de ce fug barbatii de casatorie?

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Citat:
citat din mesajul lui dianas

Va multumesc tuturor pentru sfaturi, pentru incurajari si pentru intelegere. Discutiile de aici m-au ajutat sa inteleg unele treburi, iar cel mai important e ca atunci cand doi oameni sunt sortiti unul celuilalt simt asta amandoi, nu doar unul.

Nu am sa accept niciodata ca femeie sa ma port cu manusi atunci cand imi dorec un lucru. Am sa o spun direct, cu riscul de a ajunge in situatia in care ma aflu. Nu am sa fac niciodata compromisuri care m-ar impiedica sa fiu ceea ce sunt. Desi sunt cuprinsa de tristete pe zi ce trece tot mai mult si sunt tot mai dezamagita, nu regret ca am procedat asa.

Si niciodata nu am sa ma infund intr-o relatie de 5 - 10 ani de dragul unui om, fara ca lucrurile sa evolueze in vreo directie. Nu sunt de acord cu concubinajul pe perioade lungi din care nu iese nimic.

Daca un barbat iubeste o femeie incepe sa-si imagineze cum ar fi viata alaturi de ea, ce copii ar avea impreuna etc. Si atunci o cere de nevasta in cateva luni, nu mai sta pe ganduri. Nu cere un ragaz de gandire si nici nu o tine in stand by cativa ani buni.

Cat despre "omul meu" care si-a recastigat libertatea, probabil mi-a facut un mare favor: m-a scutit de a-mi trai viata alaturi de un barbat slab, fricos.


Eu sper sa n-ajungi in papucii lui. Cine stie, poate-ti gasesti pe cineva sa vrea sa te ia de nevasta poimaine si sa nu stii cum sa-l mai amani, ca nu te-a convins inca

Nu-l mai judeca atat, nu-i nici las, nici fricos, pur si simplu n-o fi pentru tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui XIO

Na , fiecare cu parerea sa , cand mutarea este doar un moft in sensul ca ar creea ceva probleme si celorlalti o lasi balta si gandesti logic ce e mai bine , aici vorbesc strict despre situatiile pe care le-am dat ca exemplu.



Fiecare cu pretentiile sale de la viata. Mie mi-a placut mereu sa fiu independenta si sa-mi gasesc un barbat la fel de independent. Sigur ca e greu, sigur ca e mai comod sa-ti puna mama mancarea in fata, dar eu nu vreau sa traiesc asa. Desi am parinti cu posibilitati financiare, mi-am luat viata in maini de la 21 de ani - la 26 aveam apartamentul meu (cu credit bancar), la 27 aveam masina (tot cu credit). Nu astept sa ma ajute parintii la crescut copii, mi-am pus bona.

Citesc pe alte topicuri despre casnicii esuate din cauza barbatilor care nu s-au putut desprinde de mamica nici la 40 de ani, care pretind de la consoarte sa-i tina cum i-au tinut mamele (si multora dintre consoarte pe place sa faca pe mamele pt. barbatii lor) si nu-mi place. Citesc despre femei care nu se pot desprinde din relatii abuzive de teama singuratatii si nu-mi place.

Cine nu are curaj sa plece din casa parinteasca, nu are curaj sa ia nici alte decizii majore in viata.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

In general multi isi iau zborul din cuib pe la 18 ani, plecand la facultate, in cazul in care aceasta nu este in orasul natal (si eu am facut-o, ca multi altii). Si da, te maturizeaza acest lucru.

Insa am intalnit oameni foarte maturi si din tabara cealalta, locuind cu parintii pana dupa ce si-au terminat facultatea. Si care n-au avut nici o problema in a-si incepe o viata absolut normala in 2, atunci cand au simtit ei ca vor acest lucru, si care sunt mult mai responsabili si pregatiti de viata decat altii, plecati din casa parinteasca de la 18 ani.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns espiritu spune:

Citat:
citat din mesajul lui mariamunteanu

Fiecare cu pretentiile sale de la viata. Mie mi-a placut mereu sa fiu independenta si sa-mi gasesc un barbat la fel de independent. Sigur ca e greu, sigur ca e mai comod sa-ti puna mama mancarea in fata, dar eu nu vreau sa traiesc asa. Desi am parinti cu posibilitati financiare, mi-am luat viata in maini de la 21 de ani - la 26 aveam apartamentul meu (cu credit bancar), la 27 aveam masina (tot cu credit). Nu astept sa ma ajute parintii la crescut copii, mi-am pus bona.

Citesc pe alte topicuri despre casnicii esuate din cauza barbatilor care nu s-au putut desprinde de mamica nici la 40 de ani, care pretind de la consoarte sa-i tina cum i-au tinut mamele (si multora dintre consoarte pe place sa faca pe mamele pt. barbatii lor) si nu-mi place. Citesc despre femei care nu se pot desprinde din relatii abuzive de teama singuratatii si nu-mi place.

Cine nu are curaj sa plece din casa parinteasca, nu are curaj sa ia nici alte decizii majore in viata.

Maria

generalizezi rau de tot maria.da raaaau.uite exista in anturajul meu o tipa care la 26 de ani avea afacerea ei foarte prospera facuta cu mana ei.si uite ca nu a plecat de acasa inca ii face mama mancare & stuff.
e vorba ca unii au spirit antrepenorial mai bine zis simtul banului mai dezvoltat decat altii.


ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_C spune:

Si eu am cunoscut destui adulti responsabili, pe picioarele lor, care au locuit in casa parinteasca pana la casatorie. Si nu mi se pare deplasat ca apoi, cand ai un copil, sa accepti, din cand in cand, si ajutorul mamei daca va intelegeti si stii ca o face cu drag.

Prea multe generalizari, am observat si eu chiar si titlul subiectului este o generalizare.
Mai degraba intrebarea ar suna: "de ce ar fugi un barbat de casatorie? sau "de ce oare fuge al meu?" si in masura sa raspunda ar fi chiar barbatii in situatia asta si femeile care au avut de-a face cu ei si care le-au aflat si/sau inteles motivele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Maria , iti dai seama acum ca imi cam jignesti prietenul si pe mine tot insistand , nu?
Eu ti-am demonstrat ca nu trebuie sa fii cu probleme la mansarda daca stai cu parintii la varsta "x".
Nu stiu ce relatii ai tu cu ai tai, dar eu nu consider ca ies din fustele lu' mama-mea numai daca ma mut singura

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui espiritu
uite exista in anturajul meu o tipa care la 26 de ani avea afacerea ei foarte prospera facuta cu mana ei.si uite ca nu a plecat de acasa inca ii face mama mancare & stuff.
e vorba ca unii au spirit antrepenorial mai bine zis simtul banului mai dezvoltat decat altii.



Nu e vorba numai de bani. Unii castiga destul, dar tot nu vor sa taie cordonul ombilical. Dupa cum am spus, e mai comod la mama. Stiu cum e sa vii acasa seara dupa 12 ore de munca si sa n-ai nimic in frigider.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Xio, m-am referit la modul general, nu la prietenul tau sau la tine. Si nu am spus ca cine nu pleaca de acasa, are probleme la mansarda, de unde ai scos-o ?

Am relatii bune cu ai mei, dar sunt independenta de felul meu. Mama a venit din cand in cand sa ma ajute, dar imi dau seama ca ar fi greu pt. ea sa stea mult timp departe de casa si de aceea mi-am adus bona. Copiii i-am dat la gradinita de la 2 ani.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns espiritu spune:

pai asta ai zis mai sus maria : cine nu pleaca de acasa nu e un om pe picioarele lui.
ce te faci in situatia in care esti nevoit sa stai cu parintii?tot asa caracterizare primesti?
vorbind in nume personal nu imi permit sa imi fac credit sa imi iau o casa.deci sunt dependent!

ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Espiritu, sunt cazuri in care chiar nu se poate, dar sunt destui care, din comoditate sau din zgarcenie, prefera sa locuiasca la parinti, ba sa-si mai si aduca sotia acolo. Asa ajung sa convietuiasca si cate 4 adulti plus eventual copii, in 2-3 camere. Sigur ca nu se inteleg, apar probleme, se despart, sunt multe cazuri pe acest sub-forum, am cunoscut si eu destule.

Exista o alternativa la cumpararea casei: chiria. In Romania oamenii considera ca sunt bani aruncati si ca numai cumpararea unei locuinte rezolva problema locativa. Varul meu de 28 de ani s-a casatorit si stateau cu totii la mama lui in 3 camere ca sa nu "arunce banii" pe chirie. Dormitorul lor perete in perete cu mama, penibil. Cand au aflat ca vor avea copil, sotia lui l-a convins sa se mute si acum platesc 600 euro/luna chirie pe un apt. superb, deci se putea.

Pai cam asa e, cine e dependent de parinti si dupa ce si-a terminat studiile, nu e om pe picioarele lui la modul practic. Poate fi un om extraordinar, nimic de zis.

Maria

Mergi la inceput