Alma, ingeras la ceruri
Raspunsuri - Pagina 9
Alex2 spune:
Mai greu decat sa trebuiasca sa fi tare pt tine insuti, este sa trebuiasca sa fi tare si pe ceilalti.
Alma, fie-ti somnul lin!
Te vom iubi mereu!
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Ioanatugs spune:
Alya21 ma rog si eu pentru un somn linistit al printesei tale Alma!
"Unii se plang ca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini." W. Shakespeare
Leeloo21 spune:
ayla mamica scumpa..pe unde esti? ca pe ym nu te-am mai prins..si n-ai mai intrat nici la odisee .. sper sa fiti toate bine..sper sa fii lipsit pt ca stai cu bebeilina ta frumoasa cat mai mult..pt k ea este bine..si te vede si te simte acolo langa ea!
multi..si sa ne dai de veste cat mai repede..ne este dor de voi
Cristina 
cu bebe mic 34+ 
nasterea in apa
pozici dragute
monica_dicut spune:
Ayla, ce mai face Luana? Cum mai sunteti?
POZNICI CU NOI
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Monica 8+
Mamica de INGERAS in ceruri
Si minunea bebe 2 din burtica
Doamne ajuta sa ne nastem sanatosi 
O noua viata
alex_a70 spune:
Acum cativa ani, cand eram foarte trist pentru ca pierdusem pe cineva drag, intamplator am cunoscut o persoana deosebita, care cu veselia sa a contribuit sa uit mai repede si sa redevin cel dintotdeauna, un om binedispus intotdeauna. Repede am devenit apropiati, ca prieteni si ne distram facand planuri de incuscrire, adica sa devina soacra ficei mele, ceea ce mi-as dori din tot sufletul, cunoscand-o. Aceasta persoana deosebita este Ayla, sau Moni, dupa cum o stiu majoritatea. Sunt sigur ca toti care o cunosc o apreciaza mult.
Impreuna mai discutam de evolutiile sarcinilor, si eu astept al doilea copil luna viitoare, apoi o vreme nu am mai conversat, doar cateva saptamani, deoarece eu aveam foarte mult de munca si putinul timp liber mi-l petreceam cu fata.... pana cand am facut o mare eroare, eroare ce o voi regreta multa vreme...luni, nestiind ce s-a intampla, am intrebat-o ce fac fetele, crezand ca inca nu a nascut...iar cand mi-a spus ce s-a intamplat am ramas fara cuvinte, sper sa nu fiu niciodata pus in situatia sa pierd un copil caci nu stiu daca as rezista, dar si asa, suferinta a fost foarte mare, eu o consider o adevarata prietena si una din cele mai deosebite`persoane ce cunosc. Mai ales ca acum doar catva timp discutam de botezuri, ca as fi bucuros sa putem merge, eu la botez la fetitele ei, ea la botez la baiatul meu...
A fost una din putinele dati din viata mea in care nu am mai stiut ce sa spun, nu puteam crede ca o persoana asa buna si vesela ca ea a patit asta si acum este trista.Nu puteam sa mi-o inchipui pe Moni trista....Si de atunci zilnic ma uit la pozele puse de sotul ei cu Luana... si cand ma gandesc ca ma intreba daca imi plac numele de Alma si de Luana...
Si acum, ca si atunci cand am aflat ce s-a intamplat, sunt cu lacrimi in ochi, sufar pentru ca nimeni nu ar merita sa pateasca asa ceva, iar cand o pateste cineva la care ti mult si apreciezi, parca suferinta lui este si a ta.
Moni,fi tare sa poti trece peste tot si sa o cresti pe Luana asa cum doar tu stii sa o faci, iar Luana sa ajunga mare sa poata fi mandra de asa parinti
ui
Leeloo21 spune:
Ayla..fii incontinuare mamica curajoasa! acum am citit la odisee despre analizele Luanei! sper sa fie totul in regula si sa treceti impreuna si peste aceatsa problema! pt voi! pt toata familia pt Luana!
Cristina cu bebe mic 34+
nasterea in apa
pozici dragute
Alex2 spune:
Alma, oamenii spun ca tu esti acum in ceruri, si te joci cu alti ingerasi ca si tine. Te vizitez in fiecare zi si mi-e greu cand plec sa stiu ca ramani acolo singura. Dar oamenii spun ca nu mai esti acolo, ci intr-un loc minunat. Sunt 2 saptamani. Poate iti este dor de mami, de tati, si mai ales de surioara ta. Dar te rog vegheaz-o de acolo de sus. N-o lua cu tine. Mami nu ar rezista daca ar pleca si ea. Alma, iti promit ca tati va veni zilnic la tine si nu te va lasa singura. Te rog ai grija de Luana. Chiar daca mami nu a venit deloc la tine, nu te-a uitat si se gandeste la tine mereu.
Doamne, stiu ca am facut multe greseli in viata mea. Poate imi merit crucea, dar te rog ai grija de Luana, de sufletelul asta mic. Ea si mami ei nu merita sa sufere atat.
Stiu ca par teribilist ca scriu toate acestea aici. Asa ma si simt. Dar e atat de greu. Pana acum am tacut, chiar daca durea. Acum imi vine sa-mi strig durerea .
Alex, tati de 3 copii (un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
A child that loses a parent is an orphan. A woman who loses her husband is a widow. A man who loses his wife is a widower. There is no name for a parent that loses a child, for there is no word to describe this pain.
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
grati.ela spune:
Alex mi-au dat lacrimile...ai incredere, Luana va fi bine! de cand am citit prima data de micutza Alma am avut in fata ochilor o Luana de 2-3 anisori, satena si cu parul usor ondulat prins intr-o coditza, cu un hanorac tricotat roz cu mov...fetitza voastra va fi bine!
mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)
http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/
Ioanatugs spune:
Alex2 of Doamne, nu esti deloc teribilist, esti pur si simplu un om care-si exprima suferinta! Ne rugam si noi alaturi de tine pentru Luana-fetita luptatoare, sa ramana cu mami, cu tati si cu fratiorul ei nazdravan. Alma ingeras scump, ai grija de surioara ta!
----------------------------------------
"Unii se plang ca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini." W. Shakespeare
Alex2 spune:
Multumim!
Intr-o zi cand ma voi simti in stare poate am sa pot spune mai mult. Nu stiu cat pot exprima acum, dar am sa incerc.
Acum incercam ptr Luana sa dam un nou sens dureri din inima. Mai usor de inteles, mai greu de acceptat. Ma bucur ca sotia mea se simte mai linistita, ptr ca Luana are multa nevoie de ea. Mama e cea de care depinde in cea mai mare parte copilul in primele luni dupa nastere. Luana creste si cu iubire, pe langa masa de lapte. Acest lucru ne incurajeaza si cei din spital. Luana are nevoie de incurajare si de sentimentul ca n-a fost nicicand despartita de mami ei prin trauma nasterii premature. Mie imi cunoaste vocea si se agita cand merg la ea si ma aude. Inca din burtica imi stia vocea. E un sentiment deosebit sa simti ca esti o persoana atat de importanta ptr un omulet atat de mic. Nu avem cum sa nu intelegem ca avem ptr ce lupta. La fel cum avem si ptr ce plange. Ma simt mai senin cand ma gandesc la Alma, ptr ca dupa consilierea psihologica am inteles si eu si Monica unele lucruri. As vrea sa le pot scrie aici, mai ales ptr celelalte mamici de ingeri. Poate ajuta, pe noi ne ajuta, ca prin pas. Repet, e mai usor de inteles, mai greu de acceptat. Durerea nu trece, si nu te inveti cu ea. Dar e altfel suportabila daca ii dai un alt sens.
Nu vrem sa ii uitam pe cei plecati, cu atat mai mult un copilas-inger. Se spune ca merg in Rai. Din pacate nu cred. As dori sa fie asa, sa stiu ca e intr-un loc frumos, ca se joaca cu alti ingerasi, poate chiar impreuna cu baieteii lui Camy si al Monica Dicut, ca vegeaza asupra noastra si stiu ca noi ii iubim si ne gandim la ei. Ce frumos... Dar nu cred. Eu stiu ca "omul" cand moare e ca un intr-un somn, de unde nu mai stie, nu-si mai aminteste si nu mai simte nimic. Un somn din care va fi trezit la revenirea Lui Isus. Dar nu tin teorii religioase si nici nu-mi expun pareri. Cand pamant si flori au acoperit micutul sicriu unde era fetita mea am putut spune doar atat "s-a dus, gata, s-a dus". Acest lucru l-am simtit. Stiu ca a suferit in cele doua zile pe pamant, si ca i s-a terminat suferinta. Stiu ca odata cu ultima ei suflare a incetat si durerea, si viata, si amintirea vocii mele, si amintirea mangaierilor mamei ei. Doarme. Un somn lin. Si la venirea Lui Isus se va trezi. Si sa ne ajute Dumnezeu si pe noi sa meritam sa fim impreuna cu ea pe Noul Pamant. Dar acum doarme. Si m-am straduit sa ii ofer un loc. Cand stateam cu ea la terapie intensiva imi spuneau sa-i vorbesc. Ce sa ii spui unui pui mic legat la aparate? Orice, ceva, orice. Si ii povesteam de camera ei, de fluturasi, de jucarii, ii spuneam ca ne rugam ptr ea sa se faca bine sa mearga acasa. I-am promis o casa. O casa pe care n-a cunoscut-o. O casa pe care trebuie sa o readaptez acum. Lucruri ptr ea la care trebuie sa renunt. Ptr ca mami nu se simte in stare. Asa ca incerc acolo unde doarme somnul lin sa-i fac o casuta frumoasa. Stiu ca ma dedic prea mult la ceva in care nu cred. Dar asa simt ca nu m-am despartit inca de ea. Mami e cu Luana. Luana nu e singura. Alma... Alma doarme, si nu mai stie. Ma dedic durerii, dorintei mele sa fac ceva in amintirea ei. I-am creat si ei eu un site. Cu imagini, poezii, gifuri. Pun in fiecare click putin din iubirea si daruirea mea ptr ea. Putin cate putin. Pana nu mai apasa pe suflet. La fel cu fiecare floare, cu fiecare jucarie pe care i-o duc. Eliberez din iubirea pe care am strans-o in aceste saptamani de asteptare. Atat de mult asteptata, atat de curand a plecat. Cand piezi omul iubit, cel mai rau doare ca ramai cu iubirea. Cu surplusul ala in suflet. Incerc sa-i dau un alt sens. Nu pot s-o alint, s-o tin in brate, sa-i vorbesc, s-o privesc. Dar nu pot sa-mi distrag gandurile de la ea. Nu pot asculta vorbele "de duh" ca "uit-o, viata merge inainte, mai faceti altii" etc. Vreau sa traiesc inca putin si ptr Alma. Cat voi simti eu ca am nevoie sa ma eliberez. Chiar daca altii ma condamna, chiar daca ma vad ca nebun. La fel ii pot vedea si eu pe cei care uita, care vad ca viata merge inainte, care spera ca fac alti copii si le vor lua locul celor care nu mai sunt.
Un alt pas a fost, dupa cateva ore de consiliere in care am fost ajutati sa incercam sa ne intelegem durerea. Doare, da? Chiar si cine nu a trecut prin pierderea cuiva drag poate fi de acord ca doare. Dar de ce? De unde e durerea? Dincolo de dorinta de a fi cu persoana iubita. Doare. Doare ca n-am putut sa fac mai mult ptr ea. O mare parte a suferintei Monicai provenind tocmai de aici. A fost in burtica ei, au depins de ea (retineti, ca nu o acuz si nu am acuzat-o de nimic, sunt doar ideile ei). E vina ei? A stat in pat cu perfuzii. A facut ce i-a fost omeneste posibil. N-a facut destul? Ce altceva putea sa faca? La fel am simtit si eu. Ca nu i-am fost suficient alaturi, ca poate s-a obosit inainte de iminenta de avort. Ca nu m-am straduit sa plecam la un spital cu sectie neonatologica mai buna. Am facut, dar poate n-am facut destul. La fel si medicii au facut, au facut tot ce au putut, poate puteau mai mult. Toti am facut ce-am putut, si totusi n-a fost destul ptr Alma. De ce? De ce? Ptr ca numai Dumnezeu decide cand incepe si cand se termina o viata. Deci vina ii "apartine" Lui ptr durerea noastra? Nicidecum. N-as indrazni nici sa gandesc acest lucru. Atunci de ce? De ce ne-a dat-o, daca El stia ca nu va ramane cu noi? Vedem ca a plecat. Dar nu vedem ca a stat, ca a fost aici, ca a avut un loc in inimile noastre. Acest lucru sa nu-l uitam. Doamne, iti multumesc ptr ca ai creat-o pe Alma, ca a existat. Atat de putin totusi, dar a existat. A fost in burtica mami, alaturi de surioara ei, am cunoscut-o toti, desi n-o vedeam decat uneori la ecograf. Ii simteam miscarile, ii simteam prezenta. Am asteptat-o, ne-am gandit la ea, ne-am pregatit ptr venirea ei. Am trait alaturi de mami ei nasterea ei, am vazut-o, ne-am bucurat ca s-a nascut, i-am atins mana, ne-am rugat ptr ea, ne-a tremurat sufletul ora de ora, minut de minut. Am putut fi parinti ptr ea, am putut sa-i vorbim, am incercat sa-i fim alaturi in cele 2 zile. Si ne-a mai oferit sansa sa o plangem. Doamne, am avut parte de toate aceste trairi doar ptr ca Alma e existat. Acum invatam sa dam alt sens durerii, ptr ca Alma a plecat. Incercam sa ne dedicam Luanei doar ptr ca Alma doarme acum somnul ei lin. Doamne iti multumim! Iti multumim ptr ca ai creat-o ptr noi!
Alma a suferit. A durut-o toate manevrele alea, resuscitarile, aparatele, perfuziile. Alma nu avea sanse medicale sa fie langa noi. Daca ar fi trait, nu ar fi dus o viata normala. Ar fi avut handicapuri, ar fi suferit zi de zi. Dar care parinte as alege sa-i moara copilul, chiar daca sa traiasca ar insemna sacrifiu pe viata? Noi am fi preferat sa ii fim alaturi, sa ne fie alaturi, chiar cu probleme, gaseam o solutie, puteam spera la ea. De ce atatea mamici chiar si aici spera si se lupta ptr un copil sanatos? Asa am fi facut si noi. Dar n-a fost decizia noastra. A fost a ei? A fost a Lui Dumnezeu? Cred ca trebuie sa o acceptam, chiar daca doare. Putem face altceva? Avem alta solutie? Ptr Alma decizia luata a fost sa nu mai sufere, sa n-o mai doara. Decizia care nu ne-a apartinut. A fost mai presus de noi.
Pe mine nu ma ajuta prea mult, dar pe mamicile de ingeri care cred ca puiutii lor sunt sus in Rai, poate le ajuta. A lasat in urma durerea ptr o lume fara "durere, intristare si suspin". Si noi ii plangem. De ce? Daca se considera ca "acolo" unde sunt, lor le este bine? Si revin la punctul de plecare. Ce plangem? Durerea noastra? Poate ca acesta este pretul. A plecat Alma si a lasat in urma durerea. A ramas durerea din sfletul nostru, ca tribut. Suntem in stare sa-l platim?
Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...