Alma, ingeras la ceruri

Alex2 spune:

Monica, este normal sa simti ca poate nu ai facut mai mult, destul ptr el. Dar nu este adevarat. Ai facut TOT ce puteai TU face.


Indiferent unde sunt copiii nostri, ca se incurca prin picioarele noastre si ne streseaza mai tarziu, sau ca sunt plecati la ingeri, de iubit ii vom iubi. Iubirea de parinte e ceva in inima, in minte, in suflet, face parte din tine, din viata. Nu trece si nu dispare ptr ca nu iti vezi copilul crescand si nu esti langa el.
Sa nu mai suferi? Asta ne intrebam toti. Se poate sa nu mai suferim? Exista vreo reteta? Vreun buton secret care sa opreasca durerea din inima? Vreun panaceu sa vindece suferinta? Nu cred ca exista. Ce cred (si de asta am si scris celalalt mesaj) este ca trebuie sa mergem mai departe si sa invatam sa traim cu durerea. Ptr ca avem motivatii, trebuie doar sa le gasim. Noi pe Luana si Claudiu, tu pe bebe mic. Ne rugam ptr Camy sa aiba in curand si ea minunea visata.
Dar intrebari "de ce?" "ce altceva puteam face si nu am facut?" "unde am gresit eu?" "de ce m-a pedepsit Dumnezeu?" nu fac decat sa ne tina in loc. Nu ajuta! Ne-ar face sa stationam in durere, sa ramanem blocati in stadiul de suferinta, dar nu ii vor aduce inapoi. Orice am face nu ii vom aduce inapoi. Aceasta este ideea. Nu a fost decizia noastra, nu am ales noi, dar oricat de greu este, nu avem alta alternativa decat sa o acceptam. Ptr ca nu avem de ales. Ce alternativa avem, daca spune cineva ca exista?
Mi-as da viata ptr oricare dintre copiii mei, daca as putea. Dar "viata" asta nu e moneda de schimb.
Stiu ca omul e bun la teorie, si sta mai greu cu practica. Sincer, asa sunt si eu. E absurd sa spun ca nu plang, ca nu sufar. Am lasat cumva impresia asta? Ah, sunt barbat si "barbatii nu plang". Ba da plang. Ieri s-au implinit 3 saptamani decat Alma a plecat, si numar zilele, si orele. De parca as astepta un timp, in care durerea sa expire. Uneori si eu ma simt atat de coplesit, incat nu pot sa fac nimic ce tine de viata mea normala. Alteori ma trezesc cu "sufletul amortit" si plec la spital ptr controlul de dimineata al Luanei, si imi creste inima cand vad ca a progresat, parca ar incerca ea sa ne incurajeze pe noi, ea, cat e de micuta, incearca sa ne dea putere sa ne arate ca avem de ce sa zambim si sa luptam.
Eu nu vreau sa dispara durerea, vreau sa o traiesc pana la capat. De aceea ma duc la cimitir, de aceea i-am creat pagina ei, de aceea ascult melodii care ma rascolesc. Daca as putea sa aleg as fi de acord sa platesc ca tribut, eu, si ptr durerea din sufletul sotiei mele, dar din pacate cred ca fiecare isi duce singur propria suferinta. Monica in schimb, chiar daca s-ar parea ca ii este bine, e blocata in prima etapa, a negarii, a impotrivirii de a parcurge drumul vindecarii. Poate Luana ii da putere, poate pretul pe care stie ca trebuie sa il plateasca sa ramane alaturi de Luana in spital. Dar sincer ma tem de ziua cand nu va mai gasi in ea insasi resurse si va claca. Sper doar sa ii fiu alaturi, sa aiba vreo importanta, sa ii fie de ajutor doar prezenta mea, si Bunul Dumnezeu sa o ajuta, caci numai El stie de ce s-a intamplat toate acestea.


Oricati copii am avea, nu cred ca ar putea suplini pe cel plecat. Fiecare om e unic pe pamant. Fiecare copil e unic ptr parintii lui. Ne spune si noua lumea, ca ce bine ca o avem pe Luana (ceva de genul, ce norocosi suntem ca Luana ne-a ramas, de parca era un tribut care trebuia sa-l platim si uite, am fost iertati de jumatate de datorie)


Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Alex2 spune:

Cuscra Monica multumesc!
Sper sa fiu un tata bun ptr copiii mei. Copiii sunt singurele bunuri pe care le luam cu noi in cer, asa se spune. Sunt mai presus decat orice altceva. Nu vreau sa las impresia ca sunt mai mult decat sunt. Cred ca fiecare parinte trebuie sa fie cel mai bun ptr copilul lui. Ai sa intelegi in curand ce e adevarata iubire ptr propriul tau copil, si ai sa vezi diferenta dintre teorie si practica.
Zepellina, prietena draga
Ioanaiub
Ileanna
Ioanatugs
si ptr toate fetele care s-au gandit la noi!
Grati.ela -A fost deosebita ilustrarea ta. Mi-am imaginat-o instantaneu pe Luana la 2 ani si ceva, cu codite, alergand prin casa impreuna cu fratiorul ei.
Monica_dicut mesajele de incurajare de la voi de pe forum (si aici si odisee) ajung mereu la ea, si al Luana.
Larissa_79 sincer nu cred in legatura in apartenenta la o anume religie. Avem toti un singur Dumnezeu, si o singura speranta. Alma a primit binecuvantarea inainte de a pleca, ptr ca asa ne-a sfatuit doctorul (probabil ei erau mai realisti decat noi), dar vreau sa cred ca si daca ratam acest ritual, Alma ar fi avut locul ei ptr vesnicie. Stiu ca viata pe pamant este doar ceva vremelnic. Stiu de asemenea ca moartea la randul ei este numai un alt aspect. Dar nu sterge suferinta sa stiu toate acestea. Da, a sarit doar o etapa, si partea buna este ca ptr ea nu va exista lupta cu pacatul, cu durerea. Nu stiu daca e deja in Rai, dar numele ei este deja scris in Cartea Vietii.
Larisa, oamenii sunt incercati. (In vremurile de demult, conform Bibliei, lui Avraam i-a cerut Dumnezeu sa-si sacrifice fiul. Ca apoi tot El sa ii ceara sa nu-l ucida. I-a testat credinta si ascultarea. A fost vorba de o incercare si nu una oarecare ci una din cele grele tari incercari. Dar si de credinta. Avraam credea ca Dumnezeu il va invia, daca va muri, fiindca i-a promis deja ca in Isaac va avea o samanta.) Iar acest lucru il cred si eu.
Frumos ai spus "ai pierdut o clipa aici pe pamant cu ea dar ai castigat o vesnicie!" "Their tiny feet go before us to teach us the way home". Am crezut intotdeauna in Dumnezeu si m-am "agatat" mult de El si in momentele de bucurie si in cele de suferinta. Stiu ca am greselile mele, ca toti oamenii, dar refuz sa cred ca Alma a plecat sa ne fie calauza spre cer. (Ne-am rugat inainte de a decide sa avem un copil, ne-am rugat cand a spus dr la prima ecografie ca se vad doi saculeti embrionari dar numai un embrion, ne-am rugat mereu ptr ele, si de la 24 de saptamani dupa iminenta de avort ne-am rugat necontenit, si nu doar noi. Trebuie sa existe un motiv ptr care raspunsul la atatea rugaminti sa fie altul decat am cerut, si noi nu-l intelegem acum.)
In schimb pot gandi ca trebuie sa "profitam" de motivatia care o avem acum. Sa ne castigam mantuirea, sa fim impreuna (nu doar cu Dumnezeu pe Noul Pamant, care trebuie desigur sa fie principala motivatie ptr un crestin) dar si cu micuta noastra Alma.

Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Alex2 spune:

Cristina multumesc! Nu as fi vrut sa plangi, as vrea ca nimeni sa nu planga.



Uite, nu te superi, ptr ca ne esti o prietena draga.
Am spus deja, fiecare crede in ce considera ca merita crezut. Nu am gandit niciodata ca ce cred eu este bine, si trebuie sa ii conving si pe altii. Ptr mine karma nu corespunde credintei mele. Dar presupunand ca pot gresi. O datorie karmica este tributul pe care il avem de platit peste veacuri pentru faptele noastre. Am mintit in vieti trecute? Vom fi mintiti in aceasta viata. Am ranit in alta viata? Vom fi raniti si noi acum. Am cauzat candva suferinte cuiva drag? Vom suferi si noi acum in iubire. Astfel rolul se intoarce si vom intelege - poate - ce, cum si unde am gresit candva, pentru a nu mai face aceeasi greseala si altadata.
Stiu, Cristina ca intentia ta n-a fost sa despic firul in patru, sa disec ideea. Imi cer scuze, nu vreau sa te supar. Dar am facut-o deja inainte, dar prin prisma credintei mele.
Ok, una e sa fi mintit, ranit, sa iti produca cineva suferinta. Si alta sa iti plangi copilul plecat la ingeri. Ce putea sa comita atat de mult un parinte de inger sa merite karma asta? Si sa imi dau cu presupusl mai departe, daca imi permiti. Ceva sa fi facut, si s-a cerut tribut. Tributul se plateste suferind, dar incercand sa fi bun in aceasta viata. Daca plateste doar pretul dar tot nu duce o viata corecta, l-a platit degeaba (?). Si intrebarea mea aici ar fi. Ma pot uita in oglinda constiintei mele si sa-mi vad greselile (dincolo de ideea ca un crestin stie ca Dumnezeu ne poate ierta). Simt uneori ca merit sa sufar. Nu stiu, ceva am facut de merit. Poate ca nu sunt destul de bun fata de ceea ce as vrea sa fiu. Dar ea? Monica este... daca si pe pamant ar trai ingeri, sigur ea ar fi unul dintre ei. Nu doar ca este un om cu un suflet curat si o viata corecta, dar multumita ei am corectat si eu multe din cele ce nu erau corecte la mine. M-am schimbat in bine de cand suntem impreuna, incat ii multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu ca ea face parte din viata mea. Daca ea a avut vreodata vreun tribut de platit dintr-o viata anterioara, desi mi-e greu, mi-e imposibil chiar, sa cred ca ar fi putut fi intr-o alta viata un om rau, oare nu si le-a platit deja, prin modul ei de a-si trai aceasta viata? Eu nu cred ca ea ca om, si ca mama, merita aceasta suferinta.
Ma doare ca o vad pe ea suferind, si ca nu pot face nimic. Este o amintire pe care n-o voi uita poate niciodata, e greu si sa o descriu (am scris, am stres, am scris, am stres). Cand au inteles ca nu mai aveau ce face ptr Alma, ne-au chemat sa ne spuna, sa ne intrebe daca vrem sa o tinem in brate. Era prima data cand o puteam tine in brate. Dar ea deja nu mai era cu noi.
S-a uitat la mine, cu ochi mari, in stare de soc, tremurand: "Alex, fa ceva! Te implor, fa ceva!" Am inteles increderea ei in mine, dar si neputinta mea.




Luana a ajuns la 1,490 kg azi dimineata, si stam cu speranta ca macar maine sa ajunga la 1,500 kg. Papa greu singurica din biberon, oboseste sugand, si adoarme. Nici ei nu o forteaza sa suga prea mult odata, sa nu aibe iar probleme cu digestia. Este mica dar luptatoare. Ca tata cu veghime in campul muncii, pot spune ca cele mai dure si frumoase lectii in viata le invatam de la proprii nostri copii. Luana ne da cate o lectie de viata in fiecare zi!
Cristina

Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Monnvas spune:

Cuscre

Si eu cred ca Alma ajungea la ingerasi oricum, si cu slujba si fara. Nu cred ca DD e asa nedrept incat sa ii ia fetei acest drept din cauza altora - in fond, botezul a fost organizat de altii, nu de ea, or dusul la ingeri ar trebui sa depinda de ea si nu de altii, fie si parintii ei. Cred ca slujba are rostul mai mult de a linisti sufletele ramase aici, cu durerea in suflet, si sa le dea sentimentul ca au facut tot ce au putut pentru cel plecat.

Cat despre datorii karmice... Ha? Si daca voi ati fi avut (prin absurd) vreo restanta, Alma ce vina avea? Ce "restante" avea ea de plata? Iarasi, nu cred ca DD e nedrept.

Sunt de acord cu tine, intrebarile de tipul "de ce?" si "eu cu ce-am gresit?" nu fac decat sa va sporeasca durerea. Nu vei afla niciodata de ce, poti doar presupune ca Alma avea treaba pe la ingerasi si nu pe lumea asta. Eu as vrea sa cred ca plecarea ei are legatura cu - sa zicem - destinul ei, nu cu vreo vina a cuiva de pe pamant.

Sper ca nu va suparati ca m-am bagat si eu in vorba, eu care chiar nu am trecut nici prin 1% din durerea voastra.

Nu pot decat sa va urez sa duceti durerea impreuna mai departe, in coltul de inima rezervat Almei, si sa puteti trai cu durerea asta fara a intuneca bucuria de a o avea pe Luana.



Monica Elefantica 38+ CRI

CASA LU' BEBE

maitreyi spune:

alex nici nu stiu ce sa zic altceva decat ca Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va dea iubire, credinta si sanatate voua celor ramasi aici, iar Almei un loc luminos, un loc cu verdeata un nume frumos...Alma...suflet

-------

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=16" target="_blank">ALEXANDRA IN CONCURS - MAY1 + MAY2

-------


Ana-Maria de iepuras coconas

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008

monica_dicut spune:

Alex, am vazut ca Luana a facut 1,5 kg. Ma bucur sa vad ca mananca si ia in greutate. Toate cele bune Monicai si multa putere.

Ca tot am vrut sa-ti spun. Sti cum a fost la mine? In prima faza am negat. N-am varsat o saptamana intreaga nici macar o lacrima, probabil ca nu realizam ce s-a intamplat. Dupa care am realizat si prima intrebare care mi-a venit a fost evident "de ce", "cu ce-am gresit.." etc. DUpa care am ajuns la concluzia ca pur si simplu asa a fost sa fie, nu e vina nimanui ci pur si simplu acesta ne-a fost destinul. Am incercat si incerc sa merg mai departe si sa gasesc motive pentru care sa traiesc, pentru care sa ma bucur. Am incercat sa am grija in continuare de mine si sa ma simt bine in pielea mea. AM incercat sa-mi implinesc toate micile dorinte, am incercat sa ies si vorbesc cu oamenii. Am rugat pe toata lumea sa nu se ascunda dupa deget si sa imi vorbeasca deschis despre Andrei pentru ca el a existat. Comunicarea, faptul ca cineva ma intreba despre el m-au ajutat enorm. Nu am putut sa ma inchid in mine si sa plang. POate ca asa este felul meu (asta nu inseamna insa ca nu imi plang puiul, ba dimpotriva). Am realizat doar ca inchizandu-ma in casa si ascunzandu-ma de lume nu rezolv nimic. Am hotarat sa ridic capul, sa merg inainte si sa o iau de la capat.

Va si va doresc tot binele din lume.



POZNICI CU NOI

Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte

Monica 10+
Mamica de INGERAS in ceruri
Si minunea bebe 2 din burtica
Doamne ajuta sa ne nastem sanatosi
O noua viata

Leeloo21 spune:

alex..nu m-ai suparat deloc prin tot ce ai scris..e important cred ca pt fiecare persoana sa creada in ceva..in ceva bun normal..indiferent cum numesc acest ceva..imi cer scuze ca te-am suparat eu cu aceste cuvinte despre karma..oricum..nu am vrut sa scriu mai multe si nici acum nu o sa o fac..legat de acest subiect

am citit subiectul scris de tine de anul trecut..iti raspund aici..sunt foarte fericita cand citesc asa ceva..si cand pe bune se simte ca vorbeste serios..din suflet..Monica este un inger asa cum zici tu..si eu o simt asa! sper ca toata iubirea pe care o purtati unul pt altul sa ramana si sa infloreasca..dupa cum ati spus chiar voi: Luana si frumosul baietel care va intregesc viata cresc cu iubire in primul rand!
spun din experienta mica a mea..k desi m-am pricopsit cu niste semne uratele p burtica de la sarcina si stiu ca nu mai sunt frumoasa fizic asa cum eram inainte..de cate ori imi spune sotul k sunt frumoasa si ca ma iubeste..parca infloresc..si aceasta iubire i se transmite si celui mic..sper ca nu te supar si ca nu sunt deplasata atunci cand te rog (din prisma unei femei) sa le spui fetelor tale ca sunt frumoase si sanatoase! si k le iubesti enorm! (sotieie tale dragi, si fetitei tale luptatoare)

va pup

Cristina cu bebe mic 36+

nasterea in apa

pozici dragute

alexas spune:

Ma bucur mult pentru Luana ca in fiecare zi e mai bine si ea in greutate, iar despre tine alex esti un tata exemplar citesc cu multa placere tot ce scri iar monica are un sprijin adevarat dumnezeu va da putere sa mergeti mai departe iar Alma va pazeste de acol de sus
aveti grija de voi si de copilasi si multa multa sanatate

mami de 2 lipitori miruna - andrei

Monnvas spune:

Alex insanatosire grabnica! Ai trecut prin atatea in ultima vreme, nu stiu de unde mai ai putere, sper sa fie ultima incercare pentru voi!



Monica Elefantica 39+ CRI

CASA LU' BEBE

alexas spune:

Imi puteti spune ce a patit Alex ,asa dura e viata cu ei ma rog sa le fie bine .Monica sa fi tare ca Dumnezeu e cu tine si va ocroteste aveti grija de voi

mami de miruna si andrei

Daca poti sa ne spui Monnvas