit pe pielea mea...si am avut ambele expierente,casatorie din aspiratii comune sperand ca pe traseu sa vina si iubirea si nu a mers , am mai incercat de vreo doua ori, si nu asa, de scurta durata, 4 ani si 2 ani, si tot nu am putut ramane definitiv pt ca erau prea multe renuntari din partea mea si a venit si o mare iubire fara compatibilitati...si?...totul e o mare nefericire. Deci...unii din noi probabil nu avem sansa intr-o "potriveala" si atunci alternativa care ar fi? |
Pai ideal ar fi sa fie aspiratii comune SI iubire, la pachet, nu doar iubire fara aspiratii comune sau doar aspiratii comune si speranta ca va veni si iubirea pe traseu. Iar daca vorbim despre iubire izvorata din impartasirea aspiratiilor, atunci casatoria sa nu se incheie in speranta ca va aparea si iubirea la un moment dat, ci doar daca a aparut deja, iar daca n-apare si n-apare, atunci se pune punct relatiei inainte de a se ajunge la casatorie. Daca unora dintre noi nu ni se intampla neam sa nimerim si iubirea si aspiratiile comune.. atunci nu stiu nici eu.. tu ai oricum mai multa experienta de viata decat mine .. dar imi dau si eu cu parerea, ca si iubirea asta, noi cand zicem "iubire" nu cred ca ne referim toti la acelasi lucru, si unii dintre noi, poate, ne referim la ceva ce este de fapt doar o iluzie. Poate.
Lai
Simona R. spune:
Oocristina..........te contrazic..unii incep sa deziubeasca pur si simplu,nu pt ca nu mai sunt iubiti!
Simona R. spune:
Balanta
Scrii foarte frumos!Ce inseamna ca partenerul sa nu evolueza o data cu tine?Adica tu cum esti,ce faci ,ce vrei...si el de ce nu vrea la fel ca tine..poti sa-mi explici?Daca exista iubire ,nu ar trebui sa vrea la fel ca tine?Asta inseamna ca iubirea lui s-a stins?Sau a ta?
Tare ma chinuie unele intrebari!
balanta spune:
...Simona,daca ai sti cate intrebari sunt in capul meu uneori...incat simt ca-l port degeaba pe umeri...pot sa-ti explic...da'in cateva cuvinte e cam greu...sa zicem ca suntem temperamente diferite...sa zicem ca eu iau decizii...el asteapta...sa zicem ca daca eu nu mai fac nimic, in viata noastra nu se mai intampla nimic...
Stii, imi place foarte mult sa dansez, enorm de mult, ore intregi fara sa obosesc,muzica de club. Nu am mai dansat de multi ani, pt ca noi nu mergem nicaieri pt el nu vrea.
Anul trecut i-am facut o petrecere surpriza de ziua lui intr-un mare club facand o rezervare pentru 20 de persoane numai ca sa dansez.
Nu pot sa fac asa cu toate.E doar un exemplu...
Iubirea s-a stins din cauza ...comunicarii...asa zisa COMUNICARE...care de fapt e o mare ipocrizie din punctul meu de vedere.
Comunicarea se vrea atat timp cat comunici ce vrea sa auda celalalt. Vor fi voci care ma vor contrazice. Poate e mai bine sa gandim mai profund asupra comunicarii...ce mi s-a comunicat eu nu am uitat niciodata....
dar, Simona, eu sunt un caz atipic, eu nu fac shoping, eu am trei perechi de pantofi, eu mananc branza cu rosii toata saptamana, pot sa muncesc 48 de ore fara sa dorm, pot sa opresc masina la 5 dimineata si sa topai in ploaie in mijlocul drumului...sincer, nu s-a nascut barbatul care sa aiba aceste idealuri alaturi de mine
cu alte cuvinte, cineva mi-a zis ca e obositor de trait cu mine...ca sunt o femeie care trebuie sa fiu cucerita in fiecare zi si asa ceva e prea solicitant pt un barbat...
poti sa-mi mai pui intrebari...
anyella spune:
Iti pun eu daca nu te superi...sper sa nu o faci :)).Ti-ar place o declaratie de dragoste intr-un parc,pe o bancuta,mancind covrigi?Si mai ales pe ploaie.
P.S. : Eu la asta visez acum.Din pacate:
1. Nu ploua,in zona in care locuiesc eu.
2. Jumatatea mea doarme dusa la ora acesta.
3.Astazi e duminica,zi de odihna,dar nu si pentru noi.
4.Imi pare rau ca idealurile noastre au devenit mercantile dar ce putem face?
5.Ah, era sa uit...evadari avem multe,nu cu cortu' la munte si mare.Evadam si la 3 dimineata in vreo padure daca avem chef.Si tinerei numai sintem!
Io-te ce ma maninca degetele.Ma duc la culcare,spun cam multe :))
Tashi
balanta spune:
...hm anyella...da imi place...pe ploaie...mancand covrigi...in masina...privind dunarea cu ochii inchisi...eu am visat...visul s-a adeverit , dar...am deschis ochii si a trebuit sa privesc realitatea...nu ne putem urma visele fara sa sufere si altii pe langa noi si atunci ...din cand in cand mai mananc singura cate un covrig care se duce mai greu pe gat dar il ajuta lacrimele mele privind dunarea in acelasi loc in ploaie...dar singura...in timp ce cel cu "idealurile comune" se uita pt a saptea oara la Razboiul Stelelor...
coltofeanu spune:
balanta, de cat timp traiesti in aceasta dualitate?
Chiar tu ai spus ca iubirea a murit...si el stie asta. Simte. Si mai stie poate ca nici daca ar manca covrigi cu tine in ploaie, pe tine nu te-ar ajuta. Tu ai nevoie, banuiesc, de altceva. Ai o neliniste interioara a carei cauza poate nici tu nu stii. O cauti. Banuiesti ca este de vina el. Poate nu este. Poate tine de interiorul tau. De felul tau a fi. De evolutia ta. De o altfel de maturitate pe care el nu o intelege oricat i-ai explica. Daca l-ai iubi, iubirea ta ar avea chipul lui. Il are? Cu cine te visezi mancand covrigi in parc? Cu el?