Alma, ingeras la ceruri

zepellina spune:

foarte foarte frumos

Ayla21 spune:

Zepellina multumesc!
Cum spuneau si fetele de la odisee, inspira o stare de liniste, de serenitate, un sentiment de... renastere. Si asta simt si eu.
"A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea!" - Asta simt cand intru acolo, asta imi inspira imaginea, si scanteia stelutei.
Iar poezia... acum am citit-o, nu e scrisa de mine. Si m-am emotionat teribil, cred ca asa si trebuia.

Patru luni fara Alma...
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Ayla21 spune:

Am primit un pomisor (restul pozelor sunt la "Remember Alma"). L-am pus langa flori si langa poza Almei.
Azi mi-a fost dor, dor, tare dor sa merg la cimitir. Simteam ca ma cheama. A fost o rascolire sufleteasca. Si in mine am zis "nu pot", si chemarea a incetat.
Ma simt mai linistita de cateva zile. E adevarat ca dupa ce merg la cimitir, in acea zi plang mult, si urmatoarele zile incerc sa-mi revin. De cand am in casa coltul ei, nu o mai caut. Stiu ca e acolo. Si imbratisez poza. Imi e atat de draga!


*"Cand vei privi cerul, noaptea, pentru ca eu voi locui pe una din ele, pentru ca eu voi rade acolo, atunci pentru tine va fi ca si cum toate stelele ar rade. Tu vei avea stele care vor sti sa rada!" pentru ca "A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea!"*
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

adrianapop spune:

Ayla draga mea ,
ce poveste trista si cate incercari,,doamne ce grea poate sa fie viata asta ptr unii din noi,,,meriti tot respectul ca ai reusit sa treci peste asa incercari,
sa iti dea d-zeu putere si sanatate sa iti cresti comorile care au nevoie de tine si ptr care esti o mama minunata,,
Am mai scris undeva ca biblia zice
;D-zeu ii tine pe oamenii dragi lui aproape prin suferinta; asta inseamna ca pe tine te iubeste foarte mult D-zeu ,si uitandu-ma la pozele tale cred cu tarie ca asa e.
nu stiu ce sa mai iti spun,,nu imi gasesc cuvintele ,orice ti-as spune e prea putin

Va doresc din suflet o viata frumoasa si linistita alaturi de copilasii vostrii care vor avea intodeauna un inger pazitor in ceruri,,,si voi o stea norocoasa,,,toti avem ,dar voi santeti printre putinii care stiu sigur cum arata si cum se numeste ingerul vostru pazitor
Alma -nume de inger,,,,

maitreyi spune:

intru aproape zilnic aici sa citesc...si nu imi gasesc niciodata cuvintele...insa sunt alaturi de tine, de voi, aprind de fiecare data cand ajung la Biserica o lumanare pt ingerasul Alma...

asta este o melodie care pe mine m-a ajutat la un moment dat...

si pt Alma si o imbratisare calda voua!



-------


Ana-Maria de bebelakis Alexandra

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008

Ayla21 spune:

Maitreyi multumesc! Inseamna mult ca ai scris, si asa stiu ca esti alaturi de mine.
Multumesc pt melodie. Am ascultat-o si acum, cu lacrimi in ochi, si in acest timp am simtit ca o adiere, desi nu am usi deschise sa fie curent. Nu cred in semne si nu astept semne. Dar uneori tot ce simt, in lucruri marunte, ma consoleaza.

Adriana tu esti o mama curajoasa, si puternica, mult mai puternica. Citind povestea ta, m-am bucurat, sincer, ca ai reusit, ca puiutii tai au reusit.
Dar m-am intristat pt mine, tot mai cred ca si Alma merita o sansa. As fi iubit-o si as fi luptat pt ea, chiar daca ar fi avut probleme, i-as fi fost toata viata alaturi si m-as fi bucurat de fiecare zi cu ea, si de fiecare realizare a ei.
Cateodata sunt suparata ca a ales calea mai usoara, si nu a luptat. As fi vrut sa aiba si Alma o sansa.

*"Cand vei privi cerul, noaptea, pentru ca eu voi locui pe una din ele, pentru ca eu voi rade acolo, atunci pentru tine va fi ca si cum toate stelele ar rade. Tu vei avea stele care vor sti sa rada!" pentru ca "A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea!"*
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

adrianapop spune:

Ayla draga
nu cred ca Alma nu a luptat pur si simplu nu s-a nascut unde trebuie,,,sa nu uiti ca eu am avut norocul fantastic sa nasc in austria intr-un spital special ptr copii prematuri,,,am vazut acolo copii de 500gr mergand acasa inaintea noastra,,,
conteaza ff mult conditiile ,dotarea si pregatirea doctorilor,,,nu e destul copilul sa fie intubat si sa stea in incubator,,,crede-ma am stat 3 luni la terapie intensiva si inca ma minunez de conditiile si pregatirea doctorilor de acolo,,,
Sant convinsa 100% ca daca nasteam in bucuresti copii mei amandoi erau azi niste ingeri,,,
dar ii multumesc lui cel de sus ca ne-a ajutat sa ajungem acolo si copii mei sa aiba o sansa la viata,,chiar daca a trebuit sa ne luptam 3 luni ptr sansa asta..
Cred ca fiecare om are un destin si o poveste de trait,,, iar aceasta e modalitatea in care a ales cel de sus sa scrie povestile noastre cu bune si rele cu lacrimi si zambete,,,,

nu putem decat sa le parcurgem zi de zi ,cu lacrimi in ochi sau cu zambetul pe buze , cu credinta in suflete... cu o iubire nemarginita in inimi ptr tot ce inseamna viata si cu speranta ca povestea nostra va avea cat mai multe pagini

te pup

Ayla21 spune:

Stiu, Adriana, este lucrul pe care nu ni-l vom ierta niciodata, nici eu, nici sotul meu. Ca am ramas aici, desi puteam totusi cumva sa plecam dincolo. Dar doctorii spuneau ca e bine, dupa iminenta de avort am stat doar in pat, apoi in spital cu perfuzii. Nu era simplu nici sa plec, sperand si crezand in cuvintele lor, ca va fi bine. Nu am stiut, si nu am facut tot, TOT ce se putea face. Saptamanile urmatoare, de la dezlipire de placenta, (24-31) pana la nastere pt Alma nu am mai insemnat mare lucru, poate i-au facut mai mult rau. Iar la 24 de saptamani, unde puteam sa nasc, si sa aiba bebe sanse la o viata normala? Si dincolo, in orice spital, tot nu mi-ar fi provocat nasterea la 24 de saptamani, doar la riscul ca bebe nu mai e oxigenat si va fi afectat. Ne-am rugat atat de mult si am sperat, nu stiu de ce... de ce a ingaduit Dumnezeu sa fie asa. Nu o sa inteleg niciodata, chiar daca nu ma mai intreb zi de zi.
Povestea mea, "cu lacrimi in ochi sau cu zambetul pe buze" este ca a avut o sansa Luana, si ma bucur de ea, si Ii multumesc Lui Dumnezeu. Chiar daca o parte din inima mea plange mereu.

*"Cand vei privi cerul, noaptea, pentru ca eu voi locui pe una din ele, pentru ca eu voi rade acolo, atunci pentru tine va fi ca si cum toate stelele ar rade. Tu vei avea stele care vor sti sa rada!" pentru ca "A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea!"*
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

szivarvany spune:

Moni, sunt sigura ca ai facut absolut tot ce era posibil pentru Alma,

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

adrianapop spune:

sa nu regreti nimic,,chiar nu e cazul ,stiu si cred ca santeti niste parinti extraordinari care ati facut totul ptr copii vostri,
cateodata nu putem sa ne impotrivim destinului si e neomenesc sa ne facem reprosuri in situatii de genul asta cand viata celor dragi noua e data si luata de d-zeu,,,
sti cum se zice MAMELE NU DAU VIATA COPIILOR CI D-ZEU ,ELE DOAR AU PRIVILEGIUL DE AI CRESTE
draga mea si eu ar trebui sa imi fac o mie de reprosuri,prietenul nostru care ne-a ajutat sa ajungem in austria,,m-a chemat sa merg sa nasc acolo de cand am aflat ca sant insarcinata ,dar eu tot asa cu credinta si incredere in dr am zis ca nasc in romania,,,daca mergeam de la inceput acolo cu siguranta nu nasteam prematur si copii mei azi erau sanatosi amandoi..
reprosuri toti am gasi sa ne facem ptr ceva,,,dar in privinta nasterii si a mortii unul singur decide si acela e D-ZEU.
asa ca priveste viata cu bucurie si incredere ai ptr ce sa fii fericita,,,2 copii minunati o familie care te iubeste si un inger pazitor..

iar reprosurile lasa-le ptr alti,,,,,